Seniori si vasali in Evul Mediu

2x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.45

nivel: Liceu

Din punct de vedere etimologic, termenii de "vasal" şi "vasalitate" au intrat în limbajul istoric derivând din rădăcina celtică "gwas" sau "gwasaul", cu înţelesul de slujitor, de unde prin latinizare s-a ajuns la "vassus" sau "vassalus", prin care se desemnează un om liber intrat în serviciul unui "dominus" sau "senior", în schimbul unui beneficiu. Acest beneficiu est[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Seniori si vasali in Evul Mediu

Din punct de vedere etimologic, termenii de "vasal" şi "vasalitate" au intrat în limbajul istoric derivând din rădăcina celtică "gwas" sau "gwasaul", cu înţelesul de slujitor, de unde prin latinizare s-a ajuns la "vassus" sau "vassalus", prin care se desemnează un om liber intrat în serviciul unui "dominus" sau "senior", în schimbul unui beneficiu. Acest beneficiu este numit şi "feud", termen ce provine din germana veche, "fehü" însemnând animal iar ,,fehü-od" răsplată în animale, amintind de perioada migraţiei, în care răsplata unor fapte de arme se făcea cel mai adesea în vite.
Obligaţia majoră a vasalilor era serviciul militar. Datoria feudalilor de rang înalt era ca într-un număr prestabilit de zile din an să fie la dispoziţia regelui cu o forţă armată negociată. Din punctul de vedere al regelui aceasta rezolva problema apărării ţării. De altfel, din cauza resurselor insuficienta regele nu era capabil să menţină o armată proprie permanentă.
Datorită moşiilor imense, aristocraţii erau capabili să-şi respecte angajamentul şi să recruteze soldaţi suficienţi, deoarece şi aceştia puteau să dea pământ vasalilor lor care, la rândul lor puteau face acelaşi lucru, şi aşa mai departe.
La baza piramidei feudale au stat: luptătorul - acel cavaler a cărui moşie era suficientă doar pentru satisfacerea propriilor nevoi şi întreţinerea unui cal mare, care îl putea duce împreună cu armura sa. În perioada de serviciu anuală , el trebuia să-şi însoţească superiorul în regimentul regelui sau în război, trebuia să lupte de partea feudalului în conflictele locale sau să îndeplinească misiuni paşnice în cetate, devenită simbolul cel mai reprezentativ al puterii feudale.
Evul mediu este un termen general folosit pentru a se referi la istoria Europei între anii 1000 şi 1500 e.n. Această perioadă este o epocă determinantă în dezvoltarea culturii şi societăţii europene
Comerţul începe sa se dezvolte. Pe uscat comerţul era mai greoi deoarece nu erau drumuri , poduri si erau numeroase vămi. Cel mai avantajos era comerţul pe fluvii si mari. In special in Marea Nordului si Marea Mediterană, se dezvolta cele mai puternice centre economice si comerciale: oraşele olandeze si italiene. Aceste schimbări si dezvoltări importante au dus la înflorirea oraşelor in Europa. Originea lor era diferita: vechi cetati romane, au rezistat invaziilor ; cum ar fi Bizanţul, Roma, Paris ,Lyon, Milano, Florenţa, Londra, acestea aveau rolul unor centre administrativ religioase. Unele oraşe au apărut la intersecţia marilor drumuri comerciale, lângă porturi. Altele oraşe s-au dezvoltat in jurul unor castele fortificate. Au apărut asezari urbane care din motive religioase s-au aşezat in jurul mănăstirilor.
Toate oraşele si asezarile rurale se aflau sub dominaţia feudalilor care le percepeau taxe: in natura, munca si bani. Libertatea lor era îngrădita de aceea ei se unesc sub jurământ intr-o asociaţie numita ,,comuna" prin care isi acordau ajutorul reciproc. Comunele aveau rolul de a obţine de la seniori o ,,carta" prin care sa fie fixate obligaţiile oraşelor si eliminate abuzurilor nobililor. Ele au fost obişnuite fie pe cale paşnica fie prin lupte.
Relaţia feudală în Evul Mediu însemna o interdependenţă personală. Feudalul se angaja să-şi apere vasalul, în schimb vasalul jura fidelitate feudalului. Acesta din urmă îşi câştiga astfel adepţi, dar spre aşi asigura propri-ai securitate, el devenea vasalul unui feudal şi mai mare. In vârful ierarhiei de putere formate din feudali şi vasali, se situa regele ca feudalul suprem, pentru care cei mai însemnaţi feudali depuneau jurământ de loialitate (fidelitate). O caracteristică a orânduirii feudale era această relaţie de supra- şi subordonare. Se corela cu două concepte de importanţă majoră din acea vreme: proprietatea asupra pământului şi serviciul militar. Pentru suveranitate şi alte angajamente luate, feudalul primea o danie de pământ. Aceasta era numită feudum, de unde provine şi termenul de feudalism.
Toţi aceşti factori au hotărât în mare parte structura societăţii europene înaintea erei feudale clasice. Epocile următoare au numit rezultatul acestui proces feudalism, dar nu a fost nimic sistematic în formarea lui. Individul în căutarea securităţii a cerut protecţie de la un lider local, acceptând rolul de supus al acestuia.
Inca din secolul al X-lea se constata o importanta crestere a numarului feudalilor mici,datorita nu numai sorului natural al populatiei,foarte evident in aceasta perioada,ci si faptului ca feudalii mici,cavalerii,nu constituiau o categorie sociala complet inchisa. Reforma militara initiata de regele german Henric I Pasararul (919-936) ilustreaza tocmai aceasta stare de lucruri; ea a constat in acordarea titlului de cavaler oricarui om liber,nenobil,care venea sa lupte calare.In felul acesta, inmultirea miciilor feudali a dus la acel ,, surplus" de cavaleri,caracteristic societatii feudale apusene.Cavalerii formau asadar categoria sociala a razboinicilor profesionisti,luptand prin excelenta calare.Fiecare cavaler sau miles se putea inarma potrivit averii sale,de unde rezulta ca razboinicii profesionisti constituiau in primul rand o categorie sociala economica. In preajma anului 1000, pentru a face parte din aceasta categorie sociala trebuia sa dispui in primul rand de un cal cu harnasament complet, precum si de toata panoplia de arme ofensive si defensive necesare luptatorului calare.In acele timpuri,cand economia era predominata agrara,veniturile cavalerilor proveneau de pe posesiunile lor funciare puse in valoare cu mana de lucru furnizata de taranimea aservita.Pe treapta superioara era o patura restransa formata din cei care posedau un castel,de unde isi exercitau dreptul de a comanda si de a administra multimile de oameni simplii locuind tinutul pendinte de castel.
Asa cum aratam mai sus, numarul acestor mici cavaleri era in crestere.Lor li se adauga cadetii famililor prea numeroase; acestia aveau o situatie materiala precara din cauza legilor timpului,care prevedeau ca pe feudalul sa lase mostenitor principal pe fiul cel mare; ceilalti nu mosteneau nimic sau foarte putin.Pentru a nu ajunge in randurile taranilor ei erau siliti sa caute pamanturi noi in tinuturile slab populate sau participarea pe scara larga la expeditiile militare cum au fost cruciadele.
Am aratat mai sus ca esenta puterii feudalilor era dreptul lor de a comanda, de a administra tinutul depinzand de cutare castel care se numea dreptul de ban (ban, termen de origine germana; in latina medievala bannus semnifica totalitatea puterilor de care dispunea seniorul asupra oamenilor asezati pe domeniul sau).
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles