Samuil Micu

5x puncte

categorie: Filosofie

nota: 7.53

nivel: Facultate

Genul și specia sunt la el "feliurile și spițele". Adevărul logic este "cuviința și întocmirea gândurilor noastre cu lucrul însuși". Experiența este "speriență", iar demonstrația este "arătare" - două căi de a ajunge la adevăr, la cunoștințe certe, "țapene".

Ontologia pornește de la "ins", de la lucrurile individuale spre cele generale. Principiile sunt “începuturile”, [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Samuil Micu

Genul și specia sunt la el "feliurile și spițele". Adevărul logic este "cuviința și întocmirea gândurilor noastre cu lucrul însuși". Experiența este "speriență", iar demonstrația este "arătare" - două căi de a ajunge la adevăr, la cunoștințe certe, "țapene".

Ontologia pornește de la "ins", de la lucrurile individuale spre cele generale. Principiile sunt “începuturile”, iar "începutul zicerii împotrivă" este principiul contradicției, "începutul pricinii destule" este principiul rațiunii suficiente al lui Leibniz. Alte echivalențe: pricină=cauză, mutare=schimbare, stâmpărare=moderație, spație=spațiu.

Învățătura metafizicii este o prelucrare personală a cărții lui Baumeister, discipol al lui Wolff. Subliniază mereu puterea naturală a rațiunii de a căuta și de a obține adevărul. Ideile epocii se regăsesc la Micu: amestec de raționalism și empirism, interes pentru cunoașterea probată prin experiență, critica moderată a scolasticii.

"Toată cunoștința omenească vine de la simțuri" – spune el, adoptând noile perspective științifice ale vremii sale. Metafizica rămâne însă un domeniu rezervat al gândirii raționale, ce cuprinde “multe și încurcate întrebări”, fiind "învățătura aceia cu care închipuirile preste tot de obște să tâlcuiesc".

Texte din Învățătura metafizicii (1806):

“Măcar că sunt unii carii judecă cum că pre cei mai tineri nu să cade a-i lăsa să învețe metafisica, pentru că multe și încurcate întrebări cuprinde care mai bine este a nu le ști decât a le ști, însă eu judec că nu trebuie a opri pre cei mai tineri de la desfătarea metafisicii, cu atâta, cu cât mai mult folosește să ajungă ei, ca să poată ales gândi, care lucru a-l dobândi, foarte mult ajută această învățătură a metafisicii, după ce acum s-au curățit de multe încurcături ale sholasticilor. (...)

Toată cunoștința omenească vine de la simțuri, iar tot ce prindem cu simțurile, aceia să ține de lucrurile cele singuratice, care în multe chipuri îmbrăcate și învăluite au cu locul, au cu vremea, au cu fața, au într-alt chip osebite, să pun înaintea noastră, despre care mai pre larg am grăit în “Loghică“.(...)

În fieștecare lucru nu numai insul trebuie a-l socoti, ci și întru acesta trebue să ne ostenim, ca să luăm aminte la firea și la ființa lucrului, și așa să cunoaștem ce este lucrul. Iară ființa fieștecărui lucru este aceia, prin care orice lucru este numai acela, și nu altul. Adecă ființa este aceia, prin care lucrul din toate alte lucruri se poate cunoaște și să osibește. (...)

Speriința ne învață pre noi cum că trupurile care le vedem noi în lumea acesta, unele pier altele răsar, după zi să face noapte și după noapte zi, și nici Soarele, nici stelele nu rămân pururea întru același stat. Luminat dară este, cum că întru această lume sunt lucruri, care urmează unele după altele.(...)

Ce zicem noi cuvânt, grecii zic logos, latinii ratio zic, așa dară aici prin cuvânt nu sunet trebuie să înțălegi, ci judecata cea adevărată a minții, care-ți arată și ce învață pentru ce și cum să cuvintezi”.

Texte din Logica (1799):

“Două căi sunt, ca să putem ști ceva, că cu bună samă e adevărat, adecă: speriință și arătare.

Despre speriință aceasta se cade a le însemna:
a) cum că toată simțirea, sau priceaperea și cunoștința noastră, au este din lăuntru, au din afară. (...) Prin speriință cunoaștem numai cele singuratice, adecă cele ce cu simțirile le prindem. (...)

Până acum am zis de speriință, să zicem ceva și de arătare. Arătarea zicem, că este împletirea și legătura cea cu bun rând a cuvântărilor. În arătare nu se spun altele, fără numai cele ce sunt adevărate, adecă: arătarea este adeverirea spunerii, sau a lucrului, ce să zice, cu temeiuri adevărate și fără îndoială. (...)

Dreptul firei tâlcuiește legile și învață ce trebuie omul să facă sau să nu facă. Iară etica arată model și calea cum trebuie a asculta de legile firei. Pentru aceia, bine au zis unii cum că dreptul firei este teoria eticii. (...)
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Filosofie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles