Stresul - mecanisme fiziologice si psihologice 2

5x puncte

categorie: Psihologie

nota: 9.35

nivel: Facultate

     CAPITOLUL II - STRESUL ORGANIZATIONAL





     Factori psihosociali ai stresului organizational

     Interesul fata de starea individului la locul de munca si relatia cu performantele sale profesionale au generat o serie de cercetari în domeniul psihologiei sociale industiale.

     Din aceasta categorie fac parte si ce[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Stresul - mecanisme fiziologice si psihologice 2

     CAPITOLUL II - STRESUL ORGANIZATIONAL





     Factori psihosociali ai stresului organizational

     Interesul fata de starea individului la locul de munca si relatia cu performantele sale profesionale au generat o serie de cercetari în domeniul psihologiei sociale industiale.

     Din aceasta categorie fac parte si cercetarile efectuate în SUA de catre Kahn si colaboratorii sai.14 Acestia au putut constata, în urma cercetarilor efectuate, ca 5 persoane din 6 se simt supuse unor tensiuni la locul de munca, tensiuni ce sunt suficient de intense pentru a fi resimtite negativ atât de cei în cauza, cât si de organizatie. De asemenea, s-a putut constata faptul ca 88% dintre subiectii cercetarii reclama presiunile exercitate descendent (de catre conducere), iar restul de 12% au acuzat presiunile exercitate de subalterni.

     Ipoteza de la care au pornit în efectuarea studiului Kahn si colaboratorii sai, ipoteza confirmata de altfel ulterior de numeroase cercetari, a fost aceea ca în cadrul organizatiilor se poate vorbi de un stres specific, stresul organizational.

     Stresul organizational poate fi definit ca fiind:

     " "Raspunsuri fizice si emotionale, vatamatoare, ce apar atunci când solicitarile locului de munca nu corespund capacitatilor, resurselor, trebuintelor persoanei, putând conduce la deteriorarea sau chiar vatamarea starii de sanatate."15

     " "O reactie emotionala, cognitiva, comportamentala si fiziologica la aspectele agresive si nocive ale specificului muncii, mediului de munca si a climatului organizational; este o stare caracterizata de nivele ridicate de distres si adesea prin sentimentul de neputinta în solutionarea sarcinilor."16

     " "Stresul reprezinta reactia individului expus la o presiune excesiva sau la alte tipuri de solicitari ale mediului sau."17

     Organizatia trebuie privita ca un sistem deschis, dinamic, ce se caracterizeaza printr-un proces continuu de intrare, transformare si iesire. Intrarile sunt concretizate prin: resursele umane, materiale, energetice si financiare cu ajutorul carora organizatia furnizeaza produse sau servicii care influenteaza comportamentul membrilor sai, ce duc la bun sfârsit sarcinile specifice ale societatii.

     Cu alte cuvinte, organizatiile implica oameni, iar în final depind de efortul oamenilor.

     Esenta fiecarei organizatii o reprezinta efortul resurselor umane, iar eficienta si eficacitatea acesteia sunt influentate, în mare masura, de comportamentul membrilor organizatiei.

     Organizatiile sunt implicate în viata noastra de zi cu zi, reprezentând locul în care consumam cea mai mare parte a timpului.

     Comportamentul fiecarui membru al organizatiei este influentat de o serie de factori, cum ar fi:

     a) tipul organizatiei din care face parte si normele sale generale;

     b) relatiile sale cu ceilalti membrii ai colectivului, relatii ce pot fi formale sau informale;

     c) relatiile sale cu alte persoane din afara organizatiei (familie, prieteni).

     Comportamentul fiecarui membru al organizatiei este influentat de comportamentul colegilor sai de munca, dar totodata comportamentul acestei persoane poate influenta, la rândul sau, conduita celorlalti colegi.

     Organizatia se mentine, functioneaza si se dezvolta numai în masura în care persoanele care o compun sunt motivate în vederea îndeplinirii sarcinilor ce le sunt alocate.

     Cei doi agenti centrali, de natura psihologica, care se afla la baza aparitiei stresului organizational sunt: conflictul de rol si ambiguitatea rolului.18

     În cadrul unei organizatii fiecare membru al acesteia joaca un rol, cu alte cuvinte îndeplineste o functie. Rolul reprezinta ansamblul comportamentelor pe care ceilalti le asteapta în mod legitim de la o persoana. Altfel spus, termenul de rol utilizat în psihologia sociala industriala, reprezinta grupul de activitati pe care o anumita persoana îl efectueaza conform postului pe care îl ocupa. Îndeplinind o functie anume, persoana contribuie prin activitatea sa la îndeplinirea scopurilor generale ale organizatiei.

     Conflictul de rol poate apare în situatiile în care o persoana ce ocupa o anumita functie în cadrul unei organizatii este supusa unor solicitari, presiuni cu caracter contradictoriu, deseori incompatibile între ele. Presiunile carora poate fi supusa o persoana au o anumita intensitate si orientare, fie de facilitare, fie de împiedicare a exercitarii rolului.

     În fata acestor presiuni, persoana respectiva poate alege daca sa se conformeze sau nu. În final, la nivelul persoanei în cauza, aceste presiuni dau nastere unor forte psihice motivationale sau de rezistenta. În majoritatea cazurilor, persoana care se confrunta cu conflictul de rol se afla la mijloc.

     Situatiile conflictuale pot capata forme diferite. Un exemplu în acest sens îl poate constitui cazul în care diferiti sefi emit dispozitii contradictorii. Alteori conflictul poate apare între solicitarile impuse rolului din cadrul organizatiei si cele determinate de situatia individului ca membru al familiei sau de influentele prietenilor. O alta situatie poate fi reprezentata de conflictul generat de supraîncarcarea cu sarcini. În acest caz persoana este incapabila sa reactioneze si sa ierarhizeze sarcinile pe care trebuie sa le îndeplineasca si cele pe care trebuie sa le amâne. Persoana nu refuza sarcinile ce îi sunt impuse din dorinta sau din teama de a nu fi etichetat ca fiind incapabil, iar în final se dovedeste ca nu poate realiza toate aceste sarcini din cauza varietatii lor si a tipului limitat pe care îl are la dispozitie.

     Toate aceste presiuni la care este supusa o persoana, ce exercita un anumit rol, tind sa modifice comportamentul acesteia.

     Un alt factor psihosocial al stresului organizational îl constituie ambiguitatea rolului.

     Kahn si colaboratorii sai, referindu-se la acest factor generator de stres, compara ambiguitatea cu conditia atmosferica. Astfel, ambiguitatea "obiectiva" este asemuita cu conditia atmosferica nefavorabila (ceata, vizibilitate redusa etc.), iar în cazul în care atmosfera este clara, persoana nu poate face bine distinctiile, dar de aceasta data din cauze subiective (fiziologice sau psihologice).19

     Ambiguitatea rolului desemneaza lipsa sau insuficienta informatiilor clare si oportune solicitate de rezolvarea corecta a sarcinilor. Persoana care se confrunta cu ambiguitatea rolului nu cunoaste cu exactitate obiectivele si sarcinile ce îi revin, performantele asteptate de organizatie, precum si criteriile de control, evaluare si motivare.

     Lipsa de informatie, în cadrul unei organizatii sau a unui compartiment dintr-o organizatie, poate fi efectul a numeroase cauze. În unele situatii informatia pur si simplu nu exista, iar în alte situatii, informatia, chiar daca exista ea nu este pusa la dispozitia celor care au nevoie de ea.

     Ambiguitatea traita de membrii unei organizatii, deriva din ambiguitatea obiectiva, fiind diferita si marcata de trasaturile proprii de personalitate. Intensitatea stresului generat de ambiguitatea rolului este în strânsa legatura cu capacitatea de a tolera, în general, ambiguitatea, capacitate diferita de la un individ la altul. Cu cât ambiguitatea traita este mai mare, cu atât cresc tensiunea nervoasa si anxietatea.



     Cauzele aparitiei si mentinerii stresului organizational



     În urma cercetarilor efectuate în SUA s-a putut constata faptul ca majoritatea oamenilor apreciaza pozitiv rolul muncii si al apartenentei la o organizatie. Din populatia investigata, 4 persoane din 5 afirma ca munca este aceea care le îmbogateste continutul vietii, ca fara munca sau fara oamenii cu care coopereaza ar fi pierduti si prin urmare ar continua sa munceasca chiar daca nu ar avea nici o nevoie financiara. Dar cu toate acestea majoritatea persoanelor doresc "sa lucreze în alta parte". Prin urmare nu munca este stresanta, ci conditiile, ambianta sociala în care se desfasoara.20

     Atât conflictul cât si ambiguitatea rolului se manifesta în diferite forme în cadrul unei organizatii si sunt percepute cu intensitati diferite de membrii care o compun. Diferentele de perceptie sunt datorate nu numai caracteristicilor individuale, ci si pozitiei pe care persoana respectiva o ocupa în cadrul organizatiei.

     Cercetarile de psihologie sociala au scos în evidenta faptul ca managerii sunt mult mai expusi efectelor conflictului de rol, în comparatie cu executantii.21 De exemplu, un director de departament trebuie sa urmareasca îndeplinirea sarcinilor, a obiectivelor departamentului pe care îl conduce, iar pe de alta parte trebuie sa se preocupe de bunastarea subalternilor sai. Presiunile la care este supus acest director vin, conform cercetarilor, mai mult din partea superiorilor, dar si din partea subalternilor.

     În urma analizei cauzelor generatoare de stres organizational se poate face distinctia între cele care actioneaza exclusiv la nivelul managerilor si cele ce se regasesc în rândul executantilor, precum si existenta unor cauze comune, si anume22:

     a) cauze generatoare de stres manifestate la nivelul managerilor:

     " Complexitatea, diversitatea si caracterul de noutate frecventa a sarcinilor cu care se confrunta managerul. Solicitarile contradictorii provind din gradul ridicat de dificultate si urgenta al sarcinilor si lipsa de timp si/sau de cunostinte profesionale actualizate cerute de rezolvarea sarcinilor.

     " Responsabilitatile ridicate pe care le presupun functiile de management, caz în care presiunile pot apare din dorinta de a împaca interesele organizatiei cu cele ale diferitelor categorii de persoane, precum: actionari, angajati, clienti, furnizori etc. De multe ori un manager este pus sa aleaga si sa sacrifice unele interese în favoarea altora. Toate aceste responsabilitati fiind întotdeauna însotite de emotii si sentimente puternice.

     " Preocuparea pentru viitorul organizatiei. În majoritatea timpului sau, managerul trebuie sa rezolve într-un timp scurt o serie de probleme complexe si foarte importante. Se poate observa cu usurinta faptul ca unii manageri au tendinta de a se lasa coplesiti de o serie de probleme cotidiene urgente, dar care nu au o foarte mare importanta si care pentru a fi rezolvate consuma foarte mult timp în dauna preocuparilor pentru problemele de perspectiva.

     " Presiunea exercitata de schimbarile frecvente din mediu conduc la tot mai multe situatii în care luarea deciziilor se face în ritm alert. Starea de stres poate apare, în acest caz, prin constientizarea posibilelor efecte ale unei decizii insuficient elaborate.

     " Stilul de management neadecvat, fapt ce reflecta conflictul existent între tipul de manager care utilizeaza un anumit stil de conducere si caracteristicile diferite fie ale activitatii, fie ale grupului pe care îl conduce.

     " Centralizarea excesiva a autoritatii. Stresul este generat de conflictul dintre dorinta de a dirija si controla cât mai multe activitati si capacitatile fizice, psihice, intelectuale si resursele de timp limitate.

     " Existenta unor subordonati slab pregatiti din punct de vedere profesional. În aceasta situatie stresul se datoreaza conflictului dintre dorinta de realizare a obiectivelor grupului si lipsa autoritatii necesare selectiei sau concedierii suborodnatilor.

     " Prelungirea programului de lucru datorita aparitiei unor situatii de genul: termene scadente, schimbari frecvente în prioritatile organizatiei etc.

     b) cauze generatoare de stres manifestate la nivelul subordonatilor:

     " Incompatibilitatea cu tipul de manager. Stresul este generat ca urmare a conflictului dintre dorinta subordonatului de a-si mentine postul si tendinta de a riposta fata de anumite atitudini, comportamente sau gesturi ale managementului percepute ca fiind neadecvate.

     " Delegarea în exces practiacta de unii manageri. Presiunile contradictorii pot apare între dorinta de afirmare si promovare si efortul necesar rezolvarii atât a propriilor sarcini, cât si a numeroaselor si dificilelor sarcini primite din partea managerului.

     " Teama de pierdere a postului, caz în care stresul este generat de concedieri, nesiguranta privind posibilitatea gasirii unui alt loc de munca. Desi aceasta cauza afecteaza în mod deosebit subordonatii, cu toate acestea în unele conditii poate afecta si persoanele ce ocupa functii de conducere.



     c) cauze comune generatoare de stres:

     " Presiunea termenelor limita manifestata ca discordanta între obligatia de a rezolva sarcini complexe, dificile si timpul alocat rezolvarii acestora.

     " Conflictul dintre asteptarile unei persoane ca urmare a rezultatelor obtinute si perceptia, aprecierea diferita a acestora de catre superiori reflecta motivatia nesatisfacatoare a persoanei respective, motivatie ce poate genera stres.

     " Dispozitiile inaplicabile primite din partea superiorilor pot provoca aparitia stresului datorita presiunii dintre autoritatea, respectiv amenintatea posibilei sanctiuni si realitatea situatiei ce nu permite aplicarea dispozitiei în forma primita. Încercarea unei persoane de a explica superiorului situatia inadecvata ar putea fi interpretata de catre acesta ca un repros fata de incompetenta sau gradul redus de informare a acestuia. Pe de alta parte, a nu aplica dispozitia primita înseamna nerespectarea procedurilor si a obligatiilor subordonatului.

     " În situatiile în care selectia si promovarea personalului se face dupa alte criterii decât cele legate de competenta profesionala, stresul poate fi provocat de lipsa aptitudinilor sau a pregatirii corespunzatoare postului. Conflictul intervine, pe de o parte între dorinta de putere si cea de satisfacere a trebuintelor primare, iar pe de alta parte nelinistea datorata posibilei constatari a performantelor profesionale scazute.

     " Alta cauza a stresului resimtita de orice persoana ale carei dorinte, nevoi, aspiratii depasesc puterea si/sau veniturile financiare oferite de postul detinut o reprezinta aspiratia spre functii superioare. De data aceasta nevoile pot intra în conflict cu perspectivele reduse de avansare oferite de organizatie, cu criteriile de selectie sau promovare carora persoana nu le poate face fata, cu standarde de performanta inaccesibile.

     " Tensiunile familiale pot genera, la rândul lor, stres ca urmare a timpului mare alocat rezolvarii problemelor profesionale, precum si a interesului alocat acestora în detrimentul problemelor familiale.

     " Deficientele în proiectarea postului. Nesiguranta, insatisfactia în munca, frustrarea pot fi cauzate de exprimarea defectuoasa a obiectivelor sau chiar de lipsa precizarii acestora în fisa postului, sarcinile nedelimitate care dau nastere unor lucrari repetate sau paralele la nivelul altor posturi sau compartimente.

     " Sistemul informal puternic, capabil sa puna în circulatie informatii neoficiale aflate în evident dezacord cu informatiile furnizate prin canalele oficiale.

     " Sistemul informational inefieicent, prin furnizarea de informatii incomplete, inoportune, nerelevante, poate constitui, de asemenea o cauza generatoare de stres.



     Factori ce afecteaza rezistenta la stres

     Cu totii suntem afectati într-un moment sau altul de stres, mai ales în conditiile fenomenului economiei românesti, specifice perioadei de tranzitie. Desi stresul nu este nici pe departe un fenomen nou, totusi, acesta capata tot mai mult caracter globalizat si afecteaza atât toate tarile, toate categoriile socio-profesionale, cât si familia si societatea în general.

     Factorii ce afecteaza vulnerabilitatea la stres pot fi: personalitatea, vârsta, sexul, nivelul de dezvoltare economica etc.

     M.Friedman si R.H.Rosenman, cardiologi americani, în urma cercetarilor efectuate, au aratat ca exista o strânsa legatura între stres, frecventa bolilor cardio-vasculare si tipul de personalitate, identificând totodata doua tipuri majore de personalitate A si B si un tip intermediar, AB.23

     Personalitatea afecteaza în mod frecvent modul în care individul va raspunde la stres si de asemenea, modifica impactul stresului asupra organismului. Pentru unii oameni stresul face parte din viata lor. Oricine a vazut astfel de persoane care îsi privesc tot timpul ceasul în mod nervos sau care, pe sosea, claxoneaza cu disperare din autoturism.

     Persoanele care se comporta astfel sunt reprezentanti ai tipului A de personalitate, o structura caracterizata prin neliniste, agitatie si un stil de lucru contra-cronometru. Spre deosebire de acestia, o persoana care manifesta tipul B de comportament este în general lent, contemplativ si relaxat.

     Persoanele ce aprtin tipului A se concentreaza spre realizari superioare, sunt foarte competitivi, intoleranti si, chiar, agresivi când întâmpina dificultati. Totusi, în exces, tipul A - denota nivele ridicate de stres, conducând astfel la probleme legate de sanatate. În unele studii realizate pe femei, cele cu tip A de comportament au fost gasite cu o rata de 4 ori mai ridicata decât cele din tipul B, în ceea ce priveste bolile cardiace.

     Nu toti specialistii din domeniul stresului agreeaza ideea ca cele doua tipuri în aceasta maniera pot fi conexate cu sau fara prezenta problemelor de sanatate. Unii experti au identificat o trasatura de personalitate, numita - serie de caracter ce poate atenua efectele stresului. Indivizii puternici manifesta trei trasaturi fundamentale ale personalitatii, ei tind sa devina puternic implicati în ceea ce fac, actioneaza de obicei cu convingerea ca prin munca lor vor face ceva diferit si percep majoritatea schimbarilor din viata ca fiind benefice si normale pentru dezvoltarea personala.

     Datorita sentimentului lor puternic de eficienta de sine, indivizii cu personalitate puternica sunt capabili sa reziste la stres. Unii specialisti considera ca taria de caracter actioneaza ca un tampon împotriva bolii. Caracterul puternic, ca trasatura de personalitate se coreleaza cu o tensiune arteriala scazuta, nivel scazut de acizi grasi în sânge, tensiune psihologica redusa si o stare de fericire accentuata.

     Din administrarea numeroaselor teste de personalitate au rezultat trei caracteristici ale caracterelor tari:

     " Acordul. Sunt devotati muncii lor, familiei, cât si altor valori importante.

     " Controlul. Au un sentiment de control propriu asupra vietii lor.

     " Provocarea. Abordeaza modificarile vietii ca ocazii de autotestare.

     Vârsta. Din cercetarile efectuate pe un esantion de manageri cu vârste cuprinse între 30-60 ani a reiesit faptul ca acestia resimt în familie influentele stresului organizational, în proportii variabile si dependente de grupele de vârsta26:

     ˘ 58% din cei cuprinsi în grupa de vârsta 30-40 ani;

     ˘ 46% din cei aflati între 41-50 ani;

     ˘ 38% cei peste 50 ani.

     Cu alte cuvinte, presiunile din partea familiei vin tocmai în perioada, la vârsta la care persoana respectiva se afla pe curba ascendenta a aspiratiilor profesionale si a potentialului de munca.

     S-a demonstrat faptul ca, în general, vârstele tinere (pâna în 40 de ani) datorita capacitatii sporite de rezistenta a organismului actioneaza ca un amortizor al stresului.

     Agentii stresori specifici organizatiei genereaza o tensiune nervoasa ce afecteaza personalul angajat indiferent de sex. Totusi o diferenta exista, si anume în modul de reactie. În stare de stres, femeia poate deveni pasiva, dezorientata, marcata de un puternic sentiment de vinovatie, manifestând tendinta de subapreciere si retragere. Raspunsul la stres al barbatului este diferit, acesta reactionând prin agresivitate, nervozitate, desconsiderarea normelor si valorilor sociale, manifestând tendinta evidenta de defulare si de a se descarca nervos.

     În cazul în care femeia detine o functie de conducere, s-a putut observa existenta unor situatii specifice ce se pot transforma cu usurinta în agenti stresori, si anume27:

     " conflictul de rol profesional si familial generat de dorinta de a rezolva sarcini multe si foarte diferite;

     " absenta sustinerii atât din partea familiei, cât si din partea colegilor sau a persoanelor de sex feminin subordonate;

     " posibilitatile reduse de relaxare dupa o zi de munca, comparativ cu cele ale barbatilor, fapt ce provoaca oboseala fizica etc.

     Daca în urma cu câtiva ani categoriile profesionale considerate prin definitie stresante erau: pilotii de încercare, controlorii de trafic aerian, cosmonautii, lucratorii de la caile ferate si medicii, mai ales chirurgii; astazi, lista s-a marit adaugându-se printre altele: managerii si economistii. În cadrul organizatiilor, angajatii din compartimentele de contabilitate, desfacere si aprovizionare sunt mult mai expusi stresului organizational decât cei din alte compartimente.

     Referitor la nivelul de calificare se poate spune ca spre deosebire de muncitorii necalificati, persoanele cu studii superioare sunt supuse frecvent conflictelor de rol, tolerând cu greu ambiguitatea rolului.

     Un studiu interesant a fost efectuat de catre compania Gallup vizând relatia dintre stres si dimensiunea organizatiei.28 Studiul s-a derulat pe un esantion de 845 manageri americani grupati dupa dimensiunea organizatiei, rezultatul acestuia indicând faptul ca relatia dintre nivelul stresului managerial si marimea organizatiei este invers proportionala.



     Efectele stresului

     În conditii de normalitate, oamenii trebuie sa-si gaseasca echilibrul si raspunsuri noi fata de situatii noi. Stresul nu este neaparat un fenomen negativ si, de aceea poate constitui o greseala concentrarea doar asupra efectelor sale patologice. Un nivel moderat de stres poate fi chiar un important factor motivational sau poate fi un instrument în dobândirea unei adaptari dinamice la noi situatii.

     Daca sanatatea este considerata un echilibru dinamic, stresul este o parte a acestuia. Nu exista stare de sanatate fara o interactiune cu alti indivizi sau cu alte medii. Doar stresul excesiv devine patologic.

     De aceea, unele tipuri de stres sunt chiar ceva normal si necesar, atât la serviciu cât si în afara lui. În cazul în care stresul este intens, continuu sau repetat, atunci acesta poate deveni un fenomen negativ ce poate conduce la îmbolnavire fizica si tulburari psihologice. În contextul organizational, aceasta genereaza adesea adaptari inadecvate la situatii.

     Din timpuri stravechi, fiintele umane au dezvoltat genetic o reactie la amenintari si presiuni, ca obiectiv primordial în pregatirea lor pentru activitati fizice intense, de tipul "lupta sau fugi".

     Acest fapt implica o accelerare a ritmului cardiac, cât si a respiratiei si irigarea accentuata a musculaturii. Eliberarea adrenalinei si noradrenalinei ridica nivelele de glucoza si de acizi grasi liberi în fluxul sanguin, pentru a asigura mai multa energie.

     Nivelul ridicat de stres, vatamator, conduce la o varietate de tulburari si boli. Acestea includ o plaja larga de consecinte patologice, ce se întind de la oboseala cronica la depresie, si includ: insomnia, anxietatea, migrene, accese emotionale, alergii, abuz de alcool si tutun.

     Pe termen lung, stresul poate contribui la declansarea hipertensiunii si, ca o consecinta la dezvoltarea bolilor de inima si cerebro-vasculare, cât si la ulcer peptic, boli inflamatorii ale vezicii si probleme musculo-scheletale. De asemenea, poate altera functiile sistemului imunitar care, în cele din urma, pot facilita dezvoltarea formelor de cancer. Luate laolalta, aceste tulburari sunt responsabile pentru o mare parte de boli, decese, infirmitati si spitalizari.

     Oamenii cred ca ei sunt suficient de bine adaptati la stres, dar în lupta de rezistenta sau de realizare a adaptarii la agentul stres, ei sunt adesea inconstienti de compromisurile pe care le fac. Oamenii nu constientizeaza stresul generat de situatii de genul a ajunge prea târziu la o întâlnire importanta sau a presta o munca fizica dificila la temperatura ridicata. Ei considera ca se pot obisnui la o luminozitate scazuta, galagie, vizibilitate redusa si la conflicte continue în familie sau la locul de munca.

     Pe termen scurt stresul poate avea efecte negative asupra comportamentului unei persoane, având ca rezultat incapacitatea de a actiona în modurile de promovare a unei stari de sanatate.

     Pe termen lung, stresul poate afecta în mod serios o perioada deja vulnerabila la boala si îmbolnavire.

     Exista persoane pentru care stresul reprezinta un factor puternic energizant. Aceste persoane dispun nativ sau si-au dezvoltat prin antrenament rezistenta la stres si pot fi remarcate dupa urmatoarele trasaturi: siguranta de sine în diferite situatii; schimbarea este considerata nu ca o amenintare, ci ca o provocare la competitie; capacitatea de a-si asuma riscuri; implicarea profunda în viata profesioanla si personala; flexibilitatea în opinii si în actiuni; constientizarea faptului ca nu pot schimba situatiile stresante, dar le pot accepta si depasi etc.

     Efectele potentiale ale stresului pot fi grupate în cinci mari categorii, si anume29:

     " efecte subiective: anxietate, agresiune, apatie, plictiseala, oboseala, indispozitie, scaderea încrederii în sine, nervozitate, sentimentul de singuratate;

     " efecte comportamentale: predispozitie spre accidente, alcoolism, abuz de cafea, tendinta de a mânca si/sau de a fuma excesiv, comportament impulsiv;

     " efecte cognitive: scaderea abilitatii de a adopta decizii rationale, concentrare slaba, scaderea atentiei, hipersensibilitate la critica, blocaje mentale;

     " efecte fiziologice: cresterea glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale, uscaciunea gurii, transpiratii reci, dilatarea pupilelor;

     " efecte organizationale: absenteism, productivitate scazuta, izolare, insatisfactie în munca, reducerea responsabilitatii, reducerea loialitatii fata de organizatie, demisii.

     Stresul si comportamentul. Impactul stresului asupra unei persoane se poate manifesta într-o varietate de forme. Dupa cum am mentionat anterior, stresul poate afecta modul în care individul abordeaza boala si raspunde la starea de disconfort. De asemenea, stresul face ca o persoana sa devina iritabila, retrasa, precauta, energica, optimista, aceasta depinzând de natura stresului, daca este negativ sau pozitiv. În timp ce eustresul poate avea efecte benefice, distresul poate conduce la comportamente cum ar fi: abuzul de drog si abordarea unor conduite ce pot duce la vatamari. Aceste comportamente, cât si altele asemanatoare reprezinta modalitati negative de solutionare a stresului.

     Pentru a se elibera de stres, multi oameni recurg la droguri, tutun, alcool etc. Totusi, stresul nu trebuie sa conduca neaparat la abuz. Consumul de bautura este considerat o reactie la/sau mijloc de solutionare a evenimentelor de stres major, tipice unei grupe de vârsta, cum ar fi: pensionarea sau decesul partenerului de viata. Totusi, observatii atente realizate asupra persoanelor sugereaza ca acelea care au reusit în general în controlul stresului, nu recurg la astfel de strategii.

     Stresul poate afecta si comportamentul alimentar al persoanei. Unele persoane tind sa manânce mai putin, atunci când se simt stresate, în timp ce altele recurg la mese supradimensionate. Pentru o perioada de timp aceasta nu constituie o problema, dar stresul cronic poate contribui la problemele de greutate cât si la problemele asociate unei diete si alimentatii sarace. Observatiile au aratat ca unele alimente activeaza productia de endorfine în creier ceea ce diminueaza stresul si disconfortul. Cercetarile30 au sesizat ca, cu cât o persoana se situeaza mai mult timp sub actiunea stresului, cu atât mai ridicat va fi nivelul de endorfine în sânge. Natura acestor conexiuni este înca neclara, dar ele sugereaza posibile legaturi între endorfine si pofta pentru anumite alimente.

     Stresul poate afecta comportamentul si prin cresterea riscului la accidente. De exemplu, capacitatea de sofat a unei persoane se poate deteriora daca persoana se situeaza sub un stres sever. În mod similar, lipsa de concentrare poate fi periculoasa în sensul ca aceasta cauzeaza persoanei neglijarea factorilor de risc în mediul sau.

     Comportamentul suicidal poate fi corelat cu stresul. Stirile cotidiene ne semnaleaza ca majoritatea suicidelor în rândul tinerilor sunt precedate de evenimente stresante, evenimente de genul problemelor cu legea, întreruperea unei prietenii si probleme acasa sau la scoala.

     Stresul si boala. Daca o persoana are deja o boala, cum ar fi o boala de cord sau o forma de diabet, atunci accentuarea tensiunii musculare si cresterea nivelului de zahar din sânge, generate de stres, pot agrava aceste suferinte. Studiile au aratat ca stresul prelungit este corelat cu debutul unei boli sau maladii. Gradul în care stresul contribuie la dezvoltarea bolii este înca neclara. Aceste probleme ramân înca în studiu.

     Daca cercetarile au demonstrat o puternica corelatie între stres si anumite raspunsuri fizice si fiziologice, totusi, nu s-a dovedit o relatie directa de cauza - efect. Asa ca nu se poate concluziona ca stresul însasi genereaza de fapt oricare dintre bolile specifice. Exista dovezi consistente ca stresul poate elimina capacitatea sistemului imunitar de a lupta cu boala, ca în cazul infectiilor virale, a maladiilor în care sistemul imunitar nu functioneaza la parametri si astfel sunt atacate tesuturile (maladii de autoimunizare si unele forme de cancer). Mai mult decât atât, se cunoaste ca stresul poate afecta modul în care indivizii abordeaza boala, cum ar fi modul lent sau rapid în recunoasterea faptului ca ceva nu este în regula sau alterarea modului în care reactioneaza la disconfort.

     Plecând de la aceste consideratiuni se pot face unele conexiuni dintre stres si diferite maladii.

     Hipertensiunea. Deoarece tensiunea arteriala a unor indivizi se ridica uneori în reactiile la un stresor, cercetatorii au suspectat o posibila legatura între stres si hipertensiune. Hipertensiunea cronica - stare anormala sustinuta prin tensiune arteriala înalta ce poate conduce la boala cardiovasculara - este apreciata ca fiind legata de stres. Studiile au dezvaluit ca indivizii ce au lucrat sub mare presiune psihologica (de exemplu, pilotii de aeronave) si acei care sunt expusi la stresul sustinut al mediului (persoanele care lucreaza în locuri cu nivele ridicate de zgomot) tind sa dezvolte o tensiune arteriala mai ridicata decât acele persoane care traiesc si muncesc într-o atmosfera mai putin încarcata de tensiune.

     Bolile de inima. Se considera ca stresul este un factor ce contribuie la instaurarea bolii de inima. S-a identificat prin observatii sistematice ca exista legaturi ce pot fi explicate între boala de inima si anumite comportamente de tip A, ce deja au fost asociate cu nivele ridicate de stres. Astfel s-ar putea spune ca personalitatea predispusa la boala coronariana este una care suspecteaza motivele altora, se simte în mod frecvent furioasa si îsi exprima ostilitatea netinând cont de sentimentele acestora.

     Unii cercetatori nu sunt convinsi ca nu exista o legatura între comportamentul de tip A si boala de cord. Astfel, studiile31 acestora sugereaza ca factorii de risc pentru boala de cord nu ar avea legatura cu tipul A si cu agresiunea, ci cu problemele emotionale cum ar fi: incapacitatea de a percepe si verbaliza emotiile negative (de exemplu, exprimarea furiei) si de a le solutiona în mod eficient.

     Se pare ca, desi stresul poate fi un factor secundar în incidenta bolii de inima, el totusi nu trebuie subestimat.

     Cancerul. Rolul stresului în dezvoltarea cancerului este foarte mult dezbatut. Exista informatii ca tensiunea psihica poate juca un rol în debutul cancerului la anumite persoane ce pot fi predispuse sa dezvolte aceasta maladie. Desi unii cercetatori nu sunt înca convinsi ca anumite emotii sau trasaturi de personalitate pot accentua riscul persoanelor pentru cancer, totusi posibilitatea unei astfel de relatii este înca în studiu. Alti cercetatori, de la Centrul de Oncologie din New York, au concluzionat ca starile si trasaturile psihologice pot afecta transformarea celulelor normale în celule canceroase. Ei au identificat trei tipuri de factori de risc: stresul, trasaturile de personalitate (sau stilurile de solutionare) si obiceiurile personale, de exemplu: fumatul.

     Este cu totul acceptat ca odata ce individul este diagnosticat ca având cancer, starea emotionala a acestuia se va constitui într-unul din factorii ce determina reusita tratamentului. Registrele medicale32 contin nenumarate rapoarte ale pacientilor care considera ca o vor lua de la început sau au descoperit ceva pentru care sa traiasca si au ajuns în remisie (stare în care simptomatologia dispare) ori s-au refacut complet. În alte cazuri, la acei pacienti care erau în remisie, traumele emotionale severe au fost asociate cu reaparitia cancerului.

     Bolile infectioase si sistemul imunitar. Prin alterarea sistemului nervos si a celui hormonal, stresul persistent creeaza într-un fel climatul fertil pentru maladie. Nu se cunoaste mecanismul exact. Stresul poate avea un efect direct asupra sistemului imunitar - grup de mecanisme din organism ce lucreaza laolalta pentru a lupta cu infectia - prin reducerea capacitatii sale de functionare eficienta.

     De asemenea, stresul poate actiona în maniera indirecta asupra rezistentei organismului la infectie. Daca persoana are o alimentatie saraca îsi neglijeaza întretinerea fizica, nu doarme, fumeaza sau bea prea mult sau manifesta o conduita prin care îsi poate periclita sanatatea.

     Persoanele care au înregistrat stres psihologic pe termen lung ca rezultat al evenimentelor stresante în viata, tind sa manifeste modificari imunologice ce pot conduce la infectii cât si la maladii maligne. Chiar daca cineva s-a îmbolnavit, evolutia bolii depinde totusi de agentii vatamatori la care persoana a fost expusa si de starea de sanatate a persoanei înainte de evenimentul de viata stresor.

     Formele de diabet si ulcerul (digestiv). Atât diabetul cât si ulcerul au conexiuni directe cu stresul. În cazul formelor de diabet, atunci când stresul genereaza cresterea nivelului de glucoza în sânge, celulele pancreatice reactioneaza, producând insulina, un hormon ce ajuta la reglarea nivelului de glucoza în sânge. Stresul cronic poate distruge aceste celule, care nu pot fi înlocuite, eliminând sever capacitatea pancreasului de a elabora insulina necesara pentru a controla nivelul glucozei în sânge. Acest fapt are ca rezultat un risc crescut pentru declansarea diabetului în special la acei indivizi care au predispozitie genetica la boala.

     Ulcerul digestiv este o inflamare în "captuseala" stomacului, cauzata prin secretia excesiva de acid gastric, producând în mod frecvent durere severa si putând genera sângerari daca peretele stomacului se perforeaza. Chiar daca înca nu se cunoaste cauza ulcerelor digestive, se accepta în general ca stresul poate agrava aceasta stare.

     Astmul si alergiile. Deoarece stresul afecteaza raspunsul imunologic al organismului, acesta a afost asociat cu astmul si alte alergii, cum ar fi febra fânului. Aceste stari rezulta adesea din reactia sistemului imunitar al organismului la un agent de invadare. Organismul invadat produce lanturi de evenimente prin care organismul produce substante denumite anticorpi, care, la rândul lor stimuleaza eliberarea substantelor chimice ce vor genera modificarea fiziologica, multe fiind poate mult mai iritante si vatamatoare decât agentul de invadare original.

     Dereglari ale pielii. Se considera ca stresul agraveaza câteva aspecte ale pielii, cea mai severa fiind eczema. Aceasta stare de inflamare33 este caracterizata prin înrosire, mâncarime si leziuni create de transpiratie ce devine crusta sau întarita. Eczema poate dispare sau persista câteva luni sau chiar ani. Medicii au observat ca, atunci când nivelul de stres este ridicat, eczema sau alte tulburari ale pielii se extind.

     Tulburari mentale. Stresul genereaza framântari emotionale, care pot agrava dereglarile emotionale existente. Totusi este dificil de stabilit rolul stresului în producerea tulburarilor emotionale si mentale.

     În zilele noastre exista numeroase teorii despre posibilele relatii dintre stres si disfunctia mentala. Observatiile au evidentiat o incidenta ridicata a evenimentelor de stres major din viata cu putin timp înainte de debutul schizofreniei, depresiei si tulburarilor non-psihotice. Unele teorii presupun ca unii indivizi se nasc cu predispozitie la tulburarile mentale, care pot transpare sub actiunea unui stres neobisnuit.







     Stresul si depresia

     În societatea moderna depresia majora constituie una din cele mai întâlnite tulburari de natura psihiatrica. Nu numai ca depresia are efecte devastatoare asupra planului afectiv al individului dar, tulburarea însasi reprezinta o provocare majora pentru sistemul de sanatate publica. De aceea, s-au dezvoltat o multime de studii pentru identificarea factorilor de risc ale depresiei majore. Aceste studii au evidentiat puternica contributie a factorilor constitutivi în dezvoltarea depresiei majore, inclusiv baza genetica, sexul si trasaturile de personalitate.

     Ideea unei determinari genetice a depresiei este sprijinita puternic de descoperirile realizate asupra gemenilor si adoptiilor cât si din observatiile asupra persoanelor cu depresie în istoricul familiei, fapt care ar conduce la dezvoltarea depresiei. De asemenea, s-a aratat ca femeia manifesta de doua ori mai multe sanse fata de barbat sa dezvolte depresie majora iar trasaturile de personalitate ale nevrotismului predispune la depresie.

     Pe lânga dovezile referitoare la predispozitia constitutionala în dezvoltarea depresiei majore, a fost emis si rolul predominant al factorilor de mediu în ceea ce priveste patogeneza tulburarii .

     Numeroase studii au investigat relatia dintre stresul psihosocial si dezvoltarea depresiei majore. Multe dintre acestea au conceptualizat stresul psihosocial din prisma evenimentelor majore ale vietii într-un cadru de timp dat. Evenimentele majore ale vietii pot fi definite ca "momente de cumpana"care induc modificari în cursul vietii si care implica adaptarea individului. Astfel, evenimentele majore ale vietii sunt fapte distincte de frecusurile zilnice minore cât si de formele cronice ale stresului psihosocial. Utilizând scale de evaluare a evenimentelor majore din viata, numeroase studii au evidentiat o asociatie între expunerea la evenimentele de viata, stresante, si instaurarea episoadelor de depresie majora. Pe lânga descoperirile reliefate din cercetarea evenimentelor vietii, anumite studii au înregistrat asociatii între stresul cronic, cum ar fi stresul organizational si dificultatile conjugale si, instaurarea depresiei.

     Costul stresului

     Pe lânga efectele potentiale ale stresului asupra starii de sanatate si buna dispozitie a indivizilor, stresul manifesta si un impact economic si social. Stresul poate diminua performantele si productivitatea la locul de munca, afectând astfel evolutia afacerii si în cele din urma, economia ca întreg. De asemenea, poate contribui la sustinerea tensiunilor societatii care se manifesta prin frustrari îndreptate împotriva liderilor si a altor autoritati, cât si prin intoleranta si nerabdarea îndreptata fata de ceilalti parteneri.

     Costul economic

     Stresul economic reprezinta în România una din racilele majore. Printre cauzele acestuia identificam slaba implicare în luarea deciziilor, executia unui volum mare sau prea mic de munca, obiective de munca neclare si confruntarea cu solicitarile conflictuale, toate pe fondul unei economii distruse.

     Pentru România nu exista statistici asupra costurilor stresului ocupational. Referindu-ne la tari dezvoltate (S.U.A.), costul stresului economic la nivelul anului 1999 era de 150 miliarde $. În S.U.A. orice zi de munca înregistreaza 1 milion de muncitori absenti de la locul de munca datorita tulburarilor legate de stres, si anume: dureri de cap, dureri de spate, ulcere, insomnie, anxietate, depresie, probleme de cord, hipertensiune si probleme gastrointestinale.

     Uniunea Europeana estimeaza ca stresul afectezaa cel putin 40 milioane de muncitori din spatiul celor 15 state membre, iar costurile Uniunii se ridica la cel putin 20 de miliarde dolari anual.34

     "...Este îngrijorator sa constatam ca 26% din populatia activa care a înregistrat vatamari, stari de indispozitie, boala, au suferit din cauza stresului în ultimele 12 luni si ca acest procent se accentueaza simtitor în anumite sectoare (de exemplu, 47% din mediul financiar si al asigurarilor si 44% din domeniul educatiei)."

     Problema specifica actuala la locul de munca este oboseala cronica, sindrom caracterizat prin epuizare fiziologica si emotionala si adesea generat prin frustrare la nivel cronic, de locul de munca cuplat cu volumul prea mare sau prea mic de munca.

     Simptomele includ:

     Cresterea consumului de alcool, cafea si chiar droguri;

     Depresie, respectul de sine scazut, pesimism si singuratate;

     Cresterea absentismului, a întârzierilor;

     Oboseala, iritabilitate, tensiune musculara si probleme stomacale;

     Pierderea simtului umorului si accentuarea sentimentului de vinovatie.

     Stresul corespunzator locului de munca nu trebuie considerat neaparat rau. Daca tensiunea si stresul asociat unui post sunt directionate constructiv, afacerile si persoanele implicate pot obtine beneficii. Într-o anume masura, stresul caracteristic unui post poate stimula gândirea creativa, poate facilita performanta si cresterea productivitatii muncii.

     Costul social

     Stresul nu înregistreaza doar un cost economic, ci si un cost social. Societatea româneasca aflata în plin proces de stratificare contine o diversitate de indivizi si grupuri de oameni a caror trebuinte si dorinte, atitudini, convingeri si moduri de viata difera (din ce în ce mai mult) si uneori se confrunta. Stabilitatea unei societati depinde si de mentinerea unui echilibru acceptabil între aceste grupuri. Totusi, stresul poate distorsiona acest echilibru.

     Daca stresul devine cronic, efectele sale pot afecta mecanismele societatii, ducând la tensiuni crescute între oameni si la accentuarea frustrarii fata de autoritatile si institutiile statului de drept.

     Deoarece stresul este atât de raspândit, acesta determina un cost ridicat pentru indivizi, companii, organizatii, cât si pentru societate în ansamblu.

     Pentru individ, pe lânga impactul devastator al deteriorarilor severe ale starii de sanatate la care ne-am referit, poate conduce la scaderea eficientei în munca, cum ar fi pierderea oportunitatilor carierei, cât si a calitatii de angajat. Acest fapt accentueaza încordarea din relatia familiala si cea cu prietenii, iar în cele din urma genereaza depresie, deces sau suicid.

     Pentru organizatie, costurile legate de stres îmbraca multe forme. Acestea includ absenteismul, costuri medicale ridicate si dereglarea fluxului de productie, asociat cu alte costuri pentru recrutarea si pregatirea de noi angajati. S-a observat, de asemenea, ca stresul a devenit o mare problema în ceea ce priveste productivitatea si eficienta.

     În vest, nenumarate companii au implementat în mediul organizational programe si masuri pentru a ajuta angajatii în vederea solutionarii stresului.

     Un procent crescator de experti în domeniul combaterii stresului declara ca se poate obtine un succes în controlul stresului doar daca se actioneaza atât la nivelul individului, cât si la nivelul organizatiei. Acest fapt implica actiunea la trei nivele distincte:

     - la nivel primar, actiunea se impune pentru identificarea agentilor stresori de la nivelul organizatiei, în sensul prevenirii stresului;

     - la nivel secundar, prin tehnici de interventie care sa ajute angajatii sau grupurile organizationale sa poata dezvolta prin educatie si pregatire, strategii de solutionare si de crestere a rezistentei la stres;

     - la nivel tertiar, asistenta de specialitate poate asigura angajatilor suportul necesar vindecarii simptomelor stresului.

     Daca o organizatie nu a întreprins actiuni de identificare a stresului, aceasta demonstreaza o lipsa de întelegere a costurilor reale, cât si a beneficiilor ce pot fi obtinute din prevenire. Unul din primii pasi în dezvoltarea unui program de prevenire a stresului îl constituie evaluarea sau diagnoza incidentei stresului, efectele si costurile acestuia.36

     Orice actiune de evaluare a stresului trebuie adaptata cu precautie la situatia organizatiei, la structurile si departamentele sale.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Psihologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles