Rolul gestiunii financiare la nivelul firmei

5x puncte

categorie: Economie

nota: 7.92

nivel: Facultate

4. Reglementări juridice și tehnice care definesc regulile formale ale practicii financiare. Aceste reglementări, au ca scop organizarea și reglarea comportamentelor financiare și a piețelor financiare. Ele înglobează, atât dispozițiile referitoare la controlul creditului și la organizarea profesiunilor bancare, cât și regulile profesionale ale asociațiilor agenților de valori mobiliare, fiscalita[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Rolul gestiunii financiare la nivelul firmei

4. Reglementări juridice și tehnice care definesc regulile formale ale practicii financiare. Aceste reglementări, au ca scop organizarea și reglarea comportamentelor financiare și a piețelor financiare. Ele înglobează, atât dispozițiile referitoare la controlul creditului și la organizarea profesiunilor bancare, cât și regulile profesionale ale asociațiilor agenților de valori mobiliare, fiscalitatea referitoare la veniturile din plasamente sau regulile de deschidere a unei piețe financiare.

5. Variabile care influențează modul de acțiune al operatorilor financiari și care includ de exemplu, ratele dobânzilor care reglează raportul între cei care dau și cei care iau cu împrumut, cursurile de schimb care reglează schimburile între monedele naționale, cotațiile care fixează prețurile activelor financiare supuse tranzacțiilor.
Pe baza celor cinci componente se pot reprezenta cele cinci ramuri ale gestiunii financiare, prezentate în figura 2

Această reprezentare arată că, în cazul oricărei organizații sau întreprinderi, gestiunea financiară trebuie să asigure cunoașterea instrumentelor sau activelor financiare (1), a variabilelor (2) și procedeelor de reglare (3), să coordoneze operațiunile financiare și să stăpânească relațiile cu partenerii financiari (4) și cu piețele (5) care au implicații în activitatea întreprinderii.

Obiectivele și sarcinile gestiunii financiare
Obiectivele gestiunii financiare sunt subordonate obiectivelor generale ale firmei. Deciziile financiare nu sunt luate pur și simplu. Deciziile sunt luate având în vedere obiective specifice. Obiectivul esențial al oricărei companii îl reprezintă maximizarea averii proprietarilor, ceea ce se poate traduce în maximizarea prețului acțiunilor firmei. Firmele au desigur și obiective specifice și deasemenea managerii care iau decizii sunt și ei interesați în satisfacerea propriilor nevoi, în bunăstarea angajațiilor și a societății în general, dar aceste obiective sunt în general subordonate obiectivului privind maximizarea valorii firmei. Proprietarii firmei aleg consiliul director care
va alcătui echipa de conducere. Aceștia în schimb se presupune că vor opera în interesul acționărilor, mărind valoarea firmei lor.

Următoarea problemă care se pune în fața gestiunii financiare a întreprinderii ar fi ”ce acțiuni trebuie întreprinse pentru a determina maximizarea averii proprietarilor?”. În primul rând se pune întrebarea dacă maximizarea profitului duce la creșterea valorii acțiunilor firmei. Este evident că o activitate rentabilă va duce la creșterea valorii acțiunilor. Deci în primul rând gestiunea financiară a întreprinderii trebuie să urmărească maximizarea profitului (prin astfel de acțiuni care să ducă la maximizarea venitului sau minimizarea cheltuielilor).

Maximizarea valorii necesită mai întâi ca patrimoniul să fie angajat în proiecte de investiții care să-l valorifice, grație rentabilității lor viitoare. În acest sens, gestiunea financiară trebuie să asigure calitatea și nivelul performanțelor realizate de întreprindere în diversele sale proiecte și activități, deci să coordoneze politica de investiții a firmei. Maximizarea valorii implică protejarea și conservarea sa. De aceea gestiunea financiară are ca scop să evite risipirea patrimoniului cauzată de un faliment și trebuie deci să vegheze la menținerea solvabilității sau a echilibrului financiar al întreprinderii. Dar riscul falimentului nu constituie decât o formă particulară a riscului financiar. Întreprinderea e supusa unor riscuri multiple legate de instabilitatea mediului său financiar.

Sarcina gestiunii financiare este să pună la punct instrumentele de acoperire adecvate, pentru a asigura stăpânirea riscurilor financiare. Riscul precum și rentabilitatea unei activități sunt determinate žsi de modalitatea lor de finanțare. Din acest punct de vedere gestiunii financiare îi revine sarcina de a alege modalitatea de finanțare a investițiilor (autofinanțare, finanțare proprie externă, credite, etc.), astfel încât să realizeze un echilibru între rentabilitatea și riscul oricărei surse de finanțare. O altă problemă a gestiunii financiare este, odată ce rezultatul activității este obținut, să aleagă o modalitate sau alta de repartizare a profitului. Să fie repartizat sub formă de dividende acționarilor, asociaților, sau să fie reinvestit pentru dezvoltare? Acționarii doresc să primească dividende ca remunerare pentru investiția lor de capital, dar în același timp s-ar putea să renunțe la o parte din acestea dacă au convingerea că banii lor vor fi ”sporiți” în firmă pe baza rentabilității ei interne.
Managerii financiari trebuie să decidă exact cât din profitul curent se repartizează pentru dividende și cât se reține în unitate, această decizie purtând denumirea de decizia de dividend. Politica optimă de dividend este cea care maximizează valoarea acțiunilor firmei și prin urmare averea proprietarilor.

Un alt aspect care trebuie luat în considerare îl reprezintă responsabilitatea socială. Trebuie să se acționeze strict în interesul acționarilor, proprietarilor firmei, sau firma este deasemenea responsabilă de bunăstarea angajaților săi, a clienților și a comunității în care operează în general? Binențeles, firmele au și responsabilități de ordin etic, promovând securitatea locului de muncă, evitând poluarea mediului, producând produse nedăunătoare, etc. Toate aceste acțiuni de ordin etic generează costuri ceea ce determină automat reducerea profitului și se pune întrebarea dacă firmele vor urmări de bunăvoie aceste aspecte sau nu.

Dacă unele firme acționează într-o manieră responsabilă (din punct de vedere al obiectivelor etice), în timp ce altele nu, ar părea că cele care urmăresc doar profitul vor beneficia de un avantaj suplimentar (un profit mai mare). Cu toate acestea de multe ori firmele care realizează astfel de acțiuni s-ar putea să beneficieze de pe urma renumelui bun pe care și l-au câștigat, și prin aceasta să-și atragă mai mulți clienți decât companiile care nu promovează acțiuni sociale. Următoarea întrebare care se pune este: ”dacă o firmă urmărește să își maximizeze valoarea firmei, este acesta un lucru bun pentru societate sau nu?”. În general este un fapt pozitiv ținând cont de faptul că maximizarea profitului necesită o eficiență sporită a afacerii, echipamente performante care să producă bunuri de un înalt nivel calitativ la un preț cât mai scăzut, servicii de calitate de care beneficiază clienții firmei.

În al doilea rând maximizarea valorii firmei presupune dezvoltarea acelor produse sau servicii de care consumatorul are nevoie, astfel încât obiectivul privind maximizarea profitului va determina retehnologizarea unităților, reînnoirea produselor și crearea de noi locuri de muncă. În concluzie, de acțiunile luate pentru a mări profitul unei firme beneficiază și societatea în întregul ei. Acesta este faptul pentru care o economie liberă de piață este mai prosperă decât sistemele economice socialiste sau comuniste. Deoarece gestiunea financiară joacă un rol crucial în obținerea prosperității unei firme, iar prosperitatea firmelor este absolut necesară pentru a avea o economie sănătoasă, este foarte ușor de observat rolul gestiunii financiare și din punct de vedere social.

Rolul fundamental al gestiunii financiare a întreprinderii îl reprezintă maximizarea valorii acesteia sau maximizarea avuției proprietarilor săi. Formulările propuse suferă uneori adaptări pentru a ține seama de forma juridică a întreprinderii. Astfel, se va vorbi de maximizarea avuției acționarilor în cazul societăților pe acțiuni și de maximizarea cursurilor, când titlurile reprezentative ale capitalului sunt negociate la bursă. Maximizarea valorii necesită ca patrimoniul să fie angajat în proiecte de investiții, care să-1 valorifice, grație rentabilității lor viitoare.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles