Spatiul cu 6 dimensiuni
3x puncte
categorie: Fizica
nota: 7.79
nivel: Facultate
Pentru a studia într-o nouă ipoteză de lucru evenimentele care sau derulat, se derulează sau se vor derula în Galaxia Noastră și inclusiv pe Terra, vă propuneam trei sisteme neconvenționale și extensibile de referință, aducînd aici complectarile necesare și anume că fiecare sistem are unități scalare propriii și vectori unitari specifici, corespunzători a cîte două spații complementare, unul[...]
DOWNLOAD REFERAT
Preview referat: Spatiul cu 6 dimensiuni
Pentru a studia într-o nouă ipoteză de lucru evenimentele care sau derulat, se derulează sau se vor derula în Galaxia Noastră și inclusiv pe Terra, vă propuneam trei sisteme neconvenționale și extensibile de referință, aducînd aici complectarile necesare și anume că fiecare sistem are unități scalare propriii și vectori unitari specifici, corespunzători a cîte două spații complementare, unul material iar celălalt ondulatoriu.Vom constata că materia se organizează și într-un al patrulea sistem de referință, particular și interscalar, în care în general realitățile le putem pune în evidență și cu ajutorul simțurilor noastre. Cel de al patrulea sistem de referință cuprinde toate teoriile de pînă acum despre lume și viață, toate unitățile de referință, toate cunoștiințele științifice și religioase de pînă acum. Sistemul de referință particular se referă la lumea noastră înconjurătoare unde este definit spațiul-timp Minkowski și în care se aplică teoriile lui Einstein.
Conceptul de bază al admiterii acestor sisteme de referință îl constituie discontinuitatea spațiului definit prin valori scalare indentificate ca realități puse în evidență prin simțurile noastre în conceptele materialiste sau lumea văzutelor în conceptele idealiste. Continuitatea spațiului pe de altă parte este definită de valori vectoriale indentificate ca drept spirite sau lumea nevăzutelor în conceptele idealiste sau mișcări vectoriale în conceptele materialiste.
Prin discontinuitatea spațiului vom intui aici o anume trecere de la o valoare a dimensiunilor formelor de existență a materiei la alta fără parcurgerea valorilor intermediare sau interscalare. Caracteristica modelelor materiale generate prin transformatorii aditivi, este valoarea interscalară așa cum arătam în teoria modelării. Exemplu: un bolovan nu este continuu pentru că nu se sfarmă cînd îl atingem; bolovanul, ca formă de existență a materiei generată prin aplicarea transformatorilor aditivi, prezintă o stare intermediară și interscalară discontinuă, cum tot discontinuă este și distanța pînă la celălalt bolovan.
Prin continuitatea spațiului vom înțelege starea neîntreruptă a spațiului legată prin bucle electromagnetice, de anumite dimensiuni, cu origini și raze de manifestare de la origini spre exterior pînă la pierderea totală a intensității, pînă la pierderea totală a buclei electromagnetice. Continuitatea este caracteristică spațiilor vectoriale în general.
Dezvoltarea pe mai departe a acestei viziuni depinde și de aportul Dv. la demonstrarea acestei ipotezer, astfel ca generațiile următoare să studieze lumea altfel decum am avut ocazia noi, avînd la dispoziția noastră filozofii ale căror origini se pierd în negura vremurilor, în care nici măcar nu se cunoșteau memoriile calculatoarelor. Civilizația Noastră, avînd la dispoziție această nouă viziune, trebuie să iasă din lumina albă Soarelui și să intre, deocamdată teoretic, în luminile negre invizibile ale micro și macrocosmosului, pentru a putea să descopere forme energetice superioare.
Exemple
Formele energetice noi de tip mobil (OZN) bazate pe teoria “locurilor geometrice gravitaționale, Trapulsia”, nu consumă combustibili clasici.
Formele energetice de tip static dezvoltate pe “teoria lentilelor atmosferice”, un fenomen asemănător cu efectul de focar care să țină constantă temperatura la sol.
Forme energetice de tip dinamic cum ar fi cele dezvoltate după “teoria vârtejurilor ionosferice” , ca Tuburile Heavisaide, vizibile parțial în “picioarele uraganelor”, adevărate “hoarne atmosferice”. Mărimea naturală a unui Tub Heavisaid, este impresionantă, de la nivelul solului până la altitududinea stratului atmosferic Heavisaide, la echinocții între 100.000 de metri la ora trei dimineața și 400.000 de metri la ora 3 după masa. Realizarea, la baza piciorului unui asemenea tub, a unei turbine uriașe ar rezolva o mare parte din necesarul de curent electric al omenirii.
Forme energetice vectoriale interscalare cum ar fi telepotarea dezvoltată după “teoria modelară a spațiilor vectoriale”, etc., forme energetice noi, cu care trebuie să ne obișnuim o dată ce acceptăm ipoteza spațiului galactic cu 6 dimensiuni.
Referiri mai detaliate asupra formelor energetice noi, dezvoltate în legătură cu ipoteza spațiul galactic cu 6 dimensiuni, le fac în următoarea lucrarea, Teoria Intersecțiilor.
În sistemele neconvenționale de referință pe care vi le supunem atenției, sau în scările ipotetice de raportare, parametrii dimensionali ale modelelor ondulatorii și materiale osciliează între anumite limite specifice iar în afara scărilor de raportare prezintă forme de existență interscalare (vezi și capitolul Generare și degenerare în Galaxia Noastră).
Sisteme de referință
a. Sistemul de referință fundamental sau Scara Fundamentală (SF)
Sistemul de referință fundamental sau Scara Fundamentală (SF) este scara care caracterizează natura ondulatorie și starea de câmp a materiei, evenimentele din această scară stau la baza organizării realității în modele fundamentale ondulatorii. Câmpurile electromagnetice din această scară sînt definite de funcții de serii cotangențiale (așa cum arătăm la punctul
c.) și au ca unități scalare de referință lungimi de undă ca ordin de mărime de sub un Ängstrong, mai mici decît raza atomului de hidrogen. Vom avea astfel în spațiul galactic și prin extensie în spațiul universal vecin, structuri ondulatorii extensibile cu originile așezate în fiecare punct din volumul galactic sau universal, omniprezente și în spațiul terestru și ca rezultat al acestei imagini, prima dimensiune a spațiului va fi dimensiunea scalară fundamentală specifică SF, vor fi primele elemente punctiforme ale spațiului material descris în scările de referință multiplu superioare următoare, pe care le vom numi aici dimensiuni scalare SF.
Afirmăm în continuare că datorită ordinului de mărime subcuantic al valorilor modelare ale dimensiunilor scalare fundamentale, elementele punctiforme ale spațiului scalar din SF au aspect continuu, confundîndu-se cu o starea de cîmp electromagnetic a materiei distribuit uniform și penetrabil total în Galaxia Noastră și în vecinătățile ei
Dimensiunilor scalare SF, echivalente ca ordin de mărime cu lungimile de undă ale câmpurilor electromagnetice specifice SF, le corespund frecvențe de ordinul de mărime N.1020 Hz (N ori 10 la puterea +20 Hz) și le vom da numele de frecvențe de modele fundamentale, sau frecvențe fundamentale. Frecvențele de model fundamentale sînt caracterizate de vectori unitari “I”, universal penetrabili și astfel apare aici cel de al doilea spațiu, spațiul vectorial fundamental specific SF de aspect continuu și cu origini suprapuse peste originile dimensiuniilor scalare fundamentale.
Similar, lungimile de undă corespunzătoare acestor frecvențe le vom numi unde fundamentale. Frecvențele modelelor fundamentale reprezintă "scheletul electromagnetic" al modelelor reale din celelalte scări, forma nepipăibilă a unui spațiu cu 6 dimensiuni, asemănător cu o rețea spațială sau, relativ, cu un fagure universal cu "găuri" de ordinul de mărime de sub un Änstrong, cu originile suprapuse peste originile spațiului scalar fundamental, “fagure” care se umple local și se organizează după anumite legi de sumare, cu corpusculi și constituanți elementari ai materiei.
Temperatura specifică acestei scări osciliează în jurul valori de zero grade absolut, adică de -273,15oC și, probabil, și sub acest prag. Ca o caracteristică de bază a Scării Fundamentale este spațiul vectorial fundamental, pe care îl vom mai denumi și Inteligența Materiei, pentrucă el cuprinde infinitatea modelelor ondulatorii fundamentale după care se generează pretutindeni în spațiul galactic și prin extensie și în spațiul vecin galactic, formele de organizare materiale cunoscute sau necunoscute nouă (vezi referatul Teoria modelării vieții).
Nu avem cum să operăm cu aceste câmpuri, dar este bine să cunoaștem că ele există pretutindeni și formează scheletul electromagnetic al tuturor realităților din Galaxia Noastră și a vecinătăților ei. Nu putem opera cu parametrii fizici ai acestei scări pentrucă noi înșine sîntem relități biologice în rețeaua spațială sau în “fagurele universal” străbătut de cîmpuri electromagnetice cu frecvențe de N ori 10 la puterea +20Hz și a căror imagine nici măcar nu poate fi scrisă și generată de cele mai performante calculatoare! Dacă vreodată, teoretic, memoria calculatoarelor va putea opera cu asemenea frecvențe, atunci probabil Galaxiia Noastră va putea fi asemuită cu un burete cu care cineva șterge tabla Univers alcătuit de alte și alte galaxii.
Vezi Fig.3 și Fig.4 , în care, am încercat să imaginez, prin similitudine, “spinii” fundamentali sau formele alternative ondulatorii ale “particulelor lui Dumnezeu” (“chipul” din textul biblic) pentru modelul fundamental Om (vezi și referatul Modelarea vieții)
Rezumat:
În sistemul de referință fundamental sînt definite primele două dimensiuni complementare ale spațiului și anume:
1. Scalar, spațiul scalar fundamental și
2. Vectorial, spațiul vectorial fundamental sau “inteligența materiei”.
3. Spațiile descrise în SF au aspectul general de continuitate.
4. În SF, spațiul vectorial are tendința de a se suprapune peste și de a se confunda cu spațiul scalar, rezultatul acestei suprapuneri fiind “modelele electromagnetice fundamentale” sau “particolele lui Dumnezeu”, confundate cu “chipul și asemănarea” biblică a “tuturor văzutelor și nevăzutelor” care se generează în scările dimensionale superioare, cu alte cuvinte, totalitatea formelor de existență ale subsatnței materiale.
b. Sistemul de referință a microcosmosului sau Scara infiniților mici (Sim).
Admitem că această scară cuprinde dimensiunile informaționale referitoare la structura corpusculară și elementară a materiei, regăsită sub o anumită formă de organizare. Admitem că în Sim evenimentele care au loc respectă anumite legi specifice structurii intime a materiei, legi de legătură între constituanți elementari organizați după modele specifice și anumite forme cantitative sub care sînt reunite aceste modele; câmpurile proprii sînt definite de frecvențe de ordinul Terahertzilor, iar lungimele de undă ale acestor câmpuri sânt de ordinul micronilor. « mai multe referate din Fizica


