Romanitate si crestinism

3x puncte

categorie: Istorie

nota: 8.91

nivel: Liceu

Romanitatea din dreapta Dunarii; legaturile cu romanitatea din stanga fluviului. Dupa retragerea aureliana din Dacia Traiana, teritoriile de pe malul drept al Dunarii mijlocii si inferioare raman sub suzeranitate romana cateva secole. In consecinta, zona sta in atentia imparatilor reformatory. A lui Diocletianus(284-305), in primul rand military experimentat, convins de ceea ce reprezenta Moesia p[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Romanitate si crestinism

Romanitatea din dreapta Dunarii; legaturile cu romanitatea din stanga fluviului. Dupa retragerea aureliana din Dacia Traiana, teritoriile de pe malul drept al Dunarii mijlocii si inferioare raman sub suzeranitate romana cateva secole. In consecinta, zona sta in atentia imparatilor reformatory. A lui Diocletianus(284-305), in primul rand military experimentat, convins de ceea ce reprezenta Moesia pe plan strategic, un “bastion” de aparare, dar si un “granar”.

Prin reforma sa administrative, noul Augustus – care isi spune si Dominus- separa spatiul pontic de Moesia Inferior. Intre Dunare si Marea Neagra, organizeaza astfel provincial Scytia Minor (“Scitia Mica”, cu capitala la Tomis). Impreuna cu ceea ce ramane din vechea provincie Moesia Inferior, teritoriul apusean, denumit, de aceasta data, Moesia II (Secunda), Scythia Minor alcatuieste una dintre cele 12 mari unitati teritoriale (diocize), respective dioceza Thracia. La vest de aceasta, este organizata dioceza Moesia, cuprinzand provinciile: Dacia (sud-dunareana, deci cea formata de Aurelianus), Dardania si Moesia Prima. Noile provincii romane de la Dunarea de Jos, ca de altfel toate cele 101 provincii din Imperiu, au, deci, dimensiuni teritoriale reduse.

Conducerea lor administrative este separate de cea militara ; ultima este incredintata unui camandant sef, dux prefectissimus, care coordoneaza armata impartita in unitati de granita – milites ripensis si unitati mobile – milites comitatenes, cu posibilitati de interventie rapida. Cat priveste legiunile, sediile principale ale acestora sunt la Noviodonum ( pt. Legio I Iovia-Scythica) si, respective, la Troesmis (pt. Legio II Herculia, create de Diocletianus). Cu prilejul vizitei efectuate in anul 294, imparatul urmareste stadiul reconsituirii cetatilor de pe vechiul limes danubian, pana la Aegyssus (Tulcea). In anul urmator, gotii distrug insa aceste fortificatii, inclusive pe cea de la Tropaeum Traiani. Ultima este refacuta in timpul lui Constantin cel Mare (306-337). Astfel, o inscriptie din 316 consemneaza faptul ca, “dupa biruinta (asupra) neamurilor barbare de pretutindeni, a fost zidita din temelii cetatea tropeenilor pentru a intari paza provinciei”.

Tot in perioada domniei lui Constantin cel Mare sunt rezidite cetatile Histria, ulmetum etc, sunt ridicate noi sedii administrative, basilica, thermae, portice. In veacul al IV-lea sunt construite, la Tomis, un edificiu public pavat cu mosaic, un monument funerar cu fresca.
Imparatul Constantin cel Mare consolideaza provinciile sud-dunarene create intre timp: Moesia Prima, Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea, Moesia Secunda. Totodata, el reinstaureaza stapanirea romana la nord de fluviu. Reinfloresc, astfel, orasele Tibiscum, Dierna, Sucidava (cu un nou drum de legatura, pana la Romula).

Din aceeasi perioada dateaza fortificatiile romane de la Podari (Ucraina), Barbosi (jud. Galati), Piua Pietrei (jud. Ialomita), din multe alte puncte strategice, dispuse in amonte pe malul Dunarii, pana la Hinova (jud. Mehedinti). Alt castru din veacul al IV-lea este atestat la Pietroasele (jud. Buzau), unde au fost semnalate, totodata, bai si necropole. Toate aceste centre, dar si altele, confirma stransele legaturi dintre romanitatea sud-dunareana sic ea nord-dunareana. Prin centrele amintite, produse si monede din Imperiu ajung in spatiul de peste Carpati, cum atesta ceramica de lux, obiectele de podoaba si piesele numismatice descoparite la Grisu de Cris, Botosana, Orhei.

Distruse de huni, dupa victoria acestora asupra gotilor (in anul 376), o parte din centrele urbane romane de la nord de Dunare sunt refacute in timpul imparatilor Anastasios si Justinianus I (527-565). Este cazul Drobetei, denumita vremelnic Theodora, dupa sotia ultimului imparat amintit. Tot Justinianus reorganizeaza viata ecleziastica din zona, incununand un process care incepuse anterior cu 2 veacuri.

Raspandirea crestinismului in limba Latina; misionari, episcopi si scriitori patristici. Ireversibila romanizare a dacilor, continuitatea daco-romanilor, convietuirea acestora – dupa perioade de confruntare – cu gotii, hunii si gepizii, in secolele al II-lea – al IV-lea, sunt confirmate si de raspandirea crestinismului.
Desigur, modul de viata al dacilor, credinta lor in nemurire, pe temeiul conceptiei zalmoxiene referitoare la “traiul vesnic”, reprezentasera premise ale receptarii noii religii, anterior oficializarii ei; de altfel, acest aspect este reliefat, inca din secolul al II-lea, de Turtullianus, scriitor crestin de limba Latina.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles