Revolutia stiintifica

3x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.59

nivel: Liceu

Noua imagine a universului
De fapt, Copernicus prezenta o imagine noua si revolutionara a universului. El a sustinut ca Soarele e centrul universului, iar planetele se rotesc in jurul sau. Nici Pamantul nu facea exceptie de la aceasta regula: in fiecare an efectua o miscare de revolutie in jurul Soarelui si zilnic o miscare de rotatie in jurul axei proprii. Pentru prima oara s-a lansat idee[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Revolutia stiintifica

Noua imagine a universului
De fapt, Copernicus prezenta o imagine noua si revolutionara a universului. El a sustinut ca Soarele e centrul universului, iar planetele se rotesc in jurul sau. Nici Pamantul nu facea exceptie de la aceasta regula: in fiecare an efectua o miscare de revolutie in jurul Soarelui si zilnic o miscare de rotatie in jurul axei proprii. Pentru prima oara s-a lansat ideea ca Luna e un satelit al Pamantului.
Astazi stim cu certitudine ca ideile lui Copernicus au fost in cea mai mare parte corecte; el a aranjat planetele in ordinea reala, cu Mercur cel mai aproape de Soare si Saturn cel mai departe. (Uranus, Neptun si Pluto nu fusesera inca descoperite.) Desi noul sistem avea numeroase avantaje, el prezenta si puncte slabe; Copernicus pornise de la ipoteza ca planetele urmau o traiectorie circulara si din aceasta cauza sistemul sau era aproape la fel de complicat ca si cel ptolemeic.

Desi nu fusese prezentata inca dovada finala a corectitudinii ideilor lui Copernicus, vechiul model al lumii se prabusea rapid. O lovitura decisiva a fost data de astronomul danez Tycho Brahe (1546-1601), care in anul 1572 a observat o supernova - o stea indepartata, foarte stralucitoare, a carei aparitie in regiunile "neschimbatoare" din spatele Lunii era imposibila conform sistemului lui Ptolemeu. Cativa ani mai tarziu astronomul danez observa, in aceleasi regiuni, prezenta unei comete. Fiind un observator perseverent si sistematic, Brahe a notat pozitia unui numar mare de corpuri ceresti si a publicat primul catalog modern de stele.
Savantul italian Galileo Galilei (1564-1642) a reusit sa aduca o serie de dovezi mult mai spectaculoase. El a beneficiat de avantajele unei noi inventii - telescopul, conceput in jurul anului 1600, in Olanda. Dupa ce a aflat de existenta acestui instrument in 1609, Galileo a construit o versiune mai elaborata a telescopului, pe care a folosit-o pentru studierea boltii ceresti.

Descoperirile sale au avut un impact deosebit; Galileo a aratat existenta a numeroase stele ce nu puteau fi observate cu ochiul liber; de asemenea a dovedit ca suprafata Lunii nu e neteda, ca Jupiter are sateliti, ca Venus are mai multe faze, iar Soarele prezinta pete.
Galileo si-a folosit descoperirile pentru a sustine teoria heliocentrica (care sustine ca Soarele se afla in centrul universului) a lui Copernicus. Dar in acest moment, Biserica s-a alarmat vazand amenintata autoritatea Bibliei, care era scrisa in termeni predominant geocentrici.

Senzatie in Europa
In situatia in care fusese prevenit chiar de Papa sa nu mai apere teoriile lui Copernicus, Galileo a preferat sa pastreze tacerea ani de-a randul. Cu timpul a devenit increzator ca faima il va proteja, daca va da dovada de prudenta. In 1632 publica cartea "Dialog privind cele doua sisteme ale lumii", demoland argumentele lui Ptolemeu; totusi publicarea acestei lucrari a fost permisa doar cu respectarea unor indicatii ale Papei, astfel incat in finalul cartii se precizeaza ca omul nu poate intelege cu adevarat lucrarea Domnului.
Lucrarea lui Galilei a facut senzatie in Europa si pana la urma viclesugul sau a fost expus.

Savantul, atunci in varsta de 69 de ani, a fost convocat la Roma, judecat de Inchizitie si gasit vinovat de erezie. Conform regulilor din acele timpuri, pedeapsa primita a fost blanda: Galileo a fost tinut in arest la domiciliu pana la moartea sa, care a survenit dupa opt ani. Incercarile bisericii de a suprima teoria lui Copernicus au esuat, deoarece cartea lui Galilei a fost tradusa in numeroase limbi, devenind faimoasa in intreaga Europa. Astronomul german Johannes Kepler (1571-1630) a adus dovezi zdrobitoare in favoarea ideilor lui Copernicus, cand in 1609-16 a prezentat cele trei legi ale miscarii planetare. Atat Copenicus, cat si Galileo crezusera ca planetele se deplaseaza in jurul Soarelui, pe o traiectorie circulara;

Kepler a descoperit ca aceste traiectorii sunt de fapt eliptice, reusind astfel sa inlature dificultatile cu care se confruntasera predecesorii sai. El a demonstrat ca teoria heliocentrica era mai simpla decat cea ptolemeica si totodata era lipsita de contradictiile acesteia. Cativa ani mai tarziu, Kepler a creat "Tabelele lui Rudolphine", cu ajutorul carora se puteau determina miscarile planetelor in viitor. Ducand mai departe munca lui Tycho Brahe, relizarile lui Kepler au stat la baza unei descrieri complexe, fundamentata stiintific a sistemului solar.

Legile lui Newton
Englezul Sir Isaac Newton (1642-1727) a fost cel mai mare om de stiinta de la Galileo incoace. Lucrarea sa "Principia matematica" (1687) a demonstrat ca Pamantul si restul planetelor nu sunt entitati separate, ci sunt guvernate de aceleasi legi naturale; de fapt, toate corpurile materiale se supun celor trei legi ale miscarii.

O alta contributie importanta a lui Newton a fost formularea conceptului de atractie universala si a principiilor matematice conform carora functioneaza. Prin legile descoperite, Newton a confirmat teoria heliocentrica. Acest model universal, guvernat de legile newtoniene a dainuit in timp neschimbat, pana la revolutia stiintifica din secolul al XX-lea, initiata de Albert Einstein.

Descoperirile medicale
Aceste descoperiri au dat o importanta deosebita cercetarilor stiinfifice. Odata ce dogmele fusesera dizolvate, iar misterele nu mai erau considerate imposibil de rezolvat, aria de cuprindere a cercetarii stiintifice s-a extins foarte mult, incluzand si corpul omenesc si bolile sale. Pana in secolul al XVI-lea, boala era cosiderata consecinta unui dezechilibru intre cele patru umori (sange, flegma, bila galbena si bila neagra).

Alchimistul elvetian Paracelsus (1493- 1541) a contrazis teoria umorilor, sustinand ca fiecare boala e localizata in anumite organe si poate fi tratata cu substante chimice. In acelasi timp, medicul Andreas Vesalius (1514-64), originar din Flandra, face primul studiu complex de anatomie umana. Cu toate acestea, primele baze ale stiintei medicale moderne au fost puse abia un secol mai tarziu, cand invatatul englez Sir William Harvey (1578-1657) a facut publica descoperirea sa: sangele circula in corp pompat de inima, nu de ficat, cum se crezuse pana atunci.

Un nou limbaj
Noua stiinta nu se multumea cu enuntarea unor principii si observatii generale, ci incerca sa dovedeasca veridicitatea lor prin intermediul unor experimente stiintifice, iar apoi sa traduca
rezultatele obtinute in limbajul universal al matematicii. Galileo a fost primul om de stiinta care a inteles ca aceasta este cheia intelegerii; el a declarat urmatoarele "Cartea naturii este scrisa cu caractere matematice"
Progresul acestui "limbaj" a fost rapid. Pana la inceputul secolului al XVII-lea, cele mai simple simboluri matematice (pentru plus, minus, inmultit, impartit si egal) au ajuns sa fie folosite in mod obisnuit. Mai tarziu, in l6l4 John Napier (1550-l6l7) introduce logaritmii.

Primul calculator capabil sa efectueze adunari - stramosul computerului de astazi - a fost construit in anii 1640, de Blaise Pascal (1623-62); 50 de ani mai tarziu, germanul Gottfried Wilhelm Leibnitz (1646-1716) creaza o masina de calcul ce poate efectua inmultiri. Leibnitz a inventat calculul diferenfial si integral, ce se numara intre cele mai importante descoperiri matematice ale secolului. Descoperirea a fost facuta independent de cea a lui Newton, fapt ce a iscat o adevarata disputa intre cei doi mari savanti, care au dat si cu acest prilej dovada de calm si spirit stiinfific.

Inventii
Pana in secolul al XVII-lea stiinta cunoscuse un adevarat avant. Pe langa telescop, au fost inventate si alte instrumente de o importanta deosebita: microscopul, termometrul, barometrul si pompa cu aer.
Ulterior progresele stiintei au cunoscut o amploare si mai mare. Newton a explicat natura undelor luminoase si a demonstrat ca lumina e alcatuita din mai multe culori spectrale, ce pot fi separate cu ajutorul unei prisme. Doi importanti savanti englezi au contribuit la dezvoltarea stiintei; Robert Hooke (1635-1703) a fost primul om ce a folosit cuvantul "celula" pentru a descrie ce a observat cu ajutorul microscopului; William Gilbert (1544-1603) a efectuat primele studii de electricitate si magnetism.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles