Stefan Gheorghidiu - Ultima noapte

2x puncte

categorie: Romana

nota: 9.87

nivel: Liceu

Acesta este o proiecție ficțională a emițătorului mesajului. El relatează dintr-un anumit unghi numit perspectivă narativă, care poate fi subiectivă, obiectivă sau impersonală. Personajul este imaginea rezultată din fantezia autorului. Este un „om de hârtie” care comunică mesajul din interiorul operei prin replici, fapte, felul cum gândește, relațiile cu celelalte personaje, nume, etc.[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Stefan Gheorghidiu - Ultima noapte

Acesta este o proiecție ficțională a emițătorului mesajului. El relatează dintr-un anumit unghi numit perspectivă narativă, care poate fi subiectivă, obiectivă sau impersonală. Personajul este imaginea rezultată din fantezia autorului. Este un „om de hârtie” care comunică mesajul din interiorul operei prin replici, fapte, felul cum gândește, relațiile cu celelalte personaje, nume, etc.
Într-un roman modern de tip subiectiv, cum este și „Ultima noapte...” de CP, personajul principal al operei, Ștefan Gheorghidiu, se identifică că naratorul, rezultând un unghi subiectiv din care sunt relatate întâmplările. Pe parcursul narării, romanul urmărește efectele a două întâmplări trăite de Ștefan - iubirea și războiul, analizate numai din perspectiva personajului-narator.

Ceea ce caracterizează personajele din romanele și dramele lui CP este faptul că ele se află într-un permanent conflict cu lumea din jur. Starea conflictuală este puternic interiorizată. Încercarea de a supraviețui într-o lume considerată ostilă sau nedemnă se face printr-o trăsătură de caracter distinctivă, manifestată aproape exclusiv.

Ștefan Gheorghidiu este un strălucit student la Filozofie, lipsit de mijloace materiale deosebite, deoarece tatăl său își risipise averea în inițiative culturale perdante. În facultate o cunoaște pe Ela, de care se îndrăgostește. Inițial, iubirea este pusă de Ștefan Ghe. sub semnul orgoliului („orgoliul a constituit baza viitoarei mele iubiri”), mai ales că beneficia de admirația tuturora („începusem totuși să fiu mulțumit față de admirația pe care o avea toată lumea pentru mine, fiindcă eram atât de pătimaș iubit de una dintre cele mai frumoase studente”). Astfel, stimul al pasiunii devine vanitatea masculină. Pasiunea se adâncește în timp, iar cei doi întemeiază un cuplu admirat de ceilalți. Căsătoria le aduce un trai modest, dar armonios până când o moștenire lăsată de unchiul avar, Tache Gheorghidiu, tulbură apele familiei.

Implicarea Elei în discuțiile despre bani i se pare lui Gheorghidiu nepotrivită; „...aș fi vrut-o mereu feminină, deasupra acestor discuții vulgare...”. Ela se prinde tot mai mult în mondenități, ceea ce atrage criza cuplului. Totul culminează cu o excursie la Odobești de Sfinții Constantin și Elena; când ea acordă atenție specială unui anume domn G pe care Gheoerghidiu îl bănuiește că i-a devenit amant.

Trăsătura distinctivă de caracter a lui Ștefan Gheorghidiu este orgoliul care se manifestă și în viața publică și în viața privată. Un exemplu în acest sens se găsește în primul capitol, „La Piatra Craiului în munte”. Ofițerii aflați la popotă discută, pornind de la un articol de ziar, pe tema libertății în iubire. Ștefan consideră că opiniile exprimate de ofițeri sunt „copilărești și primare” pentru că ei nu știu nimic din „psihologia iubirii”. Personajul lui Camil Petresci caută absolutul în iubire. Pasiunea lui Ștefan pentru Ela pleacă de la o metafizică a iubirii absolute, expusă de personaj în cadrul acestei discuții: ”Orice iubire este ca un monoideism, voluntar la început, patologic pe urmă.” Când în sufletul său se insinuează teama că ar putea fi înșelat, începe drama cuplului, fapt exprimat prin afirmația: „Trebuie să se știe că iubirea are riscurile ei. Că cei care se iubesc au drept de viață și de moarte, unul asupra celuilalt.”

Ștefan Gheorghidiu trăiește drama intelectualului inadaptat împărțit între viața adevărată cu bine și cu rele, și idealurile umanității, promovate de filozofie. El este un intelectual preocupat, în primul rând de problemele de conștiință. Este gânditorul care și-a făcut din filozofie un mod de existență. Chiar atunci când recunoaște că are un comportament inadecvat, „izbucnirea mea era nelalocul ei, vulgară, fără temei”, nu o face din perspectiva unei greșeli de comunicare, ci din perspectiva omului superior, aflat accidental într-un mediu inadecvat lui: „m-a scos din sărite atât sărăcie de spirit într-o discuție”.
O altă trăsătură de caracter a personajului este luciditatea. Șt. Ghe. trăiește și analizează cu luciditate dezamăgirea produsă de incompatibilitatea dintre el și soția sa. Prin luciditatea conștiinței sale, ca sub o lupă, sunt examinate toate gesturile și vorbele Elei. Comportamentul feminin al Elei, standardizat de Șt., propune imaginea unei ființe slabe, neajutorate, ascultătoare și în permanentă admirație față de bărbat. Implicarea Elei în problemele referitoare la moștenire trezește neîncrederea în sufletul lui Șt.-o neîncredere legată de amenințarea unicității personale: „Aș fi vrut-o mereu feminină, deasupra discuțiilor acestora vulgare, plăpândă și având nevoie să fie protejată.”

Excursia de la Odobești declanșează criza matrimonială. Natură reflexivă și hipersensibilă, personajul suferă pentru că are impresia că este înșelat. Mici incidente, gesturi fără importanță, privirile pe care Ela le schimba cu domnul G. se amplifică în conștiința protagonistului: „toată suferința asta monstruoasă îmi venea din nimic.” Astfel, putem observa că gelozia nu e motivată în actele Elei, dar devine paroxistă în imaginația lui Ștefan. Punctul de plecare este prejudecata socială, pe care o disprețuiește („Auzisem de scandaluri.”), la care se adaugă o formație interioară misogină: „Sunt cilpe când ura și dezgustul meu pentru femei devin atât de absolute; că socotesc că de la oricare dintre ele te poți aștepta la orice.”

Confruntat pe front cu situații-limită, protagonistul se autoanalizează lucid: „Știu că voi muri, dar mă întreb dacă voi putea îndura fizic rana care îmi va sfârși trupul.” Experienaț confruntării directe cu moartea lasă definitiv în umbră experiența iubrii. Drama colectivă a războiului anulează drama individuală a iubirii. Rănit, Gheorghidiu revine la București cu sentimentul eliberării de trecut spre care privește indiferent, hotărât să se despartă de Ela: „...i-am spus că-i las absolut tot ce e în casă, de la obiecte de preț, la cărți; de la lucruri personale, la amintiri; adică tot trecutul...”.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles