Scaunele de Eugen Ionescu

3x puncte

categorie: Romana

nota: 8.25

nivel: Liceu

Peste cîtevai clipe se aude din nou soneria. Bătrînul merge să întîmpine noul invitat, iar bătrîna aduce un scaun. Noii sosiți erau o doamnă căreia i se spunea Frumoasa și soțul ei, care era Fotogravor. Între timp Bătrîna aduce un scaun, apoi mai aduce unul. Urmează tradiționalele prezentări. Bătrînul poartă o discuție cu Frumoasa incercînd să-i facă curte, în timp ce Bătrîna îi făcea curte Fotogr[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Scaunele de Eugen Ionescu

Peste cîtevai clipe se aude din nou soneria. Bătrînul merge să întîmpine noul invitat, iar bătrîna aduce un scaun. Noii sosiți erau o doamnă căreia i se spunea Frumoasa și soțul ei, care era Fotogravor. Între timp Bătrîna aduce un scaun, apoi mai aduce unul. Urmează tradiționalele prezentări. Bătrînul poartă o discuție cu Frumoasa incercînd să-i facă curte, în timp ce Bătrîna îi făcea curte Fotogravorului. După o lungă discuție în care bătrînii vorbesc cu invitații invizibili se aude iar soneria. Bătrînul merge să deschidă, iar Bătrîna să aducă scaune.

Bătrînul primește patru invitați invizibili, care erau de profesie ziariști, și îi spune Bătrînei să mai aducă scaune și mereu îi spune acesteia să aducă mai repede scaunele. Bătrînul apoi își cere scuze și mai aduce cîțiva noi invitați invizibili. Urmează prezentările. După care vin iar și iar alți invitați . Bătrînul e copleșit, abia trăgndu-și sufletul îi plasează pe oamenii invizibili, în timp ce Bătrîna se grăbește cît poate aducînd scaune.

De afară se audedin ce în ce mai tare și mai aproape lunecarea bărcilor pe apă. Bătrînul și Bătrîna continuă mișcarea indicată mai sus, deschid uși, aduc scaune. În momentul în care ușile încetează cu totul să se deschidă și să se închidă iar soneriile nu se mai aud, trebuie creată senzația că scena este arhiplină. Numărul scaunelor aduse în scenă trebuie să fie foarte mare, cel puțin patruzeci, chiar mai multe dacă se poate. Ele sosesc foarte repede, din ce în ce mai repede. Da un moment dat, scaunele nu mai reprezintă personaje determinate, ci mulțimea. Ele capătă un rol în sine.

La un moment dat nu mai ajung scaune și unii dintre invitații invizibili sunt nevoiți să stea în picioare. Se crează o harababură de nedescris, împins de mulțime Bătrînul va face aproape turul complet al scenei și va ajunge la fereastra din dreapta. Bătrîna va face aceeași mișcare dar în sens invers, ajungînd la fereastra din stînga. Bătrînii în timp ce fac mișcările indicate spun mereu invitaților să nu se împingă. Bătrînii în sfîrșit ajung fiecare aproape de fereastra lui, Bătrînul în stînga iar Bătrîna în dreapta.

Fiindcă erau atît de mulți invitați, ei au ajuns să nu se mai vadă, recunoscîndu-se doar după glas. Așteptînd Oratorul fiecare va vorbi în colțul lui cu invitații. Apoi apare împăratul care e tot un personaj invizibil. Bătrînul trece prin mulțime, ajunge la acesta și începe să i se plîngă, apoi întruna îi repetă faptul că totul va începe curînd pentru că trebuie să vină Oratorul, cel ce va spune mesajul Bătrînului.
Peste cîtvai timp vine Oratorul, care e un personaj real. Oratorul urcă pe scenă. Bătrînul duce un mic discurs în care mulțumește tuturor pentru tot și își i-a rămas bun de la toți. Bătrînul și Bătrîna se aruncă în același timp, fiecare pe fereastra lui, stigînd: „Trăiască Împăratul!”. Brusc se face liniște; se aude în cele din urmă zgomotul surd cu care cad cele două corpuri în apă.

Oratorul, după o tăcere prelungită, se hotărăște să vorbească în fața rîndurilor de scaune goale, reușește să-i facă pe oamenii invizibili să priceapă că e surd și mut. Face semne de surdomut, eforturi disperate pentru a se face înțeles, apoi horcăie, geme, scoate sunete guturale de mut. Nuputincios, lasă brațele în jos, apoi bursc i-a venit o idee să scrie pe tablă ceva, însă nu reușește să scrie nimic clar. Apoi brusc coboară de pe podium, si iese. Se aud pentru prima dată zgomote făcute de oamenii invizibili: hohote de rîs, tușituri ironice, la început slabe, apoi tot mai tare, apoi treptat vor deveni tot mai slabe.

Analiza
Teatrul absurdului, ilustrat prin piesa „Scaunele” a lui Eugen Ionescu apare ca o revoluție în domeniul dramaturgiei universale. Acest tip de creație dramatică își creează o structură proprie în ceea ce privește importanța elementelor scenice. Aici, dialogurile între personaje nu mai sunt în prim-planul atenției ci ele lasă loc elementelor nonverbale, paraverbale și vizuale. Piesa „Scaunele” excelează prin aspectul ei simbolic și nu prin cel epic.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles