Revedere - M. Eminescu

1x punct

categorie: Romana

nota: 9.63

nivel: Liceu

Poezia "Revedere" de Mihai Eminescu a fost publicata in revista "Convorbiri literare", la 1 octombrie 1879, desi fusese scrisa cu cativa ani inainte. Poezia exprima tema timpului exprimata prin conditia efemera, de muritor a omului aflata in relatie de opozitie cu eternitatea universului.

Elementul de recurenta prin care se realizeaza tema este definit prin motivul poetic al codrul[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Revedere - M. Eminescu

Poezia "Revedere" de Mihai Eminescu a fost publicata in revista "Convorbiri literare", la 1 octombrie 1879, desi fusese scrisa cu cativa ani inainte. Poezia exprima tema timpului exprimata prin conditia efemera, de muritor a omului aflata in relatie de opozitie cu eternitatea universului.

Elementul de recurenta prin care se realizeaza tema este definit prin motivul poetic al codrului, ca imagine lirica a universului, iar ca figura artistica de constructie se remarca antiteza. Ideea exprima melancolia si tristetea poetului pentru viata trecatoare a omului si admiratia pentru vesnicia naturii. Titlul sugereaza bucuria reintalnirii poetului cu un prieten de care i-a fost dor, cuvantul avand, din punct de vedere semantic, rezonante afective, implicand totodata si sensul de scurgere a timpului.

Compozitional, poezia este structurata in forma dialogata si pe doua planuri distincte: unul uman si celalalt al naturii si patru secvente lirice corespunzatoare celor doua intrebari si celor doua raspunsuri, ale poetului si, respectiv, ale codrului. Incipitul este reprezentat de vocativul afectuos, sentimental - "codrule" - reluat de diminutivul "codrutule".

Secventa intai. Poezia incepe printr-o intrebare adresata direct de catre eul liric, codrului personificat, in care se simte intimitatea tonului, sentimentul de prietenie pentru acesta, precum si bucuria revederii, concretizata prin diminutivele care sugereaza un ton familiar:
"- Codrule, codrutule,
Ce mai faci dragutule?"

Ideea timpului este sugerata de sintagma metaforica "multa lume am imblat", cu sensul scurgerii unei perioade lungi de vreme, in care poetul s-a simtit departe de cei dragi.

Urmatoarea secventa poetica reprezinta raspunsul codrului, formulat in acelasi stil popular, incepand cu o interjectie specifica: "- Ia, eu fac ce fac de mult", ideea trecerii timpului fiind sugerata aici de succesiunea anotimpurilor principale: "Iarna viscolu-l ascult,/[...] Vara doina mi-o ascult". Trainicia si forta de rezistenta a naturii este data de asprimea gerului in timp de iarna:

"- Iarna viscolul ascult/ Crengile-mi rupandu-le,/ Apele-astupandu-le,/ Troienind cararile/ Si gonind cantarile" - iar armonia perfecta dintre om si natura este ilustrata prin bucuria codrului la auzul doinelor populare: "Vara doina mi-o ascult/[...] Implandu-si cofeile,/ Mi-o canta femeile".

Secventa lirica urmatoare este o interogatie retorica a poetului, in care conceptul filozofic al timpului este sugerat deosebit de expresiv: "Vreme trece, vreme vine", trecerea ireversibila a timpului insemnand pentru natura o regenerare permanenta, o continua intinerire: "Tu din tanar precum esti/ Tot mereu intineresti". Poezia capata aici sensuri filozofice profunde, iar codrul, ca simbol pentru natura, devine un simbol al intregului Univers.

Ultima secventa contine raspunsul codrului in care accentele filozofice se intensifica, versul "- Ce mi-i vremea, cand de veacuri" sugerand vesnicia, eternitatea naturii. Ideea existentei trainice si perene a codrului, ca simbol al naturii, al Universului, este argumentata prin rezistenta acestuia in fata timpului, a carui trecere ireversibila nu-l atinge: "Ca de-i vremea rea sau buna,/ Vantu-mi bate, frunza-mi suna;/ Si de-i vremea buna, rea,/ Mie-mi curge Dunarea".

In antiteza cu natura, omul este supus sortii, este efemer, timpul se scurge pentru el ireversibil si implacabil: "Numai omu-i schimbator,/ Pe pamant ratacitor", pe cand firea este vesnica, eterna: "Iar noi locului ne tinem,/ Cum am fost asa ramanem". Finalul poeziei ilustreaza, prin cateva elemente-simbol cu rol de metafora, alcatuirea Universului, ca ultim argument pentru faptul ca timpul codrului este eternitatea, in care se inscriu: "Marea si cu raurile,/ Lumea cu pustiurile,/ Luna si cu soarele,/ Codrul cu izvoarele".

Acestea sunt si principalele motive romantice intalnite in majoritatea creatiilor liricii eminesciene. Timpurile verbelor care exprima atitudinile si ideile poetului si ale codrului se afla in relatie de opozitie. Astfel, eul poetic se proiecteaza in timpul trecut, ca simbol al efemeritatii sale prin aceasta lume, iar codrul se exprima numai la prezentul etern, ca semn al vesniciei universului.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles