Procedeele de realizare a descentralizarii

5x puncte

categorie: Drept

nota: 5.50

nivel: Facultate

Noţiunea descentralizării are o accepţiune largă şi una restrânsă. În sens larg, prin descentralizare se înţelege orice transfer de atribuţii din plan central în plan local. În sens restrâns, descentralizarea este legată de procedeul de realizare a acesteia, respectiv descentralizatea teritorială - prin transferul de atribuţii către unit&[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Procedeele de realizare a descentralizarii

Noţiunea descentralizării are o accepţiune largă şi una restrânsă. În sens larg, prin descentralizare se înţelege orice transfer de atribuţii din plan central în plan local. În sens restrâns, descentralizarea este legată de procedeul de realizare a acesteia, respectiv descentralizatea teritorială - prin transferul de atribuţii către unităţile administrativ-teritoriale, şi descentralizarea pe servicii - prin desprinderea unor servicii publice din competenţa centrală sau locală şi oferindu-li-se o organizare autonomă.
Noua Lege cadru a descentralizării nr. 195 din 22 mai 2006, defineşte descentralizarea astfel: transferul de competenţă administrativă şi financiară de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat.
În acord cu strategia de reformă a administraţiei publice agreată de Comisia Uniunii Europene, conceptul de descentralizare în România, este definit prin intermediul a trei elemente majore:
o continuarea descentralizării prin transferul de competenţe şi responsabilităţi administrative şi financiare, de la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale la nivelul autorităţilor locale;
o continuarea procesului de deconcentrare prin delegarea de responsabilităţi în teritoriu în funcţie de necesităţile pe plan local, în cadrul aceleiaşi structuri administrative (serviciile deconcentrate funcţionează în subordinea ministerului care le-a delegat responsabilitatea);
o transformarea serviciilor deconcentrate din teritoriu, în funcţie de necesităţile cetăţenilor şi pentru eficientizarea acestora, în servicii descentralizate în responsabilitatea autorităţilor locale.
După responsabilităţile transferate, descentralizarea este împărţită în trei categorii: politică, administrativă şi fiscală.


1.1. Descentralizarea politică implică conferirea către cetăţeni
a unei puteri mai mari în procesul de luare a deciziilor, în particular acest lucru întâmplându-se prin derularea de procese democratice.
Succesul descentralizării politice depinde de o serie de componente cheie, cum ar fi: reforme constituţionale sau statutare, existenţa pluralismului politic, întărirea corpurilor legiuitoare şi a unităţilor politice locale. De obicei, descentralizare politică determină baza apariţiei şi dezvoltării unor numeroase sarcini administrative la nivelul sectorului public.,

1.2. Descentralizarea administrativă, conform literaturii de specialitate
reprezintă transferul de responsabilităţi privind planificarea, finanţarea şi gestionarea unor anumite funcţii publice de la nivelul guvernului central şi al agenţiilor sale la unităţile subordonate, autorităţi publice semi-autonome sau autorităţi regionale sau locale. Diferitele subcategorii de descentralizare administrativă sunt frecvent definite pe baza tipurilor de instituţii sau agenţii la care responsabilităţile sunt transferate.
o Deconcentrarea reprezintă cea mai slabă formă de descentralizare care implică transferul de autoritate şi responsabilităţi de la nivelul ministerelor sau agenţiilor, la structurile din teritoriu care aparţin acestora.
o Devoluţia generează un grad de autonomie mai ridicat şi implică transferul de responsabilităţi de la nivelul guvernului central, la niveluri de guvernare inferioare care au fost împuternicite prin prevederi constituţionale sau statutare.
o Delegarea implică transferul de responsabilităţi de la agenţiile centrale la entităţi semi-autonome, operând independent sau semi-independent de guvern.
o Privatizarea este câteodată privită ca o formă de descentralizare (una proiectată în aşa fel încât performanţe mai înalte privind eficienţa stilului de piaţă pot fi generate prin grade sporite de autonomie şi flexibilitate mai mare în luarea deciziilor) şi implică transferul de responsabilităţi de la guvern la entităţi private. În cadrul privatizării, responsabilităţile pot fi transferate chiar la furnizorii de servicii propriu-zişi.

1.3. Descentralizarea fiscală se referă la mărirea controlului autorităţilor locale asupra resurselor financiare, fie în termeni de repartizare a cheltuielilor, fie a generării de venituri. Multe din lucrările de specialitate privind descentralizarea fiscală se concentrează pe natura transferurilor inter-guvernamentale şi pe diferenţele privind capacitatea de generare a veniturilor a diferitelor tipuri de autorităţi. Un aspect important în analiza descentralizării fiscale este reprezentat de o echilibrare corespunzătoare între autoritate şi resursele financiare necesare exercitării acelei autorităţi.
Potrivit noii Legi cadru a descentralizării nr. 195 din 22 mai 2006, principiile care guvernează descentralizarea la nivelul României sunt următoarele:
a) principiul subsidiarităţii, care constă în exercitarea competenţelor de către autoritatea administraţiei publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetăţean şi care dispune de capacitate administrativă necesară;
b) principiul asigurării resurselor corespunzătoare competenţelor transferate;
c) principiul responsabilităţii autorităţilor administraţiei publice locale în raport cu competenţele ce le revin, care impune obligativitatea realizării standardelor de calitate în furnizarea serviciilor publice şi de utilitate publică;
d) principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii şi reguli obiective, care să nu constrângă activitatea autorităţilor administraţiei publice locale sau să limiteze autonomia locală financiară;
e) principiul echităţii, care implică asigurarea accesului tuturor cetăţenilor la serviciile publice şi de utilitate publică;
f) principiul constrângerii bugetare, care interzice utilizarea de către autorităţile administraţiei publice centrale a transferurilor speciale sau a subvenţiilor pentru acoperirea deficitelor finale ale bugetelor locale.

2. DESCENTRALIZAREA TERITORIALĂ - FORMĂ A DESCENTRALIZĂRII ADMINISTRATIVE

În cazul descentralizării teritoriale teritoriul statului este împărţit în circumscripţii administrative, în care funcţionează autorităţi administrative locale, care se bucură de o oarecare independenţă faţă de autoritatea centrală. Astfel, anumite servicii publice locale sunt scoase din competenţa autorităţilor centrale şi date în competenţa autorităţilor locale descentralizate, care le girează în circumscripţiile în care au fost alese.

2.1. Dezvoltarea regională

Dezvoltarea regională este un concept nou ce urmăreşte impulsionarea si diversificarea activitaţilor economice, stimularea investiţiilor în sectorul privat, contribuţia la reducerea şomajului şi nu în cele din urmă să conducă la o îmbunătăţire a nivelului de trai.
Politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de măsuri planificate şi promovate de autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, în parteneriat cu diverşi actori (privaţi, publici, voluntari), în scopul asigurării unei creşteri economice, dinamice şi durabile, prin valorificarea eficientă a potenţialului regional şi local, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă.
Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea întreprinderilor, piaţa forţei de muncă, atragerea investiţiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, îmbunătăţirea infrastructurii, calitatea mediului înconjurător, dezvoltare rurală, sănătate, educaţie, învăţământ, cultură.
Dezvoltarea rurala ocupa un loc distinct in cadrul politicilor regionale si se refera la urmatoarele aspecte: înlăturarea/diminuarea sărăciei în zonele rurale; echilibrarea oportunitatilor economice şi a condiţiilor sociale dintre mediul urban şi cel rural; stimularea iniţiativelor locale; păstrarea patrimoniului spiritual şi cultural.
Din păcate, în România, dezvoltarea regională este deseori confundată cu regionalizarea sau autonomia pe criterii etnice. De aceea, considerăm necesare unele clarificări conceptuale. Astfel, prin regionalizare se înţelege în general crearea unui nou nivel în organizarea teritorială a statului cu tot ceea ce presupune acest lucru: crearea instituţiilor regionale şi transfer de competenţe administrative la nivel regional. Regionalismul pe de altă parte, porneşte de la ideea că regiunea este definită de un ansamblu de caracteristici umane, culturale, lingvistice care justifică crearea unui organism politic căruia să-i fie recunoscută o autonomie mai mult sau mai puţin extinsă. El reprezintă conştientizarea unor interese comune şi aspiraţia colectivităţii locale de a gestiona aceste interese. În esenţă, delimitarea dintre cele două concepte este dată de abordarea diferită: în timp ce în cazul regionalizării este vorba despre o abordare de sus în jos, autorităţile centrale fiind cele care iniţiază şi implementează procesul, regionalismul porneşte de jos în sus, fiind iniţiat de comunităţile locale şi promovat de acestea la nivel central.
În conformitate cu legislaţia în vigoare referitoare la dezvoltarea regională, structurile naţionale care au atribuţii în acest domeniu sunt Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională şi Ministerul Integrării Europene.
Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională este structura naţională de tip partenerial, cu rol decizional privind elaborarea şi implementarea obiectivelor politicii de dezvoltare regională. Ministerul Integrării Europene este organismul de specialitate al administraţiei publice centrale, aflat în subordinea Guvernului care exercită la nivel naţional atribuţiile şi responsabilitatea elaborării, promovării, coordonării, gestionării, implementării şi monitorizării politicilor şi strategiilor de
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles