Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial

3x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.55

nivel: Liceu

     CEL DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL a izbucnit la 1 septembrie 1939 īn cadrul contradictiilor dintre puterile imperialiste, din cauza dorintei de necontenita expansiune teritoriala si de dominatie a Germaniei hitleriste. Problema Gdanskului (Danzig ) si a "coridorului" polonez au fost, ca si uciderea arhiducelui Franz Ferdinand īnaintea primului razboi mondial, doar pretextul īnceperii ostilitati[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial

     CEL DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL a izbucnit la 1 septembrie 1939 īn cadrul contradictiilor dintre puterile imperialiste, din cauza dorintei de necontenita expansiune teritoriala si de dominatie a Germaniei hitleriste. Problema Gdanskului (Danzig ) si a "coridorului" polonez au fost, ca si uciderea arhiducelui Franz Ferdinand īnaintea primului razboi mondial, doar pretextul īnceperii ostilitatilor. Chiar daca polonezii cedau, Hitler, care afirmase succesiv, dupa fiecare cāstig nou teritorial - īncorporarea Austriei, anexarea partii sudete din Cehoslovacia - ca nu mai are nici o pretentie - a si dovedit-o īn martie 1939 cānd a īnghitit toata Cehoslovacia! - ar fi gasit cu siguranta altceva, alt pretext ca sa dezlantuie masina sa de razboi. Primul act al marii conflatatii a fost foarte scurt: īn mai putin de trei saptamāni, Polonia era complet ocupata. Īnainte de 20 septembrie 1939 au aparut la Bucuresti primele automobile cu refugiati polonezi; o parte a acestor refugiati a fost gazduita īn capitala; pentru ceilalti, ca si pentru ostasii care scapasera de īncercuire si se retrasesera pe teritoriul nostru, s-a amenajat un asa-zis lagar īn dobrogea, care s-a dovedit a fi īnsa numai cu numele, deoarece au putut mai toti sa plece mai departe, īn Orientul apropiat sau īn Apus. Īndata dupa cotropirea Poloniei are loc o alta lovitura germana, de data aceasta la noi, dar nu direct, ci prin interpusi: asasinarea primului ministru Armand Calinescu de catre legionari. Faptul ca s-a produs la 21 septembrie, īn plina zi, pe cānd victima se ducea cu automobill de la minister spre casa. Pe portiunea, putin frecventata, dintre Dāmbovita si Bulevardul Ardealului, a strazii nou deschise care lega prelungirea Stirbei Voda pe palatul Scolii de Razboi, un car cu boi a obligat pe soferul primului ministru sa īncetineze si chiar sa opreasca.Īn acel moment s-a apropiat automobilul atentatorilor - acestia veneau din Germania unde fusesera instruiti si echipati - si, din imediata apropiere, au fost trase numeroase gloante de revolver, omorāndu-l pe loc pe Armand Calinescu si pe agentul sau de siguranta. Cu acelasi automobil al lor, asasinii se īndreptara spre sediul Societatii de Radiodifuziune din strada General Berthelot (azi Nuferilor)si acolo, fortānd intrarea si imobilizānd personalul tehnic, izbutira sa anunte la microfon sāngeroasa isprava.

     Stupoarea ce a cuprins pe toata lumea nu a durat īnsa decāt o clipa. Asasinii au fost imobilizati si arestati chiar īn cuprinsuls localului Radiodifuziunii, complicii au fost gasiti si ei si, spre seara, pe acelasi loc unde īl īmpuscasera pe primul ministru, au primit pedeapsa: trupurile au ramas o zi neridicate, spre a fi vazute de toata lumea. Dupa un minister de cāteva zile, al generalului Argesanu, a urmat guvernul C. Argetoianu, cu o durata de vreo doua luni si dupa aceea, guvernul Gh. Tatarascu, acesta tinānd cu unele remanieri, pāna la 4 iulie 1940 si continuānd politica de alianta cu Franta si Anglia. Īn primavara īncepe marea ofensiva germana īn Apus, care duce, pe de o parte, la ocuparea Danemarcei si a Norvegiei, pe de alta la desfiintarea puterii militare franceze. Īn momentul īn care maresalul Petain, care, dat fiind trecutul sau, n-ar fi trebuit niciodata s-o faca, a cerut armistitiu (17 iunie 1940), s-a vazut limpede ca se prabusise nu numai Franta, dar īntregul sistem politic european din care facea parte si Romānia, ca Germania devenea, pentru moment cel putin, stapāna Europei. La 26 iunie, īn urma ultimatului prezentat guvernului romān de catre guvernul sovietic, teritoriul dintre Prut si Nistru, si partea de nord a Bucovinei au intrat īn componenta Uniunii Sovietice. Noul guvern Gigurtu (4 iulie 1940), cu toata legiuirea rasista nedreapta pe care a introdus-o, n-a izbutit sa cāstige bunavointa guvernului hitlerist. Romānia facuse parte dintre beneficiarii tratatelorde pace ale primului razboi mondial; Germania sustinea pe fostii īnvinsi; acestia, īncurajati de marile ei succese militare, cereau acum īn mod deschis revizuirea granitelor. Convorbirile directe cu guvernul ungar, la Turnu Severin, neducānd la nici un rezultat, Romānia a fost nevoita sa accepte asa-zisul "arbitraj", de fapt Dictatul de la Viena (30 august), hotarāt dinainte de cei doi ministri de externe, ai Germaniei si Italiei fasciste - perfidul von Ribbentrop si cinicul Ciano - si sa cedeze o suprafata de 42243 kilometri patrati din Transilvania, cuprinzānd Maramuresul, Crisana si nordul Transilvaniei, inclusiv Clujul.

     Cānd s-a auzit de noul hotar impus de Dictatul de la Viena, a fost īn īntreaga tara o izbucnire de indignare. Partidul Comunist, numeroase cercuri politice, organizatii democratice si patriotice, inclusiv grupuri ale armatei s-au ridicat īmpotriva acestui "arbitraj". S-au facut īntruniri de protest, dar nu s-a trecut la o rezistenta cu armele īmpotriva executarii Dictatului, deoarece īmprejurarii erau cu totul potrivnice. "Īn acest moment, greu pentru destinele tarii sale, poporul romān s-a gasit singur, fara nici un sprijin dinafara, parasit de toate puterile Europei". Īntrucāt īnsa Hitler urmarea sa puna stapānire deplina pe Romānia, el se folosi de starea de tensiune, de grava nemultumire provocata de Dictatul de la Viena, si determina, prin legionari si prin omul sau de īncredere, generalul Ion Antonescu, o lovitura care duse la abdicarea regelui Carol al II-lea si trecerea īntregii puteri īn māinile "conducatorului" Antonescu (5-6 septembrie 1940), īntronarea dictaturii militaro-fasciste. Formal, continua sa fie un rege, Mihai I, fiul lui Carol, dar rolul lui era pur decorativ. Doua zile mai tārziu prin tratatul de la Craiova (7 septembrie 1940) granita dintre Bulgaria si Romānia revenea la traseul fixat prin Congresul de la Berlin (1878). Īndata dupa aceea, īn octombrie, īsi facura aparitia īn capitala ofterii germani, cu automobilele si autocamioanele respective; veneau, aparent, īn calitate de consilieri tehnici; īn realitate, puneau, īmpreuna cu personalul economic civil, stapānire pe tara, aservindu-o " masinii de razboi" hitleriste.

     "Conducatorul" formase un guvern alcatuit din cātiva cunoscuti personali, militari si civili, precum si legionari. Īn primele trei luni, capitala tarii vazu scenele de razbunare ale acestora din urma: asasinarea, īn noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, dupa miezul noptii, īn cazematele fostului fort de la Jilava, a saizeci si sapte de persoane, īnchisi īn primele zile ale noului regim. Īn aceeasi zi īn care avea loc macelul de la Jilava, fostul ministru Virgil Madgearul era luat de la domiciliul sau din Bucuresti, si dus īn padurea Snagovului unde a fost īmpuscat. La aceste acte sāngeroase care au mai avut loc, dar care nu au fost pedepsite se adauga si o catastofa naturala: cutremurul care a avut loc īn noaptea de 9-10 noiembrie, cel mai puternic din cāte fusesera pe atunci īn tara.

     Legionarii nu erau multumiti cu guvernul, īn care ei nu aveau decāt o parte: voiau totul si cāt mai repede. Astfel ca au provocat rebeliunea din 21-23 ianuarie 1941 : au atacat Presedintia Consiliului de Ministrii si facānd tot soiul de jafuri si crime. "Conducatorul" a reusit sa īnabuse rebeliunea, unii dintre lgionari fiind arestati si chiar condamnati.

     Declaratia de razboi a Germaniei hitleriste īmpotriva Uniunii Sovietice a avut loc īn ziua de 22 iunie 1941, data la care īncepe o noua faza īn istoria celui de al II-lea razboi mondial. Generalul Antonescu se hotarāse sa participe la operatiunile militare īn calitate de aliat al lui Hitler.

     Participarea armatei romāne la operatiunile militare pe teritoriul U.R.S.S. a adus tarii mari suferinte. Atmosfera era din ce īn ce mai grea pentru Romānia, starea de spirit antihitlerista s-a manifestat cu tot mai multa hotarāre, inclusiv īn rāndul armatei. Īntre timp se produce cotitura hotarātoare īn desfasurarea razboiului. Īn urma marii victorii īn batalia de pe Volga, de la Stalingrad (azi Volvograd), īncepe īnaintarea progresiva si succesiva spre vest a īntregului front sovietic, astfel īncāt, la 2 aprilie 1944, comunicatul oficial anunta ca Prutul a fost atins si chiar depasit.

     Īn razboiul antihitlerist, Romānia a participat cu un efectiv de 538586 de ostasi, situāndu-se pe locul al patrulea dupa:U.R.S.S., S.U.A.si Anglia; īn timpul luptelor, armata romāna a facut 117798 de prizonieri.

     Bombardamentele aeriene au fost reluate īn august 1943, cānd au fost lovite de catre aviatia americana Cāmpina si Ploiestii, facāndu-se pagube serioase. Primul bombardament masiv aerian asupra Bucurestilor a avut loc la 4 aprilie 1944. El a īnceput aproape de ora 14 si a fost efectuat īn valuri succesive de bombardiere ale Statelor Unite. Lumea nu se astepta la bombardament; credea ca e un simplu exercitiu de aparare pasiva, asa cum se mai facusera īnainte. Au fost lovite īn special cartierele de vest si nord-vest ale orasului - cotrocenii, Grivita, Steaua - si īn primul rīnd regiunea Garii de Nord, unde s-a īntrebuintat sistemul "covorului" de bombe. Au cazut bombe si īn alte cartiere ca, de pilda, īn Calea Victoriei asupra Hotelului "Splendid" si a "Parc-Hotelului" de alaturi, unde īsi avea sediul misiunea militara germana, ambele hoteluri fiind complet distruse si o mare parte a locatarilor lor ucisi. Niciodata, īn istoria Bucurestilor, n-au pierit, īn mai putin de doua ore, atātia oameni. Nu exista o cifra oficiala a victimelor, īnsa numarul lor este de ordinul miilor.

     Al doilea bombardament (care a fost si cu bombe incendiare) a avut loc la 15 august 1944 fiind lovita grav Universitatea, atunci a fost distrusa si cladirea de alaturi a "Cartii Romānesti". Bombardierele engleze vopsite īn negru si purtand numele de "vaduvele negre" care actionau dupa ce lansasera "strugurii luminosi", adica ciorchini de rachete purtate de parasute, care luminau asa de puternic īncāt se vedea ca ziua, īngaduind lansarea bombelor pe tintele alese. Spectacolul era īnspaimāntator, avea ceva apocaliptic.

     La 12 aprilie 1944, la opt zile dupa primul bombardament masiv masiv al Bucurestilor, se produce propunerea Uniunii Sovietice de a acorda Romāniei un armistitiu, cu conditia de a rupe legaturile cu Germania si a continua lupta alaturi de de armata sovietica.

     Īn momentul cānd ofensiva sovietica, īnceputa pe frontul moldovenesc, se dezvolta ti īncepe īnaintarea spre miazazi, cānd armata hitlerista, lovita puternic, e īn continua retragere, īn acest moment se produce insurectia armata antifascista, initiata, organizata si condusa de Partidul Comunist Romān.

     Insurectia armata de la 23 august 1944, act epocal īn istoria Romāniei, a raspuns aspiratiilor uriasei majoritati a natiunii, acelor mai largi forte sociale, precum si a armatei; aceste forte, sub conducerea Partidului Comunist Romān, au rasturnat dictatura militaro-fascista si s-au angajat cu toata hotarārea īn coalitia antihitlerista.

     "Insurectia armata din august 1944 a constituit o stralucita īncununare a eroicei lupte revolutionare purtate de oamenii muncii, de fortele progresiste ale societatii, īn frunte cu partidul comunist, īmpotriva fascismului si razboiului, a dominasiei imperialismului strain, pentru eliberare sociala si nationala"(Nicolae Ceausescu - 22 august 1969)

     Actul de la 23 august 1944 a marcat īnceputul unei etape fundamentale īn istoria poporului romān, etapa constructiei societatii socialiste.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.