Teorii moderne in comertul international

5x puncte

categorie: Astronomie

nota: 8.58

nivel: Facultate

Teorii moderne in comertul international
S. Burenstam-Linder formulează cîteva concluzii:
- pe măsură ce crește venitul pe locuitor al unei țări crește și importul ei;
- cu cît sunt mai asemănătoare structura economică și structura comerțului exterior ale diferitelor țări, cu atît mai intense vor fi fluxurile comerciale dintre țările respective;

Teorii moderne i[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Teorii moderne in comertul international

Teorii moderne in comertul international
S. Burenstam-Linder formulează cîteva concluzii:
- pe măsură ce crește venitul pe locuitor al unei țări crește și importul ei;
- cu cît sunt mai asemănătoare structura economică și structura comerțului exterior ale diferitelor țări, cu atît mai intense vor fi fluxurile comerciale dintre țările respective;

Teorii moderne in comertul international
- pe măsura creșterii economice a țărilor au loc schimbări treptate în structura Comerțului lor exterior;
- dacă se face abstracție de puterea deformatoare a forțelor care frînează Comerțul Internațional (distanțe, costul transporturilor, obstacole introduse conștient de către oameni), atunci rezultă că volumul comerțului exterior și internațional va fi cu atît mai mare cu cît va fi mai asemănător și mai mare venitul pe locuitor al țărilor partenere, cu cît va fi mai apropiată structura producției interne și a exportului acestor țări. [3]

1.3Teoria comerțului intraindustrial sau intraramuri.
Această teorie a fost amplu dezbătută în lucrarea economiștilor australieni H.G. Grubel și P.J. Lloyd intitulată "Comerț intraramuri: teoria și măsurarea comerțului internațional cu produse diferențiate” (1975). Studiind fluxurile comerciale internaționale în perioada 1959-1967 a sporit comerțul de la 36% la 46%. Ei fac distincție între comerțul internațional, care se desfășura între țări cu o înzestrare diferită cu resurse, denumit și comerț vertical sau interindustrial (intre ramuri diferite ale economiei țărilor coschimbiste) și comerțul actual, preponderent intraramuri sau intraindustrial, denumit și comerț orizontal, adică între țări cu un potențial și structuri asemănătoare atît în producție, cît și în comerțul exterior. [2]


Comerțul vertical sau interramuri (interindustrial) are loc între țări inegal dezvoltate și presupune, de exemplu, schimb de produse primare pe produse industriale și este explicat in funcție de înzestrarea diferită a țărilor cu factori de producție (mai ales naturali).
Comerțul orizontal sau intraramuri (intra-industrial), are loc între țări cu o dezvoltare asemănătoare și presupune schimbul de produse diferențiate din aceeași ramură sau ramuri economice asemănătoare, diferențiate ca urmare a progresului tehnic, a inovațiilor sau a economiilor obținute la producțiile de mare serie.

1.4 Contribuția lui H.G. Johnson la modernizarea teoriei neoclasice sau convenționale a comerțului internațional.
În lucrarea sa "Costul comparativ și teoria politicii comerciale pentru o economie mondială în dezvoltare" (1968), H.G. Johnson se referă la unele date faptice neglijate sau ignorate de teoria convențională a comerțului internațional, îndeosebi la rolul marilor corporații în desfășurarea acestuia, face o sinteză a progreselor realizate in dinamizarea teoriei neoclasice a costurilor comparative de producție, precum și unele considerațiuni comparative privind raportul dintre liberalism și protecționism în lumea contemporană.
Autorul analizat consideră că există trei grupe mari de fapte:
a) problema investițiilor directe pe care le fac marile corporații (monopoluri) în alte țări și care presupun mobilitatea internațională a capitalului, economii decurgînd din producțiile pe scară largă și diferențe internaționale în tehnologie;
b) "exodul creierelor" sau mobilitatea internațională a mîinii de lucru calificate, care atrage atenția asupra deosebirilor calitative ale factorului muncă, precum și
c) "decalajul tehnologic" dintre țări și continente. [1]
Două grupe mari de probleme au fost investigate de H.G. Johnson și anume:
1) caracteristicile concurenței industriale moderne (concurența monopolistă, ca și rolul pe care-1 joacă în concurență economiile pe scară largă, tehnologiile superioare de producție și produsele noi,
2) intervenția statului în producție și comerț, îndeosebi problema taxelor vamale.
În legătură cu primul grup de probleme, el explică dinamica avantajului relativ în comerțul internațional drept urmare a progresului tehnologic. Capacitatea de a produce bunuri superioare, cît și deținerea unei tehnologii superioare de producție constituie izvoare ale unui avantaj comparativ adițional sau alternativ față de avantajul relativ bazat pe abundența relativă a factorilor de producție.
În legătură cu al doilea grup de probleme, H.G. Johnson consideră că există trei feluri de bariere în calea comerțului internațional și anume: distanțele geografice și costul corespunzător al transportului; deosebirile naționale în sistemele politice și juridice, în cultură și limbaj; politicile comerciale și de altă natură sau protecționismul practicat de state. Aceste bariere îngreunează funcționarea mecanismului avantajului relativ în comerțul internațional. [1]
Ca orice gînditor neoclasic H.G. Johnson este adeptul liberului schimb și consideră protecționismul ca o piedică în calea comerțului internațional. Ținînd seama însă de frecvența și intenstitatea măsurilor protecționiste adoptate atît în țările dezvoltate, cît și de cele subdezvoltate și în curs de dezvoltape, el susține liberalizarea în continuare a politicilor comerciale în șpecial din partea țărilor dezvoltate din punct de vedere industrial.

1.5 Teorii ale proporției neofactorilor
O serie de specialiști neoclasici în problemele comerțului internațional, au contribuit la elaborarea acestei teorii. Printre care, P.B. Kenen, G.C. Hufbauer și D.B. Keesing, pornind de la influența progresului științific, tehnic și tehnologic, inclusiv a învățămîntului asupra economiei contemporane, respectiv asupra exportului și întregului comerț internațional.
Paradigma de la care au plecat acești gînditori continuă să fie teoria tradițională a costurilor comparative de producție și a avantajelor relative în comerțul exterior. Ei caută însă să depășeasca unele lacune ale variantei neoclasice sau convenționale a aesteia (modelul H-O-S) și să dea răspuns la întrebările lansate de "paradoxul lui Leontief”. [2]
In timp ce modelul H-O-S opera, de regulă, cu doi factori de producție (munca și capitalul), neoclasicii contemporani extind numărul acestora la trei sau chiar cinci factori de producție, adăugînd: munca superior calificată și resursele materiale - materiile prime și resursele energetice.
În timp ce modelul H-O-S pornea de la ipoteza identității funcțiilor de producție în țările coschimbiste și examina proporția factorilor numai sub aspect cantitativ, considerînd că munca și capitalul ar fi perfect substituibile, neoclasicii contemporani țin seama de deosebirile calitative dintre factorii de producție (de exemplu, dintre munca necalifieată și munca superior calificată), respectiv de legătura dintre structura diferitelor economii naționale și structura corespunzătoare a exporturilor și importurilor respectivelor țări, admițînd diferențieri in funcțiile de producție de la o țară la alta, cu importante consecințe asupra schimburilor economice internaționale (volumul și eficiența lor). Autorii mențin logica teoriei neoclasice a proporției factorilor de producție, în ce privește criteriul specializării în producție și comerțul exterior (avantajul relativ), dar modifică, îmbogățesc argumentarea acestui criteriu. În consecință, avantajul relativ este definit nu numai în funcție de proporția în care este folosit un factor sau altul (munca sau capitalul), ci și de eficiența factorilor respectivi, de ponderea pe care o dețin componentele de diferite calități ale factorilor de producție (de ex.: munca simplă și munca calificată). [2]
Pentru a semnala includerea de noi factori în cercetare și luarea în considerare nu numai a cantității, ci si a calității lor, varianta mai recentă a teoriei neoclasice a comerțului internațional a fost denumită teoria proporției neofactorilor.
Dintre preocupări de testare empirică a validității avantajului relativ rețin atenția două și anume: a) teoria "capitalului uman", susținută de P.B. Kenen și G.C. Hufbauer și b) teoria calificării mîinii de lucru, susținută de D.B. Keesing.
a) Teoria "capitalului uman" are ca punct de plecare, pe de o parte, concepția lui Irving Fisher (1907) despre capital în sensul larg al termenului (ca stoc, resurse, rezerve, fonduri disponibile sau cheltuite), iar pe de altă parte distincția calitativă dintre munca, necalificată și munca superior calificată, caracterizată printr-o mare productivitate a muncii .
Cercetările empirice au evidențiat faptul că, în ramurile economice care produceau pentru export, mîna de lucru avea o calificare superioară, și deci munca era mult mai productivă decît în sectoarele care produceau înlocuitori ai importului. În același timp s-a arătat că existau mari diferențe în nivelul salariilor pentru cele două categorii de muncă. Întrucît calificarea superioară presupune mari cheltuieli prealabile, fiind rezultatul investițiilor făcute de particulari sau de stat în domeniul învățămîntului și al pregătirii forței de muncă, s-a ajuns la concluzia că trebuie făcută distincție categorică între munca simplă și munca superior calificată. Totalul cheltuielilor făcute cu această calificare reprezintă o investiție de capital, iar suma cunoștințelor acumulate prin calificare se aseamănă cu un fond sau o zestre și deci poate fi numită capital uman. [1]
b) Teoria calificării a fost dezvoltată de D.B. Keesing într-un ciclu de lucrări din perioada 1965-1971, una dintre care este "Calificarea muncii și comerțului internațional; evaluarea fluxurilor comerciale cu ajutorul unui singur mijloc de mășură" (1965).
Autorul pleacă de la teoria proporției factorilor (modelul H-O-S), își concentrează atenția asupra șituației din domeniul industriei prelucratoare, care furnizează mărfuri cu volum mic (lăsînd la o parte produsele primare sau de bază și produsele industriei prelucrătoare care au un volum mare), admite substituirea dintre capitalul fizic și munca necalificată, dar nu acceptă substituirea între capitalul fizic și munca calificată, nici între munca necalificată și cea calificată. El împarte numărul total al lucrătorilor în 8 categorii de calificare, începînd cu muncitorii necalificați și terminînd cu cercetătorii, inginerii și personalul de conducere, referindu-se la 14 țări occidentale dezvoltate. [3]
Pe această bază, autorul ajunge la concluzia că structura comerțului exterior este condiționată de dotarea relativă cu muncă calificată în sensul că țările în care predomină munca simplă (de ex: India, Hong-Kong etc.) exportă cu precădere mărfuri care încorporează relativ mai multa muncă necalificata, în timp ce țări ca S.U.A. exportă în cea mai mare măsură mărfuri care au fost produse de lucrători cu o calificare superioara.
Deși au un caracter static, teoriile proporției neofactorilor prezintă importanță practică deoarece se referă la factorul muncă, factor ce are un rol esențial în explicarea structurii și performanțelor din diferite ramuri ale producției materiale și din comerțul exterior.
Republica Moldova este inzestrată cu factorul muncă calificată destul de suficient. Nivelul de experiență și cunoștințele in diferite domenii ale specialiștilor moldoveni sunt bine cunoscute în lume. În special, calitatea înaltă a vinurilor moldovenești, datorită școlii bune de vinofacatori existente in Republica Moldova. Acest fapt ne dă favoare concurînd cu alți producători de vinuri pe piața țărilor fost socialiste. Tot așa prin intermediul publicității și promovării calității înalte a vinurilor este posibilă cucerirea piețelor țărilor Europei și Americii de Nord.

DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Astronomie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles