Poezia lui Mihai Eminescu

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.75

nivel: Liceu

Fata lui Eminescu e dubla: priveste o data spre noaptea comuna, a vegherii, a naturii si umanitatii, iar alta data spre noaptea fara inceput a visului, a virstelor eterne si a geniilor romantice. In timpul vietii sale si apoi decenii de-a randul nu s-a cunoscut decat prima lui fata: probabil ca nici el n-a cutezat s-o destainule pe cealalta.

O teama ciudata s-a infipt in constiinta[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Poezia lui Mihai Eminescu

Fata lui Eminescu e dubla: priveste o data spre noaptea comuna, a vegherii, a naturii si umanitatii, iar alta data spre noaptea fara inceput a visului, a virstelor eterne si a geniilor romantice. In timpul vietii sale si apoi decenii de-a randul nu s-a cunoscut decat prima lui fata: probabil ca nici el n-a cutezat s-o destainule pe cealalta.

O teama ciudata s-a infipt in constiinta lui, incat tezaurul marilor vise a zacut mereu ascuns in caietele depozitului de manuscrise; poetul fugea de umbrele acestor visuri ale metaforei, spre tarmul mai fara primejdii al naturii. In planetariul romantismului, singularitatea lui Eminescu prinde figura din aceasta fata, cu doua profiluri: unul neptunic, nascut din spuma amara si din ape tanjind spre orizonturile lumii, celalalt plutonic, invapa iat de focul originar.

Intrebuintand termenii care isi trag eficienta dintr-o geologie estetica si care au menirea sa sugereze valoarea de adancime a lirismului, vom numi neptunica acea parte a operei eminesciene, ce corespunde in general antumelor si care, tot asa ca pamintul format prin actiunea apelor, isi are originea in straturile mai tangibile ale spiritului: e poezia formelor legale ale naturii, in care omul si constiinta sa morala si-au aflat clima de bucurii si dureri; iar plutonica acea parte ce corespunde in general laboratorului si care, tot asa ca roca nascuta din focul subteran, vine mai din adanc, de unde se framanta vapaile obscure.

Aceasta combustiune a poeziei, aceasta iradiatie a spiritului, ce creeaza, departe de natura comuna, una enigmatica si profunda: dorul imensitatilor elementare, varsta de aur, inconstientul beat de voluptate al somnului, umbra tragica peste un taram de palori, decorul halucinant mirific, magia si mitul, implicatiile lor oculte, iata universul plutonic, metafora infernala.

Pentru a masura fenomenul in perspectiva culturii, se poate spune ca exista in opera lui Eminescu o parte, clasicizata prin traditie, si in care el insusi s-a recunoscut, echivalenta micului romantism german, propriu-zis liric, al lui Eichendorff, Heine, Lenau, pana la Morike, -- si alta parte ce corespunde marelui romantism al viziunilor, explorator de domenii abisal mtaforice, cuprinzand nume ca Jean Paul, Novalis, Tieck, Brentano, Arnim, si formand la Eminescu laboratorul tainuit si atat de bogat, in care au fost parasite poemele ce trebuiau sa inalte coloanele operei sale: Muresanu, Demonism, Miradoniz, Memento mori, , Diamantul Nordului, Gemenii...

De ce si-a parasit Eminescu proiectele, lasandu-le intr-o zona prepoetica? De multe ori, in afara viziunilor amplu articulate, care incercau sa prinda consistenta de mit, gasim versuri de o densitate artistica incomparabila, ce au fost inlocuite, in decursul elaborarii poemului, cu expresii mai naturale, mai "rationale" si, bineinteles, discursive.

Asistam, in general, la inlocuirea metaforismului vizionar imanent poeziei, tasnind din craierul obscur al fiintei, cu o afectivitate particular delimitata. Sa-i fi lipsit lui Emineacu acel gust iluminat, care se implineste in sucul fructelor spirituale ultime? Sau a fost, la radacinile fiintei, teama de noaptea geniala, de nebunia ei orfica? I-a fost teama lui Eminescu de propriile lui straturi din adanc, de humele fantastice din care imaginatia napadea cotropind gindirea?

Exista, poate, si alta explicatie, ce se apropie de viata marunta a spiritului: oarei nu gustul lui Maioresou, prea ponderat, academic si acuzand definitiv saracia de orizont din literatura germana a epocei, a influentat direct selectia poetica eminesciana? Dar o astfel de explicatie, oricit de valabila istoric si indeajuns de comoda nu risca sa acopere cu fum realitati mult mai profunde?

Caci fara o acceptare launtrica intreg procesul de creatie eminescian ar insemna sa fie redus la controlul unei autoritati ce desfide personalitatea artistului (chiar daca n-am pune in cauza gustul iubitei -- si implinirea timpurie a zarii neptunice, in Craiasa din povesti, Lacul si Dorinta, a caror fragezime lirica si perfectiune, mai ales in ce priveste Lacul, tradeaza intensitatea pe plan creator a legaturii veroniene -- problema n-ar deveni mai solubila).

Stapan al puternicului sau focar plasmuitor, Eminescu nu s-ar fi multumit sa arate lumii numai o anumita fata, daca restrangerea orizontului, respingerea viziunilor care, ca ingerii lui, s-au nascut in intunericul focului prim, n-ar fi corespuns si unui indemn organic.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles