Recrutarea si selectia functionarilor publici

5x puncte

categorie: Drept

nota: 6.89

nivel: Facultate

1. FUNCŢIONARUL PUBLIC - CONCEPT, TIPOLOGIE

Īn conformitate cu prevederile art. 2, alin. 2 din Legea nr. 188 din 8 Decembrie 1999, privind Statutul funcţionarilor publici, funcţionarul public este pesoana numită īntr-o funcţie publică.
Astfel, considerăm necesar să ne oprim şi asupra conceptului de funcţie publică. Potri[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Recrutarea si selectia functionarilor publici

1. FUNCŢIONARUL PUBLIC - CONCEPT, TIPOLOGIE

Īn conformitate cu prevederile art. 2, alin. 2 din Legea nr. 188 din 8 Decembrie 1999, privind Statutul funcţionarilor publici, funcţionarul public este pesoana numită īntr-o funcţie publică.
Astfel, considerăm necesar să ne oprim şi asupra conceptului de funcţie publică. Potrivit legii, funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite īn temeiul legii, īn scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală şi locală.
Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt:
a) legalitate, imparţialitate şi obiectivitate;
b) transparenţă;
c) eficienţă şi eficacitate;
d) responsabilitate, īn conformitate cu prevederile legale;
e) orientare către cetăţean;
f) stabilitate īn exercitarea funcţiei publice;
g) subordonare ierarhică.
Funcţiile publice sunt prevăzute īn anexa la Legea statutului funcţionarilor publici, iar activităţile administrative care implică exercitarea prerogativelor de putere publică sunt următoarele:
a) punerea īn executare a legilor şi a celorlalte acte normative;
b) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora;
c) elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor, precum şi a documentaţiei privind aplicarea şi executarea legilor, necesare pentru realizarea competenţei autorităţii sau instituţiei publice;
d) consilierea, controlul şi auditul public intern;
e) gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare;
f) colectarea creanţelor bugetare;
g) reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice īn raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară şi străinătate, īn limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi reprezentarea īn justiţie a autorităţii sau instituţiei publice īn care īşi desfăşoară activitatea;
h) realizarea de activităţi īn conformitate cu strategia de informatizare a administraţiei publice.
Aşa cum am menţionat, pentru a putea ocupa o funcţie publică, persoana trebuie să fie numită īn funcţia respectivă. Anterior actului de numire al funcţionarului public se desfăşoară activitatea de recrutare şi selecţie a acestuia.
Literatura de specialitate evidenţiază o serie de criterii pentru clasificarea funcţionarilor publici.
o după modul de īnvestire īn funcţie, funcţionarii publici sunt debutanţi sau definitivi;
o după criteriul studiilor necesare pentru ocuparea unei funcţii publice, funcţionarii publici se īmpart īn trei clase: clasa I (funcţionari publici cu studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă), clasa a II-a (funcţionari publici absolvenţi de studii superioare de scurtă durată) şi clasa a III-a (funcţionari publici absolvenţi de studii medii);
o potrivit nivelului atribuţiilor titularului funcţiei publice, distingem: īnalţi funcţionari pubici, funcţionari publici de conducere şi funcţionari publici de execuţie;
o după caracterul funcţiei, funcţionarii publici pot fi clasificaţi īn funcţionari profesionali (de carieră) şi funcţionari politici;
o după gradul de stricteţe al disciplinei deosebim īntre funcţionari civili şi funcţionari militari;
o īn funcţie de modul de asigurare a funcţionării serviciilor publice, distingem īntre guvernanţi şi agenţi publici.
o după regimul juridic aplicabil, se deosebesc funcţionarii publici supuşi statutului general de funcţionarii publici supuşi unor statute speciale;
o după natura autorităţilor publici, distingem īntre funcţionari publici din administraţia guvernamentală şi cei din administraţia autonomă.

2. PROCESUL DE RECRUTARE ŞI SELECŢIE A FUNCŢIONARILOR PUBLICI

2.1. Scurt istoric al procesului de recrutare
Un prim procedeu a fost cel al eredităţii sau vexalităţii practicat īn Anglia tradiţionalistă pānă aproape de zilele noastre, unele reminiscenţe ale acestuia, păstrāndu-se īncă.
Democraţiile greceşti practicau procedeul tragerii la sorţi care s-a bucurat de o mare apreciere deoarece īnlătura arbitrariul şi favoritismul. Dezavantajul acestui sistem era reprezentat de faptul că nu se ţinea cont de aptitudinile şi capacitatea fiecărui candidat. Se īnlătura, aşadar, subiectivismul, dar se facilita hazardul şi riscul selectării celor mai puţin capabili.
Un alt sistem a fost cel prin care numirea se făcea de către superiorul ierarhic. Acest sistem, bazat aproape exclusiv pe puterea discreţionară a superiorului ierarhic, era dominat de favoritism şi arbitrariu. Din această cauză, s-au practicat mai multe căi de īngrădire a libertăţii de alegere a superiorului ierarhic. Una dintre ele a fost impunerea unor condiţii legale, prin lege sau regulamente, diminuāndu-se astfel numărul persoanelor care puteau fi alese şi prin aceasta puterea discreţionară a superiorului ierarhic. Un alt procedeu a fost cel al propunerilor, care presupunea activitatea a două autorităţi: un organ colegial sau unipersonal - care propune şi un altul, superior ierarhic, care numeşte, alegānd, atunci cānd este cazul.

2.2. Definirea procesului de recrutare şi selecţie a funcţionarului public.
Īn prezent, īn Romānia, conform art. 6, alin. 1 din Hotărārea Guvernului nr. 1209 din 14 oct. 2003 privind organizarea şi dezvoltarea funcţionarilor publici, recrutarea funcţionarilor publici se face prin concurs, organizat īn limita funcţiilor publice vacante prevăzute anual īn acest scop prin planul de ocupare a funcţiilor publice. Concursul pentru ocuparea funcţiei publice se organizează numai īn limita posturilor rămase vacante, după efectuarea transferului prevăzut de lege şi a redistribuirii funcţionarilor publici din corpul de rezervă, de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, īn condiţiile legii. Această modalitate de organizare a carierei funcţionarului public este prevăzută şi īn Statutul funcţionarilor publici. Astfel, īn capitolul VI - Cariera funcţionarilor publici , īn secţiunea 1 - Recrutarea funcţionarilor publici, se precizează că ,,ocuparea funcţiilor publice vacante se poate face prin promovare, transfer, redistribuire şi concurs." (art. 51, alin 1). Pentru a participa la acest concurs trebuie īndeplinite anumite condiţii strict prevăzute de lege.
Principiile care stau la baza organizării carierei īn funcţia publică sunt următoarele:
a) competenţa, principiu potrivit căruia persoanele care doresc să acceadă sau să promoveze īntr-o funcţie publică trebuie să deţină şi să confirme cunoştinţele şi aptitudinile necesare exercitării funcţiei publice respective;
b) competiţia, principiu conform căruia confirmarea cunoştinţelor şi aptitudinilor necesare exercitării unei funcţii publice se face prin concurs sau examen;
c) egalitatea de şanse, prin recunoaşterea vocaţiei la cariera īn funcţia publică a oricărei persoane care īndeplineşte condiţiile stabilite potrivit legii;
d) profesionalismul, principiu potrivit căruia exercitarea funcţiei publice se face cu respectarea principiilor prevăzute de lege;
e) transparenţa, potrivit căruia autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a pune la dispoziţie tuturor celor interesaţi informaţiile de interes public referitare la cariera īn funcţia publică.
Literatura de specialitate defineşte recrutarea funcţionarilor publici ca fiind procesul de identificare şi atragere a personalului calificat pentru ocuparea posturilor şi/sau funcţiilor publice vacante.
Activitatea de recrutare, ca subiect de studiu pentru managementul instituţiilor publice, conţine un program alcătuit din patru etape:
o analiza cerinţelor postului vacant;
o īntocmirea specificaţiilor aferente activităţii īn postul liber;
o cercetarea posibilităţilor privind locurile unde pot fi găsiţi posibilii candidaţi;
o atragerea candidaţilor pentru posturile care urmează a fi ocupate.
Tot literatura de specialitate defineşte selecţia ca fiind un ansamblu de procese de analiză a calităţii şi a pregătirii profesionale a candidaţilor, īn scopul numirii pe posturi şi/sau funcţii publice īn administraţie a funcţionarilor publici necesari.

2.3. Condiţii de acces īntr-o funcţie publică
Intrarea īn corpul funcţionarilor publici de carieră se face prin ocuparea unei funcţii publice vacante de către o persoană care īndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. Prin stabilirea condiţiilor de acces īn funcţiile publice, legiuitorul urmăreşte satisfacerea atāt a unor scopuri de natură politică, cāt şi a unor interese de ordin profesional-administrativ
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles