Romantismul in muzica

5x puncte

categorie: Muzica

nota: 9.88

nivel: Gimnaziu

Felix Mendelssohn – Bartholdy

(1890 – 1847)

„Dacă am compus o piesă așa cum mi-a izvorit din inimă, atunci mi-am îndeplinit datoria.” Sincritatea artistică este masajul acestui crez și cheia de boltă a întregii creații a unui compozitor care, în doar 38 de ani de viață, a reușit să lase o amprentă inconfundabilă asupra muzicii, marcată de o ra[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Romantismul in muzica

Felix Mendelssohn – Bartholdy

(1890 – 1847)

„Dacă am compus o piesă așa cum mi-a izvorit din inimă, atunci mi-am îndeplinit datoria.” Sincritatea artistică este masajul acestui crez și cheia de boltă a întregii creații a unui compozitor care, în doar 38 de ani de viață, a reușit să lase o amprentă inconfundabilă asupra muzicii, marcată de o rară noblețe, lirism duios, înclinație spre fantastic și basm, sensibilitate specifică romantismului, ehilibru între conținut și formă, marcă a clasicismului. S-a născut la Hamburg, într-o familie de intelectuali.

La Berlin studiază pianul, vioara și elementele de teorie muzicală. La vârsta de 20 ani, Felix Mendelssohn este un compozitor matur, un dirijor și un pianist cu o bogată activitate. Din cercul său de prieteni făceau parte oameni de o aleasă ținută culturală: Carl Maria von Weber, Niccolo Paganini, Charles Gounod, scritorii Heinrich Heine, Johann Wolfgang Goethe, filozoful Friedrich Hegel. Călătoriile în Italia, Franța, Anglia constituie un prilej de contact cu mediile culturale din aceste țări, dar și unul de promovare a propriilor creații.

Muzică orchestrală:
- 5 simfonii (nr. 3 în la minor, „Scoțiana”, nr. 4 în La major, „Italiana”, nr. 5 în re minor, „Reforma”)
- uverturi („Visul unei nopți de vară”, „Hebridele”, „Ruy Blas”
- lucrări pentru pian și orchestră („Concert pentru pian și orchestră de coarde” în la minor, „Capriciu brillant” în si minor, „Concertul nr. 1” în sol minor și „Concertul nr. 2” în Mi bemol major)
- lucrări pentru vioară și orchestră (Concert pentru vioară și orchestră de coade” în re minor, „Concertul pentru vioară și orchestră” în mi minor op. 64)
- diverse („Marș” în Re major op. 108)

Muzică instrumentală:
- pentru pian: sonate, capricii, studii, fantezii, rondo-uri, preludii, fugi, variațiuni
- pentru orgă: preludii, sonate, fugi
- sonate pentru pian și violoncel
- triouri pentru pian, vioară și violoncel („Sextour cu pian” în Re major op. 110, „Octuor” în Mi bemol major op. 20)

Muzică vocală și corală:
- pentru voce și orgă (3 Motete pentru cor de femei)
- pentru voce și pian (lieduri)
- pentru cor a capella (aprox. 50 lucrări scrise în perioada 1834 – 1842)
- cor și orchestră („Psalmul 115 pentru solist și cor” op. 31, „Psalmul 114 pentru cor pe 8 voci și orchestră” op. 51, oratoriie „Paulus”, „Elias”, „Christos” op. 36, 70, 97, cantate)

Muzică de scenă și operă:
- „Antigona”, muzică e scenă op. 55
- „Visul unei nopți de vară” op. 61
- „Athalia” op. 72
- „Oedipe la Colona” op. 93
- opera „Nunta lui Camacho” op. 10
- „Lorelei” op. 98

Edward Grieg

(1843 – 1907)


Cel mai popular compozitor scandinav s-a născut în localitatea Bergen, vestul Norvegiei. La vârsta de 15 ani a început cursurile Conservatorului din Leipzig, Germania. Din această perioadă datează primele sale lucrări: „4 piese pentru pian” op. 1, „4 cântece pentru pian” op. 2, un cvartet de coarde, o fugă, dedicată compozitorlui Niels Gade.

Activitatea sa socială și culturală a fost prodigioasă, de-a lungul celor 64 de ani de viață: înfințează Societatea Muzicală din Oslo, capitala Norvegiei; întreprinde numeroase călăorii de concerte în mari orașe europene: Leipzig, Copenhaga, Londra, Viena, Budapesta, Paris, Varșovia, Amsterdam. Pentru activitatea sa neobosită în sprijinul culturii europene, a fost numit membru al Academiei franceze, Doctor Honoris Causa al Universitățiilor din Copenhaga și Oxford. În creația sa a abordat aproape toate genurile muzicale.
A scris 129 lieduri, 21 de coruri și două piese vocale cu acompaniament orchestral. Din creația pentru pian amintim: „Șase imagini poetice” op. 3, „Sonata pentru pian” op. 7, „Piese lirice”, „Dansuri și cântece norvegiene” op. 17, „Scene din viața populară” op. 19, „Balada în sol minor” op. 24, tumultuosul și poeticul „Concert pentru pian și orchestră” în la minor op. 16, la care se adaugă binecunoscutele suite pentru orchstră „Peer Gynt”.

Hector Berlioz

(1803 – 1869)

Marele compozitor francez s-a născut în localitatea La Cote – Saint – Andre (Isere). În anul 1821, împotriva voinței familiei, care nu dorea pentru el o carieră muzicală, începe să studieze muzica și face primele încercări de compoziție. După o perioadă de studii muzicale la Roma, se întoarce în capitala Franței. În 1830 scrie „Simfonia Fantastică”, inspirat fiind de dragostea pentru tragediana irlandeză Harriett Smithson. Crezul său prinsese viață: „Dragostea și muzica sunt cele două aripi ale sufletului.” Compune, scrie cronici muzicale, întreprinde turnee europene: 1842 – 1843 Belgia și Germania; 1845 – 1846 Praga, Viena, Budapesta; 1847 Sankt Petersburg și Moscova. În inervalul 1847 – 1848 dizijează la Londra. În anul 1850 înfințează Societatea Filarmonică Franceză. Moartea soției sale, în 1854, eșecul cu opera „Troienii” la Opera din Paris, îi șubrezesc din ce în ce mai mult sănătatea. În 1869 moare în urma unui atac de apoplexie.

Muzică orchestrală:
- simfonii („Simfonia Fantastică”, „Simfonia Harold în Italia”, simfonia dramatică „Romeo și Julieta”, simfonia funebră și triumfală)
- uverturi („Regele Lear”, „Carnavalul roman”, „Benvenuto Cellini”)
- romanță pentru vioară și orchestră
- aranjamentul orchestral pentru „Invitație la vals” de Carl Maria von Weber

Muzică vocală și corală:
- nouă melodii pentru una și două voci, cor și pian
- cantata „Opt scene din Faust”
- lagenda dramatică „Dramațiunea lui Faust” pentru solist, cor și orchestră
- oratoriul „Copilăria lui Christos”
- cantata „Moartea Cleopatrei”
- cantata „Sardanapal”
- operă: „Benvenuto Cellini” (operă în două acte), „Troieniii” (operă în două părți, pe un subiect din „Eneida”), „Beatrice și Benedict” (operă comică în două acte).

Piotr Ilici Ceaikovski
(1840 – 1993)

Marele gânditor al muzicii, a inovat continuu forma muzicală, urmărind un plan muzical dramatic ce influențează structura simfonică. Este unul dintre cei mai apreciați compozitori ruși ai Romantismului. A studiat la Conservatorul din Sankt Petersburg cu eminentul muzician Anton Rubinstein. Absolvă conservatorul, obținând medalia de merit și este angajat ca profesor la conservatorul din Moscova. Prima sa operă „Fierarul Vakula” (după Gogol), cunoscută mai târziu sub titlul „Pantofiorii țarinei”, a obținut Premiul I la Concursul de Operă. Lucrările care îi aduc gloria în timpul vieții sunt „Simfonia a IV-a” și opera „Evgheni Oneghin”, cântete la Praga, Varșovia, Berlin, Paris, Geneva, Londra și chiar America. De asemenea renumite sunt baletele: „Lacul lebedelor”, „Frumoasa din pădurea adormită”, „Spărgătorul de nuci”, operele „Mazeppa” și „Dama de pică”.

Pe lângă cele 6 simfonii, a mai compus 3 concerte pentru pian și orchestră, un concert pentru vioară și orchestră, simfonia programatică „Manfred”, uverturile fantezii: „Romeo și Julieta”, „Furtuna”, „Francesca de Rimini”. Este demn de reținut următorul gând al marelui compozitor, o adevărată mărturisire de credință: „Simfonia este cea mai lirică dintre toate formele muzicale, este capabilă să exprime toată plenitudinea, tot ceea ce nu se poate exprima prin cuvinte”.

Johannes Brahms

(1833 – 1897)

Brahms și-a început ucenicia muzicală în casa părintească. Copil fiind a început să dea lecții de muzică, ajutându-și astfel familia și împlinindu-și cunoștințele ca autodidact. La 20 de ani întreprinde un turneu de concerte în centre culturale germane, unde are prilejul să fie ascultat de Liszt (la Weimar), de violonistul Joseph Joachim (la Hanovra) și de Schumann (la Dusseldorf), cu aceștia din urmă legând o prietenie de nezdruncinat. În cea de a doua parte a vieții întreărinde numeroase turnee în Austria, Germania, Italia, Elveția, Transilvania.

Creația camerală:
- vocală: lieduri (ciclurile „Romanțele Magelonei” op. 33 și 4 cântece grave op. 121), duete vocale („Drumul Dragostei”, duet pentru soprană și contraltă, cu acompaniament de pian), cvartete vocale
- instrumentală: sonate, scherzouri, trio-uri, cvartete, miniaturi (balade, capricii, intermezi, rapsodii), cvintete, „Sexete pentru instrumente și coarde

Creația orchestrală:
- 4 simfonii
- două concerte pentru pian
- un concert pentru vioară
- un dublu concert pentru vioară, violoncel, și orchestră
- două serenade pentru orchestră
- două uverturi
- „Vrațiuni pentru orchestră” pe o temă de Haydn


Creația corală și vocal – simfonică:
- „Recviemul german”
- Lucrări pentru cor de femei (12 cântece și romanțe pentru cor de femei a capella op. 44, 4 cântece pentru cor de femei, doi corni și harpă op. 17), motete (2 Motete pentru cor mixt a capella op. 74)

Franz Liszt

(1811 – 1886)

Marele compozitor s-a năsut în localitatea Dobojan, într-o familie în care muzica era iubită și cultivată. Tatăl lui Liszt cânta la mai multe instrumente și fusese contrabasist în orchestra lui Joseph Haydn la Eiseinstadt. Franz Liszt își desăvârșește pregătirea muzicală la Viena (studează pianul cu Karl Czerny și armonia cu Antonio Salieri). Cu un spirit autodidact ieșit din comun, nu a pregetat săse ocupe de desăvârșirea studiilor sale, în ciuda faptului că nu fusese admis la Conservatorul din Paris (regulamentul interzicea înscrierea stdenților străini). Susține concerte încununate de succes la Paris și la Londra.

Cercul său de prieteni îl ținea în permanență la curent cu ultimele evoluții culturale europene: Victor Hugo, Alfred Musset, Alexandre Dumas, Heinrich Heine, Georges Sand (scriitori), Hector Berlioz, Frederic Chopin, Richard Wagner, Niccolo Paganini (compozitori), Eugene Delacroix (pictor). Călătorește în întreaga Europă, în centre culturale de prestigiu. După un turneu în Italia scrie ciclurile de lucrări pentru pian „Albumul unui călător” și „Ani de pelerinaj”. Contribuie la înființarea Conservatorului din Budapesta, este numit Doctor Honoris Causa al Universității din Konigsberg, iar în 1869 președinte al Academiei Naționale de Muzică din Budapesta. Creația sa este impresionantă prin consistența, diversitatea și valențele multiple ale mesajului.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Muzica

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles