Teoriile deviantei - Teorii sociologice in domeniul deviantei

5x puncte

categorie: Psihologie

nota: 10.00

nivel: Facultate

Referat despre Teoriile deviantei - Teorii sociologice in domeniul deviantei
Ca deviere de la exigențele normative pe care orice societate le impune membrilor săi , devianța reprezintă una dintre cele mai interesante și mai articulate domenii de studiu ale sociologiei contemporane. Durkheim afirma că “ nu se poate concepe sau imagina o societate de sfinți, un schit exemplar și perfec[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Teoriile deviantei - Teorii sociologice in domeniul deviantei

Referat despre Teoriile deviantei - Teorii sociologice in domeniul deviantei
Ca deviere de la exigențele normative pe care orice societate le impune membrilor săi , devianța reprezintă una dintre cele mai interesante și mai articulate domenii de studiu ale sociologiei contemporane. Durkheim afirma că “ nu se poate concepe sau imagina o societate de sfinți, un schit exemplar și perfect”. De la o societate la alta, criteriile de evaluare a comportamentului deviant diferă și de multe ori granița dintre ceea ce este normal și ceea ce este patologic este destul de fragilă .

Acceptarea “normalității”este dată în general de standardele culturale specifice societății respective( valori, norme, simboluri, tradiție, cultură) sau de modele culturale specifice unui grup din cadrul aceleiași societăți. Antropologii susțin ideea că nu există o societate(sau cultură) mai bună sau mai proastă decât alta, ci doar modele culturale și stiluri de viață diferite. Există însă o singură constantă: faptul că în toate tipurile de societăți unii indivizi respectă norma socială și alții o încalcă. Practic,toate studiile care încearcă să explice fenomenul devianței pornesc de la această întrebare: de ce unii indivizi, spre deosebire de majoritate, aleg să încalce norma?

Sociologia devianței are în principal două tendințe sau orientări: una preocupată de cauze(deterministă) și una preocupată de motivații (fenomenologică). Fenomenul devianței a fost definit folosindu-se mai multe criterii:
- criteriul statistic definește devianța ca o abatere semnificativă de la comportamentul omului mediu( Durkheim, Claude Bernard, Adolphe Quetelet);

- criteriul normativ raportează devianța la tot ceea ce încalcă normele sociale(Durkheim, Merton, Tarde, Sherif);

- criteriul magnitudinii și gravității actului deviant ce clasează ca deviante actele care se abat în mod semnificativ de la așteptările celorlalți și prezintă un grad de periculozitate ce presupune intervenția instrumentelor legale( Erickson, Durkheim);

- criteriul medical ce subordonează devianței acele acte dincolo de normalitate ce au loc datorită handicapului fizic sau psihic al indivizilor, aceștia nefiind răspunzători de faptele lor datorită faptului că se află sub constrângerea bolii;

- criteriul reacției sociale stabilește ca deviante acele acte care stârnesc reacții de opoziție din partea publicului, dar se scapă din vedere că reacțiile sunt sau pot fi total diferite de la o societate la alta, de la un grup la altul.

Orice formă de viață socială organizată este caracterizată de relația dintre acțiunea umană și ordinea socială, problemă centrală pentru sociologia devianței, fapt pentru care voi prezenta câteva paradigme cu privire la ordinea socială. Problema centrală a sociologiei devianței o constituie relația dintre acțiunea umană și ordinea socială ce caracterizează orice formă de viață organizată.

Principalele concepții teoretice elaborate în istoria sociologiei și-au propus să răspundă la urmatoarele întrebari legate de problema ordinii sociale:
-de ce în orice societate există o coordonare a scopurilor individuale?

-în ce condiții scopurile indivizilor intră în conflict cu exigențele ordinii sociale?

-ce rol au elementele raționale si cele iraționale în acțiunea umană?
În cursul timpului în sociologia devianței s-au conturat o serie de interpretări și modele teoretice , prezentându-le aici pe cele mai semnificative care alcătuiesc de fapt baza teoretică a sociologiei devianței.

1. Paradigma functionalistă
Reprezentanții de seamă ai acestei paradigme au fost: Talcott Parsons, Robert Merton si Albert Cohen. Aceștia au elaborat o interpretare de tip holistic care caută sursele devianței la nivelul structurilor sociale deficitare. Consideră ca unitate fundamentală de analiză a sociologului nu individul, ci societatea.

2. Paradigma conflictului social
Reprezentanții acestei paradigme(Ralf Dahrendorf, John Rex, Richard Quinney)au apreciat că tezele funcțonalismului reprezintă un sprijin pentru putere justificându-i ideologic autoritatea. De aceeea, concluzionează ei,nu consensul social este principala condiție, ci conflictul.

3. Paradigma interacționismului simbolic(teoria etichetării)
Această paradigmă reprezintă o reîntoarcere la tradițiile sociologiei europene și la modelul teoretic weberian cu privire la semnificațiile acțiunii umane. Reprezentanții de seamă ai acestiu model teoretic sunt George Mead, Howard Becker, Edwin Lemert, Kai Erikson, Erving Goffman, Thomas Scheff.

Caracteristicile principale ale acestei teorii ar fi:
a. împărțirea oamenilor în indivizi normali și indivizi devianți ce nu poate fi susținută deoarece toți oamenii, la un moment dat încalcă normele sociale
b. această încălcare a normelor poate fi denumită „devianță primară”

c. calificarea unui act ca fiind deviant depinde mai puțin de ceea ce face individul ca atare, cât mai ales de definițiile elaborate de grupurile investite cu autoritatea de a eticheta devianța

d. din punctul de vedere al devianților, conduita lor este perfect normală și abia după etichetarea devianței din exterior apare devianța ca atare; indivizii etichetați ca devianți nu numai că ajung să creadă în autoritatea acestei etichete, dar și adoptă conduite coforme cu această etichetă

e. procesul de etichetare este realizat de către cei care au puterea redutabilă de a stigmatiza(medici, psihologi, judecători, organe de control social)
Teoria etichetării a avut un rol important deoarece a semnalat pericolele instituționalizării și ale dependenței prelungite față de instituțiile de control social.
În funcție de caracterul permisiv sau dimpotrivă represiv al mijloacelor utilizate, controlul social poate fi pozitiv sau negativ.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Psihologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles