Rata somajului

7x puncte

categorie: Economie

nota: 10.00

nivel: Facultate

Referat despre Rata somajului
Recensamantul populatei, ca inregistrare totala, la care criteriul prin care o persoana este considerata in stare de somaj este acela ca, in perioada de referinta (de obicei un an), numarul saptamanilor in care persoana respectiva a fost neocupata sa fie predominant in raport cu numarul saptamanilor in care aceasi persoana a avut o slujba. Pe baza acestei surse[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Rata somajului

Referat despre Rata somajului
Recensamantul populatei, ca inregistrare totala, la care criteriul prin care o persoana este considerata in stare de somaj este acela ca, in perioada de referinta (de obicei un an), numarul saptamanilor in care persoana respectiva a fost neocupata sa fie predominant in raport cu numarul saptamanilor in care aceasi persoana a avut o slujba. Pe baza acestei surse de date se obtine numarul somerilor ca medie a anului de referinta.

Ancheta asupra ocuparii fortei de munca efectuata in gospodariile populatei este considerata cea mai adecvata sursa de date si metoda de investigare pentru masurarea, sub diferite aspecte si cu ajutorul a diversilor indicatori, ai șomajului. Sursele administrative de colectare a informatiilor, desi sunt cel mai accesibile, au limite in caracterizarea complexa a șomajului, oferind numai informatii partiale privind proportiile acestui fenomen. La sfarsitul fiecarei luni, oficiile de forta de munca ale Ministerului Muncii si Protectiei Sociale furnizeaza date privind numarul persoanelor care solicita un loc de munca (prin inscrierea la oficiile de forta de munca).


OCUPAREA – PREMISĂ FUNDAMENTALĂ A SITUAȚIEI SOCIALE
Dilemele vizând viitorul muncii și ocuparea forței de muncă se numără
printre cele mai tensionate (arzătoare și provocatoare) probleme cu care se confruntă lumea de astăzi. Munca și ocuparea forței de muncă, sau activitățile productive, într-un sens mai larg, au drept scop sporirea avuției națiunilor și crearea unei vieți mai bune pentru toți oamenii.

Nivelul, structurile și eficiența ocupării la un moment dat reflectă
performanțele macroeconomice, capacitatea organismului economic de a valorifica și valoriza resursele disponibile, inclusiv umane și forța sa concurențialcompetitivă. Munca este considerată în majoritatea cazurilor, singura măsură a contribuției unui individ la activitatea productivă. Prin intermediul muncii se stabilește în mod preponderent contactele sociale și tot astfel, își găsesc și își definesc indivizii locul în societate. De asemenea, orice formular oficial sau orice
interviu legat de individ, conține întotdeauna o întrebare referitoare la ocupația profesională și care este în strânsă legătură cu personalitatea, capacitățile fizice și intelectuale ale fiecăruia. Majoritatea relațiilor sociale pe care le avem cu ceilalți sunt puternic dependente de poziția noastră în câmpul muncii.

Cei mai mulți oameni se identifică puternic cu locurile lor de muncă, parcurgând ani îndelungați de educație și trecând frecvent printr-un riguros proces de selecție în vederea obținerii unui anumit loc de muncă. Un loc de muncă bine remunerat va duce la creșterea venitului și de aici la creșterea nivelului de trai și ocuparea unei poziții sociale superioare.

Ocuparea forței de muncă se poate defini ca populația cuprinsă între
anumite limite de vârstă și care exercită o activitate economico-socială. În România, conform metodologiei balanței forței de muncă (BFM), populația ocupată cuprinde persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 57 ani femeile sau 62 ani bărbații care au un loc de muncă ce le permite exercitarea unei activități economico-sociale aducătoare de venit.

Ancheta asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO), realizată anual de
către Comisia Națională pentru Statistică, folosește criteriul standard recomandat de Biroul Internațional al Muncii: „de cel puțin o oră lucrată". În acest sens,1 Petre Andrei Goga și Ștefan Mărginean, Restructurare, ocupare șomaj.

Populația ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste, care au desfășurat o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră în perioada de referință în scopul oobținerii unor venituri sub formă de salarii, plata în natură sau alte beneficii. De asemenea, în ultimele două secole problematica ocupării depline a suscitat interesul a numeroși economiști, cum ar fi: A. Smith, David Ricardo, John Stuart Mill, J.M. Keynes, Lionel Stoleru, F.A. Hayek, etc. Acest conceput poate fi definit ca starea de echilibru între cererea și oferta de muncă și care nu exclude existența, între anumite limite, a șomajului. J.M. Keynes consideră ocuparea deplină ca fiind „o situație în care volumul global al ocupării rămâne inelastic la creșterea cererii efective pentru producția care îi corespunde”. În jurul acestei definiții keynesiene a ocupării depline se concentrează și alte definiții ale economiștilor contemporani, dintre care vom menționa doar una: „ocuparea deplină este dată de acea rată a șomajului la care ritmul de inflație se stabilizează când rata creșterii masei monetare rămâne constantă.”

Dar, după eforturi susținute pentru menținerea unor rate înalte de ocupare, ocuparea deplină avea să fie abandonată la începutul deceniului opt. Ocuparea deplină, conform unor curente de gândire, se dovedise incompatibilă cu spiritul competitiv concurențial, cu eficiența economică a economiei de piață. Cu toate acestea dinamica crescătoare a ocupării forței de muncă s-a păstrat, dacă nu în dimensiunea ei relativă, cel puțin în ce privește dimensiunea
absolută; volumul absolut al ocupării, mai precis al angajării forței de muncă s-a menținut ca o trăsătură definitorie a pieței muncii până astăzi.

3.1 Ocuparea - obiectiv al politicii sociale
Problema ocupării forței de muncă este destul de importantă pentru că,
vizează fiecare locuitor în parte al acestei planete. Pregătirea indivizilor pentru a intra pe piața forței de muncă este un proces forte lung și costisitor, atât pentru societate, dar în special pentru individ și familia acestuia. Astfel, pregătirea într-un anumit domeniu începe cu identificarea și dezvoltarea aptitudinilor copiilor,
continuă cu orientarea școlară, formarea profesională inițială, integrarea socio-profesională la locul de muncă, reciclarea permanentă a cunoștințelor.

Ocuparea – premisă fundamentală a situației sociale recalificarea, policalificarea și specializarea fiecăruia, corespunzător cerințelor
locurilor de muncă în plin proces de transformare. Orice individ care acordă o atenție deosebită pregătirii profesionale va dori să își găsească un loc de muncă pe măsura pregătirii și investiției realizate, pentru că, ocuparea unui loc de muncă îi va permite accesul la venituri mai bune și o viață profesională mai lungă, îi va determina rolul și statusul în societate. Dacă, după terminarea unui anumit nivel de pregătire, individul nu își găsește un loc de muncă în domeniul în care s-a pregătit, pierderile (costurile) vor fi destul de mari, atât ale societății, cât și ale individului.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.