Teoretizand postmodernul - argument pentru o poetica

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.54

nivel: Facultate

Sunt cateva domenii de la care "teoretizarea" mea va demara , iar exemplele mele vor fi in-totdeauna specifice, deoarece doresc sa evit acele generalizari polemice- apartinand adesea celor care au un dinte impotriva postmodernismului: Jameson (1984a), Eagleton (1985), Newman (1985) - care ne lasa insa sa bajbaim dupa acel ceva botezat postmodernism, desi nu exista nici un duAZbiu, in ceea ce-i pri[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Teoretizand postmodernul - argument pentru o poetica

Sunt cateva domenii de la care "teoretizarea" mea va demara , iar exemplele mele vor fi in-totdeauna specifice, deoarece doresc sa evit acele generalizari polemice- apartinand adesea celor care au un dinte impotriva postmodernismului: Jameson (1984a), Eagleton (1985), Newman (1985) - care ne lasa insa sa bajbaim dupa acel ceva botezat postmodernism, desi nu exista nici un duAZbiu, in ceea ce-i priveste, asupra indezirabilitatii sale. Unii preiau o "definitie" tacit acceptata la modul general (Caramello 1983); altii localizeaza fiara cu ajutorul unui inAZdicator temporal (dupa 1945? 1968? 1980?) sau economic (capitalismul tarziu).

Dar, intr-o cultura atat de pluralista si fragmentata ca aceea a lumii occidentale de azi, astfel de reperari nu sunt teribil de utile daca au intentia de a generaAZliza vis-a-vis de toate ciudateniile ei. La urma urmei, ce are in comun un serial TV ca Dallas cu arhitectura lui Ricardo Bofill? Sau ce legatura exista intre muzica lui John Cage si o piesa (sau un film) ca Amadeus ? Cu alte cuvinte, postmodernismul nu poate fi folosit pur si simplu ca sinonim pentru contemporaneitate (cf. Kroker si Cook 1986).

Si nici nu descrie un fenomen cultuAZral cu adevarat international, intrucat el este in primul rand european si american (am in vedere ambele Americi). Desi conceptul de modernism este in mare masura anglo-american (Suleiman 1986), aceasta nu limiteaza poetica postmoAZdernismului la respectiva arie culturala, mai ales de cand cei care sustin o astfel de pozitie sunt de regula aceia care isi fac loc sa se strecoare in Noul Roman Francez (A. Wilde 1981; Brooke-Rose 1981; Lodge 1977). Si aproape toata luAZmea (Barth, de pilda, 1980) vrea sa fie sigura de includerea a ceea ce Severo Sarduy (1974) a etichetat drept nu post-modern, ci "neo-baroc" -intr-o cultura spaniola in care terAZmenul de "modernism" are o semnificatie sensibil diferita.

Ofer deci, in schimb, un inceput distinct, daca nu polemic, de la care sa putem opera: ca activitate culturala care poate fi deslusita in majoritatea formelor de arta si in multe curente de gandire de azi, ceea ce doresc sa deAZnumesc postmodernism este fundamental contradictoriu, determinat istoric si inevitabil politic. Contradictiile sale pot fi foarte bine cele ale societatii capitaliste tarzii, dar oriAZcare ar fi cauza, ele au un caracter cu siguranta manifest in importantul concept postmodern al "prezentei trecutului"Acesta a fost genericul Bienalei de la Venetia din 1980, care a marcat recunoasterea institutionalizata a postmodernismului in arhitectura.

Analiza facuta de arhitectul italian Paolo Portoghesi (1983) a celor douazeci de fatade de pe "Strada Novissima" - a carei veritabila noutate consta, paraAZdoxal, in parodia ei istorica - arata cum arhitectura re-gandeste ruptura purista a modernismului cu istoria. Nu este vorba de o intoarcere nostalgica, ci de o revizuire criAZtica, de un dialog ironic cu trecutul, al artei si al societatii deopotriva, de o actualizare a unui vocabular impartasit critic de formele arhitecturale. "Trecutul a carui prezenta o pretindem nu este o varsta de aur pe care vrem s-o recuAZperam", sustine Portoghesi (1983,26). Formele sale estetice si formatiunile sale sociale sunt problematizate prin reAZflectie critica.

Acelasi lucru este valabil si pentru regandirea postmodernista a picturii figurative, in artele plastice, preAZcum si a naratiunii istorice, in proza si poezie (vezi Perloff 1985, 155-71): avem de-a face intotdeauna cu o prelucrare critica, niciodata cu o intoarcere nostalgica. Aici devine limpede rolul calauzitor al ironiei in postmodernism. Dialogul lui Stanley Tigerman cu istoria, in proiectele sale de case familiale modelate dupa impozanta Villa Madama a lui Rafael, este unul ironic: miniaturizarea monumentalului forteaza o regandire a functiei sociale a arhitecturii - din vremurile acelea si din zilele noastre (vezi Capitolul 2).
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles