Simulatia

2x puncte

categorie: Drept

nota: 9.87

nivel: Liceu

ÎNȚELESUL NOȚIUNII DE EXCEPȚIE DE LA OPOZABILITATEA FAȚĂ DE TERȚI A CONTRACTULUI.

Plecând de la principiul relativității efectelor contractului care ,,exprimă ideea că aceste efecte - adică drepturuile și obligațiile născute din contract - aparțin sau, după caz incubă, numai părților contractante. (...)

Excepția de la opozabilitatea față de terți a contractului [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Simulatia

ÎNȚELESUL NOȚIUNII DE EXCEPȚIE DE LA OPOZABILITATEA FAȚĂ DE TERȚI A CONTRACTULUI.

Plecând de la principiul relativității efectelor contractului care ,,exprimă ideea că aceste efecte - adică drepturuile și obligațiile născute din contract - aparțin sau, după caz incubă, numai părților contractante. (...)

Excepția de la opozabilitatea față de terți a contractului va trebui, așadar să însemne că, în anumite împrejurări și condiții, o terță persoană este îndreptățită să nu țină seama, să ignore, să poată deci să respingă, acele situații juridice care au fost create prin anumite contracte. Cu alte cuvinte, părțile din aceste contracte nu ar putea să se prevaleze, față de terți, de anumite situații juridice, pe care și le-au creat prin voința lor contractuală.

O asemenea împrejurare de natură a face inopozabil față de terți un anumit contract este simulația.


A. NOȚIUNEA DE SIMULAȚIE

În literatura juridică de specialitate sau conturat mai multe definiții, dar ,,ceea ce este caracteristic pentru simulație este faptul că ea presupune existența concomitentă, între aceleași părți, a două contracte: unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității; un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților și prin care aceasta anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public, simulat.

Întreaga această operație juridică constând în încheierea contractului public, care nu reflectă voința reală a părților, și a contractului secret - singurul corespunzător voinței reale a acestora - se numește simulație.

Simulația este operațiunea întemeiată pe intenția comună a părților de a simula, prin care, între aceleași părți se încheie două contracte, unul public, numit contract simulat, care creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității și altul secret numit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților și produce efecte juridice prin care se anihilează în tot sau în parte aparența juridică creată prin actul public, simulat.

Contractul secret exprimă voința reală a părților și stabilește adevărata situație juridică născută între ele; el se mai numește și contraînscris (contre - lettere), pentru că, în general, se încheie în formă scrisă. Contractul aparent, public sau simulat (ostensibil) are rolul de a disimula intenția reală a părților, cu scopul de a ascunde față de terți, prin crearea unei false aparențe, adevăratele raporturi juridice dintre părți, al căror izvor principal este și rămâne actul secret. Actul aparent poate și el să producă anumite efecte in subsidiar, numai în măsura în care părțile au prevăzut aceasta în contractul secret.

În cazul unui contract simulat, părțile urmăresc ca operațiunea juridică pe care au voit în mod real să o facă să rămână ascunsă fașă de terți. Se spune că există simulație în materie de contracte atunci când părțile întocmesc un contract aparent numai pentru a ascunde un alt contract real diferit sau chiar numai pentru a ascunde lipsa oricărui contract.

Rezultă că simulația constă în declarația intenționată a celor două părți contractante a unei voințe care nu corespunde cu voința lor reală și care este menită să ascundă pe aceasta din urmă.

În cazul simulației, părțile întocmesc un înscris aparent (public), care nu corespunde voinței reale, și un înscris secret (sincer) care corespunde voinței lor reale, însă contrazice total sau în parte pe primul, numindu-se pentru aceasta contraînscris.

Contraînscrisul este înscrisul destinat să rămână secret între părți făcând dovadă ceea ce au voi părțile și modifică clauzele actului aparent.

Putem spune, în concluzie, că simulația este rezultatul unei înțețegeri specifice, cu caracter ocult, numită acord simulator, care intervine între două sau mai multe persoane, numite simulanți și care se structurează pe două planuri, unul la vedere și altul ascuns. La vedere, se încheie un act juridic care este în total sau în parte simulat și care crează o aparență înșelătoare pentru terți. În ascuns, există fie o simplă negare a aparenței, fie un alt act juridic care vine să contrazică natura sau conținutul actului simulat ori să nominalizeze o altă persoană în calitate de beneficiar, parte ea însăși a acordului simulator sau, cel puțin, în cunoștință de cauză.

Simulația ni se pare de neconceput în afara unui concurs de voințe concertat spre inducerea falsei impresii a existenței unui anumit raport juridic între părți ori spre înfățișarea deformată a realității raportului juridic dintre ele. Iată de ce, ne surprinde să aflăm că simulație ar putea exista și în materie de fapte juridice (domiciliu fictiv, sediu social fictiv) sau în materie de acte unilaterale (recunoașterea unei datorii inexistente făcută printr-un testament).

Nu contestăm faptul că și prin voința unei singure persoane se poate crea și impune o aparență, de obicei indiferentă celor din jur, dar riscăm să ne îndreptăm astfel prea mult de esența simulației. Ea implică punerea în mișcare a unui întreg mecanism, în care voința și eforturile a cel puțin două persoane se reunesc cu scopul anume de a crea o aparență și nu o aparență oarecare, ci o aparență înșelătoare, care uneori se poate dovedi chiar păgubitoare pentru terți. Prin urmare, așa cum concepem noi simulația, pot face obiect al simulației numai actele juridice cu caracter covențional, nu și actele juridice unilaterale, cu atât mai puțin faptele juridice.

B. REGLEMENTARE

Simulația este reglementată în art. 1175 C.civ., unde se prevede că: ,,actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali;un asemenea act poate avea nici un efect în contra altor persoane". Acest text este, însă insuficient pentru a răspunde la toate nevoile practicii. Tocmai de aceea in literatura recenta, de specialitate sau adus unele contribuții substanțiale la construcția generală a simulației.

,,Legislația în vigoare mai cuprinde câteva norme - nu foarte numeroase - în care fie este menționată simulația în mod expres, fie este descris mecanismul ei, fie acesta este doar sugerat. Este vorba de: art. 6 din O.G. nr. 12/1998 ; art. 10 din Legea nr. 115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere ; art.507 alin.2 C.pr.civ. ; art. 12 din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale .

Din examinarea modului în care este reglementată simulația în dreptul românesc, putem conchide următoarele:

A. În legislația noastră nu există o reglementare detaliată a simulației, ci un singur text de principiu (art. 1175 C. civ.), care preia soluția în general adoptată și de alte legislații: valabilitatea, între părți, a actului secret și inopozabilitatea acestuia fașă de terț.
B. Se poate remarca faptul că a existat și există preocuparea legiuitorului pentru a elimina posibilitatea de fraudare a legii sau a terților cu ajutorul simulației, prin sancționarea cu nulitatea a actelor frauduloase și instituirea unui sistem de prezumții legale pentru facilitatea dovedirii fraudei.
C. Mai recent, se poate observa preocuparea legiuitorului pentru manifestarea simulației ca mod de fraudare a fiscului și pentru eliminarea unor astfel de procedee .

C. CONDIȚIILE SIMULAȚIEI

Pentru a ne afla în prezența simulației trebuiesc îndeplinite următoarele condiții: caracterului fictiv al ; contraînscrisul să fie un act secret contraînscrisul să fie contemporan cu actul public și intenția comună a părților de a simula.

a) Contraînscrisul să fie un act secret.
,,Aceasta înseamnă că actul real sau contraînscrisul trebuie încheiat astfel încât existența și cuprinsul său să fie necunoscute terților. Contraînscrisul este lipsit de caracter secret în toate cazurile când a fost supus unei publicități, care, prin natura sa, este destinată a aduce actele juridice la cunoștința terților, cum sunt: transcrierea actului, întabularea, primirea de dată certă. În schimb, înregistrarea actului la organele financiare și îndeplinirea altor formalități fiscale, nu înlătură caracterul secret al acesteia; administrația fiscală nu este un organism de publicitate. De asemenea, contraînscrisul este lipsit de caracter secret și atunci când existența lui este menționată în actul aparent sau public" .

În unele cazuri contraînscrisul distruge efectele actului juridic aparent, numai în parte:
a. Contraînscrisul schimbă, în unele cazuri, categoria juridică în care apare
încadrată operația juridică, potrivit actului aparent. O asemenea situație se numește deghizare. De exemplu, aparent părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, fiind însă în realitate potrivit contraînscrisului o donație. Părțile au urmărit prin acest mod de deghizare să fraudeze drepturile altor persoane, de exemplu: pemoștenitorii rezervatari.
b. Uneori contraînscrisul poate modifica numai conținutul contractului, de
exemplu se micșorează prețul.
c. Prin simulație, părțile pot urmări și deplasarea efectelor actului aparent de la
persoana arătată în înscris la altă persoană arătată prin contraînscris. În acest caz este vorba de o simulație prin interpunere de persoane și se face de obicei în favoarea unor persoane, care personal nu ar putea încheia un anumit contract în mod valabil. De exemplu, art.810 Cod civil, prevede că medicul care a tratat o persoană de boala care i-a pricinuit moartea nu poate primi nimic de la bolnavul respectiv, însă în actul aparent se arată o altă persoană decît medicul respectiv.

b). Contraînscrisul trebuie să fie un act contemporan cu actul aparent.
,,Literatura clasică de specialitate considera că actul public și cel secret trebuie să fie încheiate concomitent, fiind necesar deci să existe o simultaneitate intelectuală între ele, indiferent dacă ele au fost redactate în scris în același timp sau dacă unul este redactat mai târziu, fiind, așadar, suficient doar acordul de voințe (negotium) între parteneri .

Practica noastră judiciară ceva mai veche adopta același punct de vedere .

Nu există simulație, dacă părțile, printr-o convenție ulterioară, revocă sau modifică o înțelegere anterioară încheiată în mod serios; în acest caz, ne aflăm în fața unei noi convenții.
Relativ recent, în literatura juridică , precum și în practica judiciară , și-a făcut apariția o nouă soluție, potrivit căreia este posibil ca actul secret să fi precedat actul aparent, nefiind astfel necesar să fie simulate, iar înscrisul în care s-a consemnat actul secret poate fi redactat și ulterior întocmirii celui aparent. În esență, în această teorie se afirmă că nimic nu se opune ca, inițial, să se încheie un act, iar ulterior, părțile să convină ca actul să rămână secret și în consecință, să se încheie o altă convenție, care să devină publică .Ne alăturăm și noi ultimei opinii.

c). Intenția comună a părților de a simula.

Intenția de a simula - animus simulandi - este, într-adevăr, un element esențial al simulației, în lipsa căruia raporturile dintre părți nu pot fi încadrate în ipoteza normei juridice din art. 1175 Cod.civ.. Fără îndoială că, din punct de vedere terminologică, folosirea noțiunii de acord impune ideea că simulația are întotdeauna o natură contractuală, știut fiind că art. 942 definește contractul ca fiind ,,acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânșii un raport juridic".
Rezultă de aici caracterul convențional al simulației, care este de esența ei, ceea ce înseamnă că ea nu poate fi decât rodul întâlnirii mai multor manifestări de voință, concordante, în sensul de a ascunde realitatea sub o aparență mincinoasă .

Intenția de a simula se obiectivează în acordul simulator al părților, acord care intervine cel târziu în momentul perfectării actului secret sau al consimțământului. În lipsa unui astfel de acord nu suntem în prezența simulației; părțile încheie un act secret, iar ulterior modifică sau revocă acel act printr-o nouă înțelegere. Este vorba de manifestări succesive de voință, care nu produc efectele simulației. Intenția de a simula, conținută în acordul simulator din actul secret, este un element intern al simulației, care ține de esența acestei operațiuni juridice .
În acest sens, vom vedea în practica judiciară o Decizie a Secției civile a Curții de apel Timișoara care tratează disimularea realității printr-un act aparent fictiv și buna-credință a dobânditorului subsecvent al bunului.

În funcție de scopul concret al actului aparent și de relația în care acesta se găsește cu actul secret, simulația poate fi realizată prin trei procedee, respectiv: prin fictivitate, prin deghizare (parțială sau totală) și prin interpunere de persoane.

În primul caz, scopul urmărit de părți prin încheierea fictivă a contractului public îl reprezintă totala disimulare a realității, fiind creată astfel numai aparent existența unui contract care în realitate nu a fost încheiat.

Ca atare, deși buna-credință a părților la încheierea actelor juridice este prezumată, dovada relei-credințe a dobânditorului subsecvent al bunului poate fi făcută prin orice mijloc de probă.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 14567/1994, reclamantul S.M.-L. A acționat în instanță pe pârâții L.V.-D. și L.I. pentru a obține evacuarea lor din imobilul deținut fără titlu.

Prima instanță a admis acțiunea, însă prin decizia civilă nr. 1475/1995, Tribunalul Timiș a desființat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale prin care pârâții au solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți.

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5177/1996 la Judecătoria Timișoara, la rândul lor pârâții L.V.-D. și L.I. au acționat în judecată pe S.M.-L. și K.S., pentru a se dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului în litigiu și restabilirea situației anterioare de carte funciară, cele două cauze fiind conexate de instanță.

În consecință, prin sentința civilă nr. 7917/1998, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea intentată de reclamantul S.M.-L. împotriva pârâților L.V.-D. și L.I., a admis cererea reconvențională și acțiunea conexată formulată de pârâți, constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de aceștia cu reclamantul S.M.-L., cât și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat ulterior între reclamant și pârâtul K.S.

Soluția instanței de fond a fost menținută în apel de Tribunalul Timiș însă, în recurs, Curtea de Apel Timișoara a casat ambele hotărâri și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare, întrucât instanțele au purces la soluționarea fondului pricinii fără a pune în discuția părților modificarea cererii reconvenționale efectuate de pârâți prin concluziile scrise.

În rejudecare, pârâții L.V.-D. și L.I. au precizat cererea reconvențională, solicitând să se constate că acțiunea principală a rămas fără obiect și că actul autentic de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamantul este lovit de nulitate absolută ca urmare a existenței simulației, întrucât voința reală a părților s-a manifestat în sensul încheierii unui contract de împrumut - materializat prin întocmirea unui înscris sub semnătură privată - și al constituirii de garanții imobiliare, concretizată prin încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare.

În raport de obiectul cererilor formulate de părți, în cauză a fost administrat un probatoriu vast, din a cărui examinare rezultă că la 24 noiembrie 1993, pârâții L.V.-D. și L.I. au împrumutat de la reclamant suma de 7200 DM, termenul de restituire fiind stabilit la 1 februarie 1994, convenția fiind materializată printr-un înscris sub semnătură privată, aflat la fila 6 din dosarul nr. 18036/1995 al Judecătoriei Timișoara
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles