Tendinte in politicile comerciale

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Tendinte in politicile comerciale

Politici comerciale: definitie si sfera de cuprindere

Politicile comerciale sunt expresia intereselor economice in general si ale celor comerciale in special, cu care statele se confrunta intr-o etapa istorica data. Dinamica acestor interese depinde atat de factorii interni ai dezvoltarii cat si de cei specifici mediului politic international. Acesti factori conditioneaza natura masurilor si instrumentelor cu caracter promotional sau restrictiv la care statele recurg pentru a-si realiza scopurile in planul relatiilor comerciale externe.

Pe ansamblu, subsumarea actiunilor de politici comerciale ale statelor, degaja anumite tendinte predominante de evolutii ale politicilor comerciale care se inscriu ca principale caracteristici ale cadrului general international de desfasurare a relatiilor comerciale dintre tari.
Daca ne referim la perioada postbelica, se poate constata ca restrictiile excesive au caracterizat comertul international in primii ani de dupa 1950 si 1960, eforturi sustinute din partea statelor de facilitare a reletiilor comerciale internationale. Dupa 1973, aceste eforturi au fost substantial contracarate de catre declansarea fenomenului de criza. Aceasta explica faptul ca tendinta majora pe termen lung a politicii comerciale postbelice a fost liberalizarea progresiva urmata de recrudescenta protectionismului. Pe fondul alternarii acestor doua tendinte s-a accentuat un al treilea proces si anume acela de regionalizare si de fragmentare a comertului international.

Tendinta de liberalizare

Eforturile de facilitare a schimburilor comerciale care au generat tendinta de liberalizare au fost intreprinse atat pe plan regional cat si la nivel mondial.
La nivel mondial liberalizarea s-a realizat pe baza acordurilor comerciale bilaterale si multilaterale. Rolul cel mai important in promovarea liberalizarii comertului international l-a avut Acordul General pentru Tarife si Comert (GATT). Procesul de liberalizare multilaterala infaptuit potrivit regulilor si principiilor fundamentale ale GATT s-a concretizat pe parcursul mai multor decenii, in reduceri periodice si progresive ale obstacolelor din calea comertului international. Acest proces, declansat in anii de dupa cel de-al II-lea razboi mondial, a evoluat progresiv pana la inceputul deceniului opt. In aceasta perioada liberalizarea s-a concretizat prin urmatoarele aspecte:

atenuarea protectionismului vamal pe calea reducerilor substantiale de taxe vamale
atenuarea protectionismului industrial, concomitent cu mentinerea si chiar revigorarea protectionismului in domeniul produselor agricole
promovarea cu precadere a intereselor statelor industriale avansate, care prin marea lor capacitate concurentiala si putere de negociere au reusit sa impuna atenuarea, in proportii importante a obstacolelor din calea exporturilor lor.

In ciuda progreselor substantiale inregistrate pe parcursul deceniilor sase si sapte, liberalizarea multilaterala nu a anihilat protectionismul. Ea a avut pe tot parcursul celor doua decenii un caracter partial si limitat chiar in relatiile intre tarile industriale avansate pentru care gradul de liberalizare atins a fost mai ridicat.
In afara reminescentelor protectioniste ce au supravietuit in virtutea clauzei de salvagdare si a caracterului incomplet al liberalizarii intre tarile dezvoltate intre ele, in perioada postbelica, au ramas aproape nestinse si, mai mult au proliferat masurile de protectie promovate de tarile dezvoltate in perioada imediat postbelica, a produselor de baza si in special cele agricole.

Chiar de la inceputul perioadei postbelice, majoritatea tarilor industrializate au asigurat un nivel ridicat de protectie produselor primare, indeosebi celor agricole, alimentare (zahar, cereale, carne, citrice, produse lactate, peste, vin) si materiilor prime (oleaginoase, tutun, bumbac, lana). Masurile de protectie aplicate acestor produse pot fi in principal grupate in trei categorii:
masuri de protectie la frontiera (restrictii cantitative, prelevari variabile- aplicate de CEE si taxe vamale)
masuri de sustinere a productiei naturale prin subventii
masuri de incurajare a exporturilor (subventii, restituiri de taxe pentru materiile prime importate in conditiile exportului produselor obtinute din acestea – CEE, etc)

Motivul declarat al protectiei l-a constituit sustinerea veniturilor producatorilor intr-un anumit raport echitabil comparativ cu producatorii industriali. Efectul consta insa in faptul ca politica protectionista obstructioneaza intrarea produselor agricole ale tarilor in curs de dezvoltare pe piata tarilor dezvoltate. In plus, succesele obtinute in sustinerea produselor agricole au dus la crearea unor excedente comerciale pe piata tarilor dezvoltate. Acestea fiind destinate exportului concureaza produsele similare livrate de tarile in curs de dezvoltare adesea la preturi de dumping.

Recrudescenta protectionismului industrial

Pana la inceputul deceniului opt, atentia a fost retinuta doar de protectionismul agrara al statelor dezvoltate, in perioada in care a urmat somajul si ritmul lent al relansarii economice au facut tot mai greu de sustinut concurenta in domeniul produselor industriale.
Reconstructia si intarirea puterii competitive a tarilor Europei Occidentale, ascensiunea Japoniei si aparitia noilor tari industrializate in randul celor in curs de dezvoltare au exacerbat rivalitatile industriale dintre statele avansate. Ca rezultat, dupa 1973 pana in 1995, caracteristica predominanta a politicii economice promovate de statele industrializate dezvoltate o constituie reccrudescenta protectionismului.
« mai multe referate din Economie