Tema si viziunea despre lume intr-un text poetic studiat care apartine lui George Bacovia - Rar

3x puncte

categorie: Romana

nota: 8.50

nivel: Liceu

Cadrul liric este de asemenea insolit, un han îndepărtat, vag definit („Într-un han, departe / Doarme și hangiul”). Un loc altădată plin de forfotă, de zgomot, hanul, devine, în viziunea lui Bacovia, un simbol al pustiului. Uzitarea adjectivelor „singur”, „deșarte” sugerează starea de solitudine și dezamăgirea eului liric față de lumea în care se simte străin și[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Tema si viziunea despre lume intr-un text poetic studiat care apartine lui George Bacovia - Rar

Cadrul liric este de asemenea insolit, un han îndepărtat, vag definit („Într-un han, departe / Doarme și hangiul”). Un loc altădată plin de forfotă, de zgomot, hanul, devine, în viziunea lui Bacovia, un simbol al pustiului. Uzitarea adjectivelor „singur”, „deșarte” sugerează starea de solitudine și dezamăgirea eului liric față de lumea în care se simte străin și neînțeles. Atmosfera apăsătoare este accentuată de ploaie, o ploaie rece, sumbră ce trimite la tristețea autumnală. Aceasta neliniștește prin durată și intensitate („Plouă, plouă, plouă...”). Ideea de pustietate reiese și din versul „Nimeni, nimeni, nimeni...”. Este un pustiu ce înspăimântă. Astfel, eul liric își dezvăluie zbuciumul interior: „Tremur, tremur, tremur...”. Se remarcă lirismul de tip subiectiv prin formele verbale și pronominale de persoana I și a II-a, mărci ale eului liric: „de mine”, „tremur”, „mă”, „vouă”.

Încetinirea ritmului vieții și izolarea de lume prefigurează moartea. Dezgustul pentru lumesc conduce la retragere din mediul social animat. Este renunțarea la viață. Discursul liric transmite trăiri interioare, sentimente, atitudini, din perspectiva unei persoane aflate la apusul vieții, când melancolia domină, ritmul normal al vieții pierde din putere și angoasele sporesc. Chiar și capacitatea de a visa, de a spera este alterată. Această stare este definitivă, o renaștere nemaifiind posibilă. Concluzia dureroasă „Rătăciri de-acuma / N-or să mă mai cheme / Peste vise bruma.” susține această realitate. „Bruma” este cea care acoperă visele, este simbolul renunțării, al dispariției bucuriei de a trăi.

Eul liric se prăbușește într-o singurătate apăsătoare. Se simte neputincios în fața destinului implacabil și a trecerii ireversibile a timpului. Tot ce rămâne în urmă nu este decât melancolie, regret și amintire. Cadrul natural exterior este în concordanță cu trăirile interioare. Astfel, este reluată ideea ploii ce neliniștește și deprimă: „I-auzi cum mai plouă!”. Imaginea interiorității umane este în strânsă legătură cu imaginea cadrului natural. Natura este la fel de mohorâtă ca sufletul eului liric.

Întreaga poezie se constituie într-un tablou dominat de pete întunecate de culoare. Evocă un cadru amorțit, prăfuit și încremenit, lipsit de viață. Este o destăinuire a unei vieți chinuite, într-un spațiu ostil ce sufocă prin materialism și se dezintegrează continuu. Obsesia morții și a neantului generează toată această angoasă și dezorganizare sufletească, obsesie sugerată prin metaforele „Noaptea e târzie” și „Peste vise bruma”. Gândul unei existențe inutile, lipsite de vise și de speranță duce la nevroză și teamă, căci această stare de declin sufletesc este ireversibilă. Tot ceea ce în jur s-a dizolvat devine inert și vag precum elementele cadrului natural. Soluția este izolarea într-o lume proprie, o lume zugrăvită în culori monotone.

Lirica poetului simbolist se bazează pe sugestie și muzicalitate. El nu exprimă stări și trăiri comune ci ridică probleme existențiale precum moartea și conștientizarea ei, izolarea de social, zbuciumul interior al celui neînțeles. Trăirile sugerate sunt puternic individualizate, fiind desprinse din propria concepție asupra vieții și din experiențele spirituale personale. În acest sens, poeziile lui Bacovia capătă, uneori, forma unei impresionante confesiuni a sentimentelor, o reflectare asupra universului interior ce intră deseori în conflict cu realitatea exterioară.

Eul liric este desprins de realitatea celorlalți, de aici și viziunea distinctă despre lume. Pentru acesta lumea este un mediu ostil. De aceea, poezia, în concepția sa, încetează să mai reprezinte lumea de obiecte. Prin creație este dezvăluită o realitate care își are geneza în procesele sufletești ale eului liric, fiind o proiecție a celor mai intense trăiri.

Evocând o fire stingheră, melancolică, singuratică și retrasă, departe de cele lumești, poezia lui George Bacovia se adresează celor inițiați, celor care reușesc, prin eliberarea de prejudecățile lumii materiale, să se apropie de complexitatea mesajelor, a trăirilor și sentimentelor sugerate în modul cel mai subtil. În concluzie, Bacovia se impune prin universul poetic dominat de intensitatea obsesivă cu care trăiește spaima de moarte și de dezintegrare a naturii, un univers al tristeții, al angoasei, al deziluziei și dezgustului pentru forțele implacabile ce guvernează lumea.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles