Regiunile economice si importanta lor

5x puncte

categorie: Economie

nota: 9.95

nivel: Liceu

• Regiunile care suportă “presiunea” unei creșteri rapide sunt cele în care resursele cunosc o exploatare foarte intensă, în aceeași manieră ca și infrastructurile (rețele de transport, locuințe), in același timp cererea de forța de muncă este excesivă. Cu toate că situația ocupării, veniturilor sau impozitelor este favorabilă apare o disfuncționalitate socială, care se traduce p[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Regiunile economice si importanta lor

• Regiunile care suportă “presiunea” unei creșteri rapide sunt cele în care resursele cunosc o exploatare foarte intensă, în aceeași manieră ca și infrastructurile (rețele de transport, locuințe), in același timp cererea de forța de muncă este excesivă. Cu toate că situația ocupării, veniturilor sau impozitelor este favorabilă apare o disfuncționalitate socială, care se traduce prin lungimea excesivă a traseului locuința - loc de munca, poluare sonoră etc. În aceste regiuni creșterea economică antrenează randamente descrescătoare și, in final, costurile marginale devin superioare avantajelor marginale.

1.2 Regiuni economice în România

România are o bogata experiența în practica organizării administrativ-teritoriale. De-a lungul istoriei au fost adoptate forme dintre cele mai variate evident corespunzătoare cerințelor dezvoltării social-economice și politice din etapele respective. În organizarea teritoriului României s-a folosit experiența trecutului și s-a ținut cont de cerințele actuale și de perspectivă ale dezvoltării țarii. Un prim criteriu l-a constituit astfel analiza complexă a factorilor naturali, economici, demografici și tehnici, a intercondiționării acestora pe ansamblul teritoriului țarii și pentru fiecare zonă în parte.

Criteriul complexității a dat posibilitatea ca în organizarea județelor, municipiilor, orașelor sa se țină seama de condițiile economice, social-politice și geografice concrete, inclusiv aspectele privind componenta națională a populației, legături culturale tradiționale, perspectivele pe care le au diferitele zone și localități, potrivit dezvoltării țarii in ansamblu. În cadrul abordării complexe, un rol important l-a avut criteriul omogenității naturale și social-economice.
Criteriul centralității s-a folosit la amplasarea reședințelor de județ în teritoriu, urmărindu-se ca acestea să ocupe, pe cât posibil, o poziție geografică centrală, pentru a înlesni legaturile cu toate localitățile din cuprinsul județului. În concordanță cu acest criteriu o serie de orașe de mărime mijlocie mai puțin dezvoltate sub raport economico-social, au fost preferate pentru poziția lor centrala în cadrul teritoriului, ca reședință de județ, beneficiind astfel de o dezvoltare corespunzătoare.

Criteriul istoric s-a constituit, de asemenea, printre criteriile de baza ale delimitării județelor. El se regăsește în delimitarea unor vechi județe și în denumirea lor. Adoptarea unor asemenea criterii încearcă asigurarea unui acord deplin în organizarea administrativ-teritorială și in schimbările calitative intervenite in dezvoltarea țării, asigurând condiții pentru ridicarea rolului și sporirea atribuțiilor localităților. Pe lângă organizarea administrativ-teritorială în județe se identifică pe teritoriul României zone compuse din județe sau părți de județe cu caracteristici similare prezentându-se din punct de vedere economic ca având același grad de dezvoltare. Analiza trebuie concentrată în identificarea zonelor vulnerabile sau defavorizate, zone în care factorii ce condiționează dezvoltarea se situează sub anumite praguri critice. Pentru identificarea zonelor defavorizate s-au folosit următoarele categorii de criterii:

- criterii geografice, in raport cu zonele în cauza, prezintă condiții dificile de relief, condiții dificile de climă, resurse de apă subterană necorespunzătoare, sol slab productiv;
- criterii demografice, zonele vulnerabile fiind acelea în care se constată tendințe de depopulare, spor natural puternic negativ, îmbătrânire demografică, număr mic de persoane pe gospodărie;
- criterii economice, față de care zonele respective se caracterizează printr-un număr redus de locuri de muncă, dezvoltare slabă a activităților neagricole;
- criterii sociale, zonele defavorizate prezentând disfuncții ale vieții comunitare, insatisfacții privind mediul construit etc.

Între zonele cu problemele cele mai dificile din punct de vedere al unuia sau mai multor criterii ce află: Moldova de nord-est, Podișul Bârladului, Munții Apuseni, Podișul Someșului, sud-vestul Olteniei, Teleormanul, Bărăganul, Delta Dunării etc. În prezent în România pot fi puse in evidență câteva categorii de regiuni de maxim interes pentru strategiile și politicile regionale:

- regiuni cu excedent de forță de muncă și posibilități reduse sau dezavantajose de ocupare a acesteia (Moldova centrală și de nord);
- zone cu grad ridicat de poluare (Copșa Mică, Suceava, Baia Mare);
- regiuni cu nivel redus de dezvoltare economică (Vaslui, Sălaj, Giurgiu);
- zone ce vor fi supuse restructurării industriale prin măsuri de reconversie (Valea Jiului);
- zone a căror resurse necesită amenajări complexe pentru desfășurarea unor activități de producție și servicii (turism și agrement), protecția mediului (delta, litoral, zone montane);
- zone de granița a căror dezvoltare economică poate fi facilitată prin folosirea avantajelor complementarității resurselor și potențialului productiv din regiunile aparținând unor țari vecine;
- zone libere, privite ca un instrument complementar de dezvoltare economică prin impulsionarea atragerii de capital străin.

Problematica acestor zone, ca și a întregului spațiu național regional structurat, este abordată în cadrul “Strategiei de dezvoltare economico-socială a județelor și municipiului București în perspectiva 1995-2004” concepută ca o componentă a strategiei de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană. Aceasta abordează problematica dezvoltării economico-sociale a României într-o viziune complexă în care strategiile proprii ale județelor sunt integrate într-o strategie unitară a dezvoltării regiunilor la nivelul întregii țări, luându-se in considerare fluxurile verticale ascendente și descendente intre Guvern și administrația publică locală și legăturile pe orizontală între unitățile administrativ-teritoriale. Strategia cuprinde două etape: 1995-1999 și 2000-2004 care reflectă nu numai opțiunile și prioritățile perioadei de relansare (restructurare, retehnologizare, îmbunătățirea infrastructurilor, crearea de zone libere) ci și posibilitatea viitoare de a accentua dezvoltarea județelor rămase in urmă.

1.3 Perspective ale dezvoltării regionale in România

Realizarea analizei regionale a dezvoltării economice poate reprezenta o rampă de lansare pentru întreaga economie românească aflată astăzi într-un important impas. Există foarte multe exemple in istorie în care sunt arătate căi de redresare a economiei unei țari plecând de la nivel regional. Marea Britanie realizează în anii 60 consilii de planificare economică regională capabile să aplice politici regionale coerente specifice problemelor fiecărui teritoriu: rata crescută a șomajului, dezvoltare economică cu ritmuri mai scăzute, rate scăzute ale natalității, migrație puternică a populației etc. Organizarea teritoriului Elveției în cantoane sau al Germaniei în landuri sunt expresia aplicării unor politici regionale puternice care au dat roade și care se îmbunătățesc permanent în funcție de realitățile economice existente.

Pentru România împărțirea administrativ-teritorială a fost realizată în anul 1958 și ea s-a păstrat, cu câteva mici modificări, până astăzi cuprinzând 41 de județe și municipiul București. Existența unui număr mare de teritorii mici, cu o populație relativ redusă (400000-700000 locuitori) nu se impune ca o ipoteză favorabilă unui demers regional cu atât mai mult cu cât țara noastră, aflată mult timp într-un regim economic supercentralizat, nu are nici experiența unei abordări regionale a problemelor existente. Există multe nivele de abordare din care se evidențiază trei: la nivelul județelor, la nivelul regiunilor istorice (Moldova, Muntenia, Oltenia, Transilvania, Banat-Crișana, Dobrogea) sau la nivelul unor grupuri compacte de județe cu probleme și oportunități similare.

După o alegere riguroasă a nivelului la care se va aborda analiza se poate trece , într-un pas următor, la identificarea problemelor cu care se confruntă fiecare regiune in parte, la calculul principalilor indicatori pentru fiecare regiune, la comparații intre regiuni și într-o ultimă fază la elaborarea unor concluzii clare astfel încât măsurile ce se vor adopta să aibă o țintă precisă și o eficiența sporită.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles