Stilul Art Nouveau

5x puncte

categorie: Filosofie

nota: 9.24

nivel: Liceu

Un colaborator al său a fost un coleg din perioada de ucenicie, Edward Burne-Jones (1833-1898), al cărui stil de decoratiune se baza pe ilustrarea neo-mediavalismului în stil prerafaelit. La fel ca Morris, Edward Burne-Jones era puternic influentat de manuscrisele ilustrate medievale si făcea adesea apel la liniile lungi, unduitoare.

Acest mod de abordare grafică a fost o consecint[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Stilul Art Nouveau

Un colaborator al său a fost un coleg din perioada de ucenicie, Edward Burne-Jones (1833-1898), al cărui stil de decoratiune se baza pe ilustrarea neo-mediavalismului în stil prerafaelit. La fel ca Morris, Edward Burne-Jones era puternic influentat de manuscrisele ilustrate medievale si făcea adesea apel la liniile lungi, unduitoare.

Acest mod de abordare grafică a fost o consecintă firească a lucrului în alb-negru pentru publicatiile tipărite, dar i-a influentat si pictura prin crearea unor efecte ornamentale complet străine stilului academic al acelei perioade. Împreună, Morris, Edward Burne-Jones, si colegii lor au format “miscarea pentru artă si mestesuguri”, care urma să aibă o importantă deosebită asupra evolutiei stilului Art Nouveau.

În restul Europei, convenientele artistice erau atacate din cu totul alte directii. Pictorii anilor 1880 si 1890 au început să se îndoiească de estetica pură a impresionismului si au început să realizeze picturi care reflectau ideile si trăirile lor. Eliberati de nevoia de a reproduce realitatea vizibilă, acesti artisti – cunoscuti ca simbolisti si nabisti – au creat imagini ondulate, semi-abstracte, care subliniază natura bidimensională, decorativă a picturilor pe pânză si care, la fel ca Morris sau Edward Burne-Jones, s-au bazat pe latura grafică a liniilor.

În 1891 Edward Burne-Jones a fost vizitat în atelierul de un agent de asigurări de 19 ani, Aubrey Beardsley (1872-1898) care a venit să-i arate câteva schite. Edward Burne-Jones a fost impresionat si l-a încurajat pe Beardsley să realizeze o serie de 350 ilustratii în tus negru pentru opera lui Malory, “La Mort d’Arthur”. Inevitabil, aceste ilustratii erau ecoul stilului medieval al lui Edward Burne-Jones, însă ele au arătat si influenta stampelor japoneze, prin simplitate, elegantă si stil decorativ. În 1893, Beardsley a reunit aceste influente într-un stil personal, sofisticat, în ilustratiile pentru “Salome”, opera lui Oscar Wilde.

Desi a lucrat în exclusivitate în alb si negru, el a creat imagini de neuitat ale decadentei si luxului, utilizând modele semi-abstracte, construite din linii lungi întretăiate de diverse forme. Nu a utilizat nuantarea, ci negrul cel mai intens, albul pur si linia protuberantă.
Lucrările lui Beardsley au provocat imediat senzatie în lumea artei si stilul lui năvalnic a început să îsi facă aparitia în întreaga Europă în lucrările pictorilor, design-erilor si arhitectilor.

Artistul olandez Jan Toorop (1858-1928) a introdus acest stil în tablourile sale simbolistice, decorative dar tulburătoare, cum ar fi “Cele trei mirese” (1893), în timp ce la Berlin pictorul norvegian Edvard Munch (1863-1944) a folosit acelasi stil pentru a exprima dezechilibrul psihic în “|ipătul”, pictat în 1893.
Unul dintre exponentii cei mai de succes din arhitectura noului stil a fost belgianul Victor Horta (1861-1947), care a utilizat stilul Art Nouveau pentru a exploata posibilitatea constructiilor din otel si sticlă într-o serie de clădiri, hoteluri si birouri construite în Bruxelles.

Una dintre primele lui lucrări a fost “Maison Tassel”, în care arhitectul a introdus un motiv repetitiv protuberant pentru a transforma structura simplă a unei case tipice de la oras într-o compozitie artistică armonioasă. Initial, modelul apare pe fatadă si se prelinge în holul de intrare, pentru ca mai apoi să învăluie scările centrale, de-a lungul tavanelor si a podelelor într-un desen motiv perfect integrat, creat din fier, tencuială si pictură.

În clădirile proiectate de Horta, linia grafică Beardsley este transformată în ceva organic, ca o plantă agătătoare care se încolăceste. Această tendintă a fost preluată de arhitectul parizian Hector Guimard (1867-1942), celebru mai ales pentru statiile de metrou proiectate de el. Cele mai simple dintre acestea sunt ceva mai mult decât niste tulpini stilizate de plante ce formează arcade care încadrează intrările în metrou; cele mai ambitioase sugerează – sau au sugerat – niste verze sau plante de rubarbă, realizate din sticlă si fier. Efecte asemănătoare apar si la alte clădiri din Paris dar si în mobila si decoratiunile interioare realizate de Guimard.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Filosofie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles