Specificul si rosturile filosofiei

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Specificul si rosturile filosofiei

Din punctul de vedere al scopului imediat, "filosofia este pregatire pentru moarte", oferind modele de viata demna, repere si criterii valorice; evident, intrucat nu traim oricat, nu putem trai oricum. Definitia provenita din scopurile si aspiratiile mai indepartate ale filosofiei indeamna fiinta umana la "asemanare cu divinitatea, pe cat ii sta omului in putinta" [1], adica la autoperfectionare spirituala si implinire morala.

Aceste teme de reflectie sunt abordate sistematic si in termeni conceptuali in cadrul domeniilor specializate ale filosofiei: ontologia (teoria generala a existentei), gnoseologia (teoria generala a cunoasterii), axiologia (teoria generala a valorilor), antropologia (teoria filosofica ce-si propune interpretari de sinteza asupra conditiei umane), praxiologia (teoria generala a actiunii) s.a.
I.Kant considera ca "domeniul filosofiei (...) poate fi redus la urmatoarele intrebari: 1) Ce pot sa stiu? 2) Ce trebuie sa fac? 3)

Ce pot spera? 4) Ce este omul? La prima intrebare raspunde metafizica, la a doua morala, la a treia religia, iar la ultima antropologia. Dar, in fond, toate aceste intrebari s-ar putea reduce la antropologie, caci primele trei intrebari se raporteaza la ultima. Deci filosoful trebuie sa poata determina: 1) sursa stiintei umane; 2) sfera aplicarii posibile si utile a intregii stiinte, si, in fine, 3) limitele ratiunii. Ultima problema este cea mai importanta, dar si cea mai dificila".[2]

Desigur, multe din intrebarile filosofiei sunt puse si solutionate de catre oameni in cadrele gandirii si experientei cotidiene, sub presiunea situatiilor de viata. Insa filosofia este o sfera a creatiei spirituale specializate care se indeparteaza sensibil de problematizarile si opiniile constiintei comune, fiind, deci, calitativ altceva decat acestea. Karl Jaspers face o distinctie intre inceputul filosofiei - ce se refera la aspectul istoric - si originea filosofiei inteleasa ca "izvorul de unde tasneste in mod constant impulsul de a filosofa".[3]

Aceasta sursa originara - prin care ne este accesibila filosofia trecutului si legitimam filosofia contemporana - cuprinde mai multe aspecte: mirarea, starea de uimire si curiozitate din care se nasc intrebarile si cunoasterea; indoiala in privinta cunostintelor dobandite indeamna catre analiza critica si desprinderea unor certitudini; ravasirea, dezorientarea si sentimentul pierderii de sine il obliga pe om sa-si puna intrebari grave privitoare la sine insusi si la conditia sa de faptura limitata, expusa incertitudinii existentiale si tragicului. De aceea, impulsurile catre filosofare se afla in orizonturile - pline de simboluri, ingrijorari si chiar disperare - ale vietii cotidiene. « mai multe referate din Filosofie