Relatia dintre Religie si stiinta

2x puncte

categorie: Religie

nota: 9.12

nivel: Liceu

Astăzi a venit timpul dialogului. A asfințit vremea absolutismului exclusivist și reducționist. Națiunile și Bisericile sunt chemate la dialog, la promovarea unei gândiri deschise complementarității, singura în măsură să asigure promovarea valorilor autentice, a respectului și încrederii reciproce, și mai ales să asigure armonia dintre identitate și diversitate. A venit vremea ca oamenii de științ[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Relatia dintre Religie si stiinta

Astăzi a venit timpul dialogului. A asfințit vremea absolutismului exclusivist și reducționist. Națiunile și Bisericile sunt chemate la dialog, la promovarea unei gândiri deschise complementarității, singura în măsură să asigure promovarea valorilor autentice, a respectului și încrederii reciproce, și mai ales să asigure armonia dintre identitate și diversitate. A venit vremea ca oamenii de știință să dialogheze cu teologii, să arate împreună lucrând, că între știință și religie nu există o relație de divergență ci de convergență.

Există totuși câteva aspecte demne de luat în calcul în ceea ce privește relația religie-știință. În lumea modernă religia riscă să evadeze din real, când reduce totul numai la sens, închizându-se în propriul univers, nesocotind structurile universului creat, de care se ocupă știința, de aceea riscă să nu mai poată comunica cu omul contemporan, să nu-i mai poată transmite mesajul adevărului revelat. Riscă să rămână la „vremea aceea”. Ori misiunea ei astăzi este tocmai de a traduce mesajul revelat din „vremea aceea” în „vremea aceasta” .

Mulți teologi contemporani strigă să revenim înapoi la „Părinții Bisericii”. Aceasta însă nu înseamnă să ne întoarcem la stadiul primitiv din „epoca Părinților” de acum 2000 de ani, ci înseamnă să redescoperim dialogul responsabil, cu natura sau relația normală cu natura și mediul înconjurător, să redescoperim spiritul Părinților astăzi, reintrând în dialog cu gândirea lor în vremea aceasta și pentru vremea ce va urma. Și dacă pentru mulți din oamenii de știință „evidența lucrurilor” sau ,,raționalitatea lumii” postulează existența unui Creator al lumii acesteia, cu atât mai mult pentru unii teologi sau oameni ai Religiilor, lumea aceasta, desfigurată prin păcat și transformată în valea plângerii, dobândește o valoare inestimabilă în perspectiva veșniciei .

Dialogul dintre Știință și Religie este puternic susținut de Tradiția ortodoxă bisericească, conform căreia, nu se poate afirma o ruptură între „natură și har”, între originea și sensul care coexistă în lume ca operă rațională a lui Dumnezeu. După Părinții Bisericii, toate lucrurile își au rațiunile lor în Rațiunea Supremă sau în Logosul Divin prin care toate au fost aduse la existență.

Știința și Religia sunt convergente sau complementare, conflictul dintre ele apărând acolo unde creatul și necreatul, originea și scopul creației sunt considerate ca fiind ireconciliabil opuse. Una dintre problemele străine de spiritul tradiției patristice este aceea a judecării raporturilor dintre știință și credință prin grila reducționistă a ideologiilor pe care toată lumea le cunoaște sub numele de Creaționism și Evoluționism . Aceste ideologii nu se regăsesc în teologia Părinților. În opinia Părinților, cele două puteri, rațiune și credință, coexistă fără probleme într-o manifestare completă pe care Sfântul Maxim Mărturisitorul o numește ,,rațiunea comparativă care privește lucrurile teologic” , iar în cazul raportului natural-supranatural, văd o relație sinergică, unde, la nivelul comuniunii omului cu Dumnezeu, în orice progres - spre exemplu în cunoaștere și desăvârșire - funcționează principiul sinergiei .

De aceea, dacă pentru Teologia Ortodoxă nu există un conflict ființial între credință și rațiune, între natural și supranatural, nu există motive puternice pentru abordarea relațiilor dintre credință și știință sub semnul adversității sau divergenței. „Știința nu poate decât să stabilească ceea ce este, nu și ce trebuie să fie, iar dincolo de domeniul său rămân necesare judecățile de valoare de tot felul. Religia pe de altă parte, are de a face doar cu evaluări ale gândirii și acțiunii umane: ea nu poate vorbi cu temei despre fapte și relații între fapte. Potrivit acestei interpretări, binecunoscutele conflicte dintre Religie și Știință din trecut, trebuie puse pe seama unei greșite înțelegeri a situației care a fost descrisă” .

De ce se vorbește de conflicte între Biserici și știință când oamenii de știință au fost și sunt și azi în mare parte religioși? Din cauza unora, care au dorit să facă o separație între cele două domenii, afirmând că religia nu se poate niciodată împăca cu știința deoarece religia nu poate demonstra în mod direct adevărul ideilor sale pe când știința o poate face. Scepticii susțin că religia nu poate să-și demonstreze ideile și teoriile pe baza experimentului de unde și apariția acestui conflict dintre religie și știință . Acest conflict este susținut cu argumente de ordin istoric, pornind de la persecutarea lui Giordano Bruno și a lui Galileo Galilei de către Biserică în secolul al XVII-lea, până la aversiunea religioasă față de teoria evoluționistă a lui Darwin din secolele XIX–XX. Încetineala cu care Biserica a acceptat anumite idei științifice a făcut să alimenteze credința că teologia nu se va împăca niciodată cu știința . Pentru Teologia Ortodoxă ,,rațiunea omului este tronul lui Dumnezeu în suflet” . Dar „Ideea unei disjuncții (cu toate confluențele și rezonanțele ce intervin), între sferele culturilor și cea a civilizației, de prima aparținând religia, iar de a doua știința, duce la concluzia că între religie și știință nu pot avea loc confruntări întemeiate, nici dispute semnificative, nici rivalități serioase” .

Albert Einstein afirmă că deși ,,domeniul religiei și al științei sunt prin ele însele net delimitate unul față de celălalt”, totuși ,,între ele se creează puternice relații și dependențe reciproce” datorită religiozității omului de știință . ,,Religiozitatea lui ( a omului de știință ) stă în uimirea extaziată față de armonia legității naturale, în care se dezvăluie o rațiune atât de superioară, încât orice gândire cu sens și orânduire omenească reprezintă un reflex cu totul neînsemnat” . Ideea că religia se opune științei sau că optând pentru una te împotrivești celeilalte, este anulată de realitatea de azi care ne arată că numeroși savanți au fost și sunt profund religioși. Cei mai mulți dintre cercetători au înțeles că fără credință în Dumnezeu nu se poate dobândi adevărata cunoaștere.

Doar un dialog autentic între știință și religie poate fi o șansă pentru noi oamenii de a-L iubi mai mult pe Dumnezeu Creatorul, pe omul creat după chipul și asemănarea Sa, și natura întreagă.

II. Sfinții Părinți și relația lor cu știința

Sfinții Părinți nu au văzut între religie și știință divergență, ci convergență, nu opoziție, ci doar distincție, acordând în vremea lor un loc semnificativ științelor. Chiar dacă pare că dialogul teologiei cu știința s-a dezvoltat cu precădere în utlimii 50 de ani, datorită unor consecințe surprinzătoare ale unor teorii remarcabile, obținute în special în fizică, totuși subiectul acestui dialog este mult mai vechi. Un număr însemnat de Sfinți Părinți ai primelor veacuri creștine au fost interesați de rezultatele științelor vremii și au încercat să le arate în lumina adevărurilor de credință.

De aceea în spiritul dialogului dintre știință și religie „teologii de astăzi trebuie nu doar să repete pe Sfinții Părinți ci, în comuniune spirituală cu ei să facă pentru timpul nostru, ceea ce ei au făcut pentru timpul lor: să aibă o atitudine de respect și de receptare cu discernământ a rezultatelor cunoașterii umane bazate pe cercetare” .
Clement Alexandrinul realizează prima încercare savantă de asimilare a culturii păgâne în creștinism. El declară că ,,filosofia greacă a jucat pentru antichitate rolul Vechiului Testament de călăuză spre Hristos” . Fericitul Augustin descoperă în filosofia lui Platon ideea de Treime iar Sfântul Iustin Martirul și Filosoful consideră că Logosul s-a revelat în mod parțial și filosofilor păgâni ca o lumină așezată în rațiunea filosofică .
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Religie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.