Romania - prezentare monografica

5x puncte

categorie: Geografie

nota: 9.08

nivel: Liceu

     Determinism geografic / vointa libera a statelor



     Īn ultimii ani, frazele "pozitia geopolitica buna a Romāniei", "valoarea geopolitica", "importanta geo-strategica" ale diverselor unitati de relief sau ale diverselor regiuni au fost repetate pāna la epuizare, astfel ca s-a ajuns la situatia ca ele sa nu mai īnsemne mare lucru. Consecintele acestei goliri de[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Romania - prezentare monografica

     Determinism geografic / vointa libera a statelor



     Īn ultimii ani, frazele "pozitia geopolitica buna a Romāniei", "valoarea geopolitica", "importanta geo-strategica" ale diverselor unitati de relief sau ale diverselor regiuni au fost repetate pāna la epuizare, astfel ca s-a ajuns la situatia ca ele sa nu mai īnsemne mare lucru. Consecintele acestei goliri de sens sunt multiple. Pe de o parte, nu se mai stie exact ce se afla īn spatele acestor fraze, ele sunt doar metafore magice ale discursului public īn general, metafore care, aparent, deschid caile de comunicare, dar care, īn realitate, nu mai transmit nimic. O alta consecinta ar fi aceea ca simpla lor rostire ofera un anumit sentiment de suficienta, ceea ce a facut ca "pozitia avantajoasa din punct de vedere geopolitic" sa nu mai fie pusa deloc īn valoare si chiar sa constituie un handicap.

     Īn contextul unui curs de geopolitica ne propunem o recuperare a continutului acestor fraze. Pentru aceasta, unul dintre cursurile care au ca subiect geopolitica romāneasca este dedicat unei prezentari monografice a pozitiei geopolitice a tarii noastre, pornind de la elemente de relief, granite, pāna la vecinatati, simboluri geopolitice. Speram ca īn urma acestui curs sa īntelegem cu adevarat cuvintele lui Gheorghe I. Bratianu, care afirma ca: "Noi traim aici la o raspāntie de drumuri, la o raspāntie de culturi si, din nefericire, la o raspāntie de navaliri si imperialisme. Noi nu putem fi despartiti de īntregul complex geografic care, cum veti vedea, ne margineste si ne hotaraste destinul, īntre cele doua elemente care īl stapānesc, muntele si marea. Ceea ce as vrea sa apara lamurit este ca pentru a ne īntelege trecutul, trebuie sa īntelegem mai īntāi īntregul complex geografic, istoric, geopolitic, din care acesta face parte" (Gh. I. Bratianu, "Chestiunea Marii Negre. Curs 1941-1942", pag 11-12).

     Faptul ca recurgem la o asemenea monografie nu īnseamna ca suntem prizonierii determinismului geografic, ca am considera ca acest complex de care vorbeste Gh. I. Bratianu este un factor de īngradire a modului de vietuire a unui stat. Rigorile disciplinei nu ne-ar permite acest lucru, deoarece, asa cum spune si īntemeietorul de fapt acesteia, suedezul Rudolf Kjellen, īn Prefata la lucrarea "Marile puteri de dinainte si de dupa razboiul mondial", "stiinta nu neaga vointa libera a statelor, dar ea constata un cadru ferm (subl. ns) pentru aceasta vointa, īnlauntrul careia este data posibilitatea construirii cu oarecare siguranta a deductiilor si consecintelor privind situatia lor, a statelor" (citat īn I. Conea, "O pozitie geopolitica"). De altfel, o astfel de pozitie nuantata poate fi īntālnita si īn geopolitica romāneasca interbelica. De pilda, īn primul numar al revistei "Geopolitica si Geoistoria", Gheorghe I. Bratianu sustine ca: "Destinele unei natiuni sunt sadite īn pamāntul īnsusi din care ne-am nascut, dupa cum statuia e cuprinsa īn blocul de marmora din care dalta o va desprinde". Dar, precizeaza cāt se poate de clar autorul, "trebuie inspiratia si dibacia artistului pentru a desface chipul din lut sau din piatra, precum trebuie credinta si vointa unui neam pentru a stapāni pamāntul ce-i este dat sa rodeasca īn deplinatatea puterilor si īnsusirilor sale" ("Geopolitica, factor educativ si national").



     Muntii Carpati



     A. Principalul element fizic este reprezentat de existenta Carpatilor. Muntii Carpati nu se īntind doar īn Romānia. Ei sunt prezenti īn īntreaga Europa centrala si de sud est īn urmatoarele tari: Ucraina, Ungaria si Serbia. Acesti munti, care nu sunt asa de īnalti precum Alpii, se īmpart īn doua lanturi: Carpatii nord-vestici (Tatra si Muntii Slovaciei) si Carpatii sud estici. Peste jumatate din īntreaga suprafata a Carpatilor se afla pe teritoriul actual al Romāniei. Daca avem īn vedere doar Carpatii sud-estici, atunci 8/10 se afla pe terioriul romān, o zecime revenind Ucrainei si alta zecime Serbiei. Deci putem conchide ca Romānia este prin excelenta o tara carpatica.



     B. Cāteva cuvinte despre particularitatile Muntilor Carpati din Romānia.

     1. Ei formeaza un adevarat inel care īnchide īn interior Podisul Transilvaniei.

     2. Muntii directioneaza o distributie descrescatoare a unitatilor de relief īn cercuri concentrice si īn unitati mai joase: dupa munti vin dealurile, podisurile, cāmpiile Romāniei, toate formānd un tot unitar.

     3. Nota dominanta, unica īn lume, este conferita de faptul ca ei au un mare potential de habitat. Spre deosebire de alti munti, Carpatii romānesti nu sunt īnalti, nu se termina īn creasta, ci īn terasa, sunt brazdati de ape, care au o īmpartire spatiala simetrica, pornind chiar din centrul muntilor, au multe depresiuni si multe trecatori. Au aceeasi fizionomie, aceeasi constitutie geologica, aceeasi vegetatie.

     Aceste particularitati īl fac pe I. Conea sa conchida ca Muntii Carpati nu sunt un lant, ci "o tara īnalta, o zona sau un ansamblu de regiuni naturale" ("Carpatii, hotar natural?"). De-a lungul istoriei, ei au reprezentat o cetate de aparare, care a oferit totodata si un mediu prielnic pentru viata oamenilor. Viata romānilor de-a lungul istoriei a pendulat de o parte si de alta a Carpatilor. Mai mult decāt īn alte tari, muntii nostri nu au reprezentat unitati de relief care au despartit ci, dimpotriva, au unit. De altfel, nu este īntāmplator ca locul de etnogeneza a romānilor este plasat tot īn apropierea muntilor, la Sarmisegetusa, īn Transilvania. Mai mult, aceasta regiune corespunde, īn viziunea lui I. Conea, acelui "kernland" despre care vorbeste Kjellen: "orice stat īsi are tinutul lui sāmbure, de care nu poate fi despartit decāt cu īnsusi pretul existentei sale". Transilvania reprezinta astfel "punct de plecare, sāmbure geopolitic destinat sa rodeasca si sa contureze jur-īmprejur de sine o formatie de stat" (I. Conea, "Transilvania, inima a pamāntului si statului romānesc").

     Cum spuneam, Carpatii ocupa o pozitie centrala si formeaza un inel care īnchide īn interior Podisul Transilvaniei. Ceea ce īl īndreptateste pe I. Conea sa afirme ca īn Romānia Mare, Transilvania īndeplineste rolul unei piese de centru, vitale, īn timp ce īn Ungaria Mare, ei au rolul unei piese geo-economice si geo-politice periferice. Īn terminologia īntemeietorului de fapt al geopoliticii, Fr. Ratzel, Transilvania reprezinta pentru Romānia Mittelpunkt-ul, zona de unde pornesc, cu diverse intensitati care masoara starea de sanatate a statului, pulsarii economici, culturali, demografici, etc.



     C. Romānia prezinta nu numai o impresionanta unitate fizico-geografica (Muntii Carpati au aceeasi fizionomie, aceeasi constitutie geologica, aceeasi vegetatie), ci si una culturala si de limba. Un francez din nord si unul din sud se īnteleg mai greu, pentru ca dialectele difera foarte mult. Un romān din Maramures si unul din Dobrogea se īnteleg foarte bine. Cum se explica acest lucru? Una dintre īndeletnicirile de baza ale romānilor a fost pastoritul. Numai la romāni se īntālneste obiceiul transhumantei. Vara ciobanii cresteau oile la munte, iarna porneau cu ele spre cāmpie pāna īn Dobrogea, pāna spre apele Nistrului si chiar dincolo de acestea. Astfel s-a produs o omogenizare a limbii. Faptul ca romānii din interiorul muntilor Carpati nu se deosebesc prin limba, port si obiceiuri de cei din exteriorul acestui inel arata ca muntii Carpati nu au reprezentat un obstacol, o bariera ci, dimpotriva, un element de legatura. De aceea Carpatii alcatuiesc "coloana vertebrala a pamāntului si poporului romānesc" (fraza a fost lansata īnca din 1909 de geograful H. Grothe, citat īn I. Conea, "Carpatii, hotar natural?").

     Vintila Mihailescu aduce o completare binevenita cu privire la obiceiul romānesc al transhumantei. El face precizarea ca circulatia populatiei īntre "bastionul trasilvanean" catre cāmpii si valea Dunarii s-a facut, īntr-adevar, prin transhumanta, dar nu numai atāt. La aceasta miscare au contribuit nu numai pastorii, ci si plugarii, podgorenii, minerii, pescarii, negustorii, meseriasii. Mai mult, nu a existat un singur sens de circulatie, anume radierea dinspre podisul transilvan spre periferia tarii carpatice, ci si pe cel dinspre marele fluviu, care a reprezentat una dintre "axele de polarizare a neamului romānesc", catre Carpati si podisul transilvan, "a doua axa de polarizare cu intermitente de īmprastiere centrifuga a aceluiasi neam" ("Blocul carpatic romānesc", pag. 8).

     Dar Carpatii nu au doar aceasta calitate, aceea de a alcatui "coloana vertebrala a poporului romānesc", ci, potrivit Vintila Mihailescu, muntii īndeplinesc doua functii cu valoare geopolitica incontestabila:

     1. "o functiune īn epocile de criza europeana", de aparare īn caz de ofensiva si de pivot de manevra īn caz de ofensiva;

     2. "o functiune pozitiva īn epocile de liniste", de armonizare a intereselor sau tendintelor divergente care se īntālnesc īn aceasta zona.

     La fel ca īn cazul tuturor celorlalte unitati de relief importante ale Romāniei, acestea īsi releva relevanta, atāt pentru noi, cāt si pentru Europa. Prin urmare, "liniste, īn aceasta parte a continentului european, a fost numai īn scurtele epoci cānd, īntre imperiile din est, din vest si din sud, s-a intercalat un stat carpatic, sprijinit pe cetatea Transilvaniei si comandānd pāna dincolo de Nistru, pāna īn Dunare si īn defileul ei carpatic, pāna la tarmul Marii Negre, pāna īn mlastinile Tisei, cel putin" (V. Mihailescu, citat īn I. Badescu, "Sociologia si geopolitica frontierei", pag. 124-125).

     I. Conea distinge īnca un rol pe care l-au jucat Carpatii, acela de casa de educatie a neamului romānesc: "Cei care au umblat prin Muntii Apuseni stiu ce este acela un izbuc: este un izvor care, ca un melc, aci apare si curge, aci se trage īndarat, īn culcusul lui īntortocheat de sub munte si nu mai curge deloc o jumatate pentru ca, iarasi, o alta jumatate sa se traga īn munte si sa dispara, asa mereu...E imaginea, ni se pare, a neamului romānesc īn vreme, privita si raportata la imaginea pamāntului romānesc.: cānd se facea vreme buna īn poale, spre Tisa, spre Nistru, spre Dunare, atunci, īncet, ca o apa domoala, neamul romānesc iesea la soare si se risipea īn larguri pāna la centura de ape lasata de Dumnezeu, iar cānd viscolul barbar īsi īncepea suflarea din nou pe sesul cel din margini, din nou neamul se tragea la munte, la adapost, īntocmai ca izvorul din Tara Motilor. Si asa mereu, pāna īn zarea zilelor noastre de izbavire" (citat īn I. Badescu, "Sociologia si geopolitica frontierei", pag. 85).





     Dunarea



     Dunarea strabate Romānia pe o suprafata de 1075 kilometri. Ea reprezinta al doilea element natural care marcheaza configuratia naturala a Romāniei. De aceea, tara noastra mai este definita drept o tara carpato-danubiana.

     Dunarea este importanta pentru Romānia, īntrucāt pe teritoriul tarii noastre ea se varsa īn Marea Neagra. De aceea, Gurile Dunarii reprezinta un foarte important strategic pentru controlul Marii Negre, al doilea dupa Bosfor si Dardanele. Este semnificativ din acest punct de vedere ca īn istorie, lupta de capetenie dintre puterile care s-au īntīlnit pe acest teritoriu s-a dat pentru stapānirea Gurilor Dunarii. Īn secolul trecut s-a creat Comisia europeana pentru Gurile Dunarii cu scopul de a media conflictul dintre puterile vremii, īn special cel dintre Rusia si Germania. Importanta Dunarii pentru īntreaga Europa este relevata si de faptul ca din aceasta comisie faceau parte si tari non-dunarene, de pilda Marea Britanie.

     La īnceputul secolului trecut, R. Kjellen recunostea si el implicit, īn lucrarea "Das Problem der drei Flusse" ("Problema celor trei fluvii", 1917), importanta geopolitica a Dunarii: "comandamentele geografice ale teritoriului cuprins īntre cele mari trei fluvii, Dunarea, Rinul si Vistula, impun o solutie geopolitica: strāngerea īntr-un bloc federativ, sub egida germana, a īntregii Europe Centrale cuprinse īntre cele trei fluvii" (citat īn I. Conea, "O pozitie geopolitica"). Cātiva ani mai tārziu, Walter Pahl propunea acelasi lucru atunci cānd afirma ca nici prin "cele mai rafinate sisteme de pacte nu poate fi abatuta Dunarea de la firescul ei curs (si de la fireasca ei misiune) nordvest-sudvest. Cu alte cuvinte, legile geopolitice ale spatiului īndruma statele dunarene spre o strānsa colaborare cu Reich-ul german" (citat īn I. Conea, "O pozitie geopolitica").

     Īn articolul din 1941, "Hotarul romānesc dunarean", geograful romān Al. Radulescu gaseste ca Dunarea īndeplineste un rol īntreit:

     1. Īn primul rānd, rolul de artera de navigatie, cunoscuta īnca din Antichitate si reluata cu intensitate la īnceputul epocii moderne.

     2. Rolul de hotar: Dunarea desparte aici Europa Balcanica de Europa centro-orientala careia īi apartine si Romānia. Toate sunt īn contrast īntre cele doua mari diviziuni: relieful mai mult muntos, predominarea tertiarului, procentul redus al loess-ului, climatul premediteranean, ca si flora si fauna sunt caracterele principale ale Peninsulei Balcanice, īn timp ce īn Europa centrala avem forme de relief variate, cu un procent mare de ses, predominarea quaternarului, bogate paturi de loess, climat continental de tip danubian si polonez" (I. Badescu, "Sociologia si geopolitica frontierei", p. 100-101) .

     3. Dunarea a avut rol de "polarizare politica a statului romānesc" (vezi si Vintila Mihailescu). Libera navigatie la gurile Dunarii poate fi asigurata de o Romānie puternica, singura interesata ca navigatia pe Dunare sa fie libera. Este semnificativ īn acest sens ca, de cāte ori Rusia sau Turcia au avut preeminenta la gurile Dunarii, navigatia comerciala pe Dunare a fost mult diminuata. Mihai David, īntelege ca lupta de capetenie se da pentru stapānirea gurilor Dunarii, considerānd ca Romānia a ramas īntreaga nu numai datorita rezistentei ei interne, care nu poate fi īn nici un fel neglijata, ci si datorita echilibrului care exista īntre puterile care au rāvnit īn diferite perioade la diferite regiuni ale trupului Romāniei: "Cānd am pierdut o regiune, aceasta exprima un anume dezechilibru temporar īn cadrul acestui echilibru de ansamblu, De pilda, cānd Oltenia si nordul Bucovinei au cazut sub stapānirea Austriei-la sfārsitul secolului al XVIII-lea-era momentul cānd Austria devenise puternica. Apoi, cānd am pierdut teritoriul dintre Prut si Nistru (1812), era perioada cānd Turcia slabise, iar Rusia se afla īn ascensiune".

     Concluziile studiului lui N.Al Radulescu sunt, pe de o parte, ca navigatia pe Dunare s-a putut face īn libertate numai cānd rusii au fost īndepartati de la Gurile Dunarii, pe de alta parta, aceea ca de Dunare se leaga īnsasi existenta statului romānesc, "a carui misiune de santinela europeana a dovedit de-a lungul istoriei ca o poate īndeplini. Din aceste ratiuni geopolitice, Europa ar nevoie īn aceasta pozitie de un stat romānesc puternic, īntreg, avānd un tarm la Marea Neagra suficient de īntins īncāt sa devina apt pentru paza gurilor Dunarii" (citat īn I. Badescu, "Sociologia si geopolitica frontierei", pag. 103).

      Aceasta a doua concluzie este si cea la care ajunge Simion Mehedinti cu privire rolul deosebit pe care Dunarea l-a jucat īn istoria romānilor: acela de a fi determinat, īn cea mai mare parte, īntregirea teritoriala a statului romān īn seolul al 19-lea si la īnceputul secolului al 20-lea. Astfel, īn īncercarea de a oferi un raspuns la īntrebarea "cānd īncepe Unirea?", autorul stabileste urmatoarele etape īn realizarea acestui obiectiv:

     a) īn 1829, prin Tratatul de la Adrianopole, raialalele stapānite de turci pe malul stāng al Dunarii au fost realipite la Muntenia, generozitatea marilor puteri de atunci fiind motivata, īn primul rānd, de dorinta Marii Britanii ca navigatia pe Dunare sa fie libera.

     b) Īn 1865 Basarabia este restituita, deoarece Anglia si Franta deveneau din ce īn ce mai preocupate de "chestia Orientului" si de īnaintarea rusilor catre Bosfor.

     c) Unirea Moldovei si a Munteniei a fost considerata necesara dooarece, pentru stapānirea Dunarii, era nevoie de o tara mai mare sub un domn legat prin recunostinta de Franta.

     Problema Dunarii si a importantei strategice a ei si a gurilor sale nu poate fi separata de cea a strāmtorilor Bosfor si Dardanele. Cunoscutul diplomat romān al perioadei interbelice, C. Diamandy, avertiza ca "daca geograficeste Dunarea sfārseste la gurile ei, economiceste ea se varsa īn Marea Mediterana: īn Delta īsi varsa apele, īn Mediterana īsi duce navele. Fara iesire libera la raspāntia Mediteranei, Dunarea nu-si poate īndeplini rolul īn comertul mondial" (citat īn I. Seftiuc, "Romānia si problema strāmtorilor", pag. 15). Parere īmpartasita si de Nicolae Titulescu, care, īntr-un discurs tinut īn cadrul unei conferinte dedicate exclusiv acestei probleme a strāmtorilor, declara ca "strāmtorile sunt īnsasi inima Turciei, dar ele sunt īn acelasi timp si plamānii Romāniei" (idem).

     Exista cāteva elemente care amplifica, īn zilele noastre, importanta Dunarii, transformānd-o īntr-o axa comerciala majora a Europei. Este vorba despre crearea canalului Rin-Main-Dunare, care leaga Marea Nordului cu Marea Neagra, portul Rotterdam cu portul Constanta. Tarile din Europa centrala pot avea acces direct la Marea Neagra si de aici la Canalul Suez. Apare o noua ruta comerciala: Canalul Suez-Europa Centrala via Constanta, care, fata de cea veche (cea care traverseaza īntreaga Mare Mediterana si ocoleste Penisula Iberica) prezinta urmatorul avantaj: scurteaza drumul cu opt zile de mars, inclusiv costurile aferente. Alt avantaj: porturile Marii Negre si cele ale Marii Mediterane Orientale au cea mai favorabila pozitie fata de Canalul Suez pentru rutele Oceanului Indian si ale Extremului Orient (I. Seftiuc, "Romānia si problema strāmtorilor").





     Marea Neagra



     Al treilea element geografic important pentru Romānia este reprezentat de Marea Neagra, din motive care tin, īn primul rānd, de unele trasaturi ale acesteia. O. Serebrian noteaza ca, datorita "enclavarii" si a departarii fata de Ocean, Marea Neagra are un "hinterland" imens si important. A doua trasatura importanta este aceea ca se afla situata la confluenta, pe de o parte, a doua religii, crestinismul si islamismul si, pe de alta parte, a doua familii de popoare, slave si turcice. Ca urmare a acestor doua trasaturi, o mare putere contemporana, Rusia, si doua puteri regionale, Ucraina si Turcia, īsi construiesc conceptiile strategice, politice si economice tinānd cont de aceasta mare si de spatiul adiacent ei ("Va exploda estul? Geopolitica spatiului pontic", pag. 10).

     Īn acest context, importanta Marii Negre pentru Romānia devine evidenta, mai ales daca tinem cont de cuvintele lui S. Mehedinti ca "tarmul marii reprezinta cea mai favorabila fatada pentru orice stat"("Legaturile noastre cu Dunarea si Marea", pag. 26). Geograful romān subliniaza ca viata poporului nostru a avut si are doua coordonate: deoparte Muntele si Codrul, de alta parte Dunarea si Marea ("Legaturile noastre cu Dunarea si Marea", pag. 7). Dat fiind rolul acestor repere fixe si cruciale pentru existenta colectiva a romānilor, continua Mehedinti, orice om politic trebuie sa preia tripla īngrijorare, a muntilor, a Dunarii si a Marii Negre, iar acela care pierde una dintre cele trei laturi ale īngrijorarii īsi expune tara la primejdii.

     La fel cum identificase o legatura directa īntre procesul de formare a statului romānesc si existenta Dunarii, Mehedinti surprinde legatura de substanta dintre Mare si "neamul din Carpati": "epocile de lumina ale neamului din Carpati si regiunea īnconjuratoare au fost acelea cānd marea de la rasarit s-a nimerit sa fie libera si īmpartasita din toate roadele civilizatiei mediteraneene" ("Legaturile noastre cu Dunarea si Marea", pag. 18).

     Mai mult, un alt autor romān, Gheorghe I. Bratianu, avanseaza ipoteza ca una dintre cele mai mari provincii istorice romānesti, Moldova, a aparut din nevoia de a organiza "drumul catre mare": "drumul catre mare a cerut aici o ordine de stat si aceasta a īnfaptuit-o poporul romān" ("Chestiunea Marii Negre. Curs 1941-1942", pag. 28). Dupa ce demonstreaza ca Romānia are interese maritime, autorul romān precizeaza ca ea trebuie sa cerceteze toate consecintele care decurg din aceasta pozitie si sa includa obligatoriu īn calculele sale geostrategice doua pozitii-cheie:

     1.Intrarea Bosforului si, īn general sistemul strāmtorilor care duce navigatia dincolo de Marea Neagra si ...

     2. ...Crimeea, care "prin raporturile naturale, prin cetatile ei din timpurile cele mai vechi, prin bastionul maritim īnaintat pe care-l reprezinta Marea Neagra este evident o pozitie stapānitoare peste tot complexul maritim de iaci. Deci, cine are Crimeea, poate stapāni Marea Neagra. Este evident ca aceasta problema se leaga de interesele statului romān, pentru ca, "īn definitiv, ce sunt strāmtorile decāt altceva decāt prelungirea gurilor Dunarii"?("Chestiunea Marii Negre. Curs 1941-1942", pag. 30-31).

     Lungimea vecinatatii noastre cu marea a variat de-a lungul timpului. Īn general, putem spune ca aceasta vecinatate a fost īntr-o relatie directa cu statutul Moldovei dintre Prut si Nistru. Pāna īn 1912, tarilor romānesti, Moldova si Muntenia le-a apartinut si partea de nord a Marii Negre care cuprinde Cetatile Chilia si Cetatea Alba (doua puncte strategice extrem de importante). Īn 1912, acest teritoriu a fost ocupat de catre Rusia īn īntelegere cu Turcia si, evident, si portiunea de litoral corespunzatoare din sudul acestei provincii. Dupa 1918, Basarabia a revenit la tara-mama, Romānia. Īn 1940 a fost iarasi ocupata de Uniunea Sovietica. Dupa razboi, Stalin i-a dat denumirea de Moldova Sovietica, dar a luat sudul provinciei, cea care se īnvecina cu marea si a dat-o Ucrainei. Astfel ca portiunea de sud a Republicii Moldova (a teritoriului dintre Prut si Nistru) apartine si astazi- fara vreun drept istoric- Ucrainei.

     Locurile si reperele geografice nu au aceeasi valoare geopolitica īn toate perioadele de timp. Valoarea geopolitica va creste īn functie de evolutiile din zona, de intensitatea comertului si a vietii economice. Valoarea geopolitica a Marii Negre creste īn zilele noastre din mai multe motive. Datorita plasarii geografice, ea a fost considerata o perioada o mare īnchisa, care nu are importanta strategica īn razboiul modern. S-a sustras acestui statut, īn primul rānd prin cresterea importantei comerciale a Dunarii, si, īn al doilea rānd, prin descoperirea zacamintelor petroliere din Marea Caspica. Acestea vor trebui transportate spre Europa si spre īntreaga lume, iar una dintre rutele principale este Marea Neagra. Daca ne uitam la principelale rute de transport ale acestor bogatii, ne apare limpede ca portul rusesc Novorosiisk creste foarte mult īn importanta. De aici, rutele de transport pot sa urmeze directii diferite: direct cu tancurile spre Bosfor si Dardanele sau cu tancurile de petrol pāna īn Constanta.

     Traficul Asia Centrala - Occident poate sa urmeze mai multe rute, fiecare dintre ele prezentānd o serie de avantaje si de dezavantaje. Trei dintre acestea sunt identificate si prezentate de O. Serebrian, īn cartea mentionata anterior, dedicata īn īntregime spatiului pontic si schimbarilor produse īn acest areal geografic de dezmebrarea URSS si de descoperirea zacamintelor de la Marea Caspica.

     1) Īn primul rānd, pentru ca aceste rezerve sa poata fi transportate, este absolut necesara marirea capacitatii porturilor Taganrag, Novosiisk, Tuapse.

     2) O a doua solutie, daca nu se realizeaza acest lucru, ar putea fi aceea de a crea o retea de oleoducte si gazoducte care sa evite Rusia, dar care sa treaca, īn drumul catre porturile tucesti, prin Iran. Traseul iranian este aparent neconvenabil din cauza disensiunilor turco-iraniene.

     3) Prin urmare, o solutie, de interes pentru tara noastra, ar fi asanarea circuitului Marea Caspica - Marea Azov, via canalul Volga-Don. Canalul prezinta o deosebita valoare geopolitica si geoeconomica, care consta īn conectarea spatiului central-asiatic la Oceanul Mondial, via Marea Neagra. Alt avantaj al acestei ultime rute ar fi acela ca evita dependenta de retelele de conducte care traverseaza Caucazul, spatiu de seisme politice permanente. Si aceasta ruta prezinta unele dezavantaje, deoarece canalul Volga -Don este nefunctional īn perioada īngheturilor, iar marile tancuri petroliere nu pot accede prin el spre Marea Caspica īn pofida celor mai radicale modernizari.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Geografie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles