Piata asigurarilor si reasigurarilor

7x puncte

categorie: Economie

nota: 10.00

nivel: Facultate

Referat despre Piata asigurarilor si reasigurarilor
Și primul caz de litigiu datează tot din acea perioadă. El s-a judecat la College of Echevins, înregistrat la Ouden Wittenboue și datat 12 aprilie 1377 . El se referă la plata unor pachete de mătase și materiale care au fost pierdute și erau acoperite prin contractul de asigurare. Prin sentința dată, asigurătorul a fost obligat să plăteasc[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Piata asigurarilor si reasigurarilor

Referat despre Piata asigurarilor si reasigurarilor
Și primul caz de litigiu datează tot din acea perioadă. El s-a judecat la College of Echevins, înregistrat la Ouden Wittenboue și datat 12 aprilie 1377 . El se referă la plata unor pachete de mătase și materiale care au fost pierdute și erau acoperite prin contractul de asigurare. Prin sentința dată, asigurătorul a fost obligat să plătească despăgubirea pentru pierderea mărfurilor.

În secolul al XV-lea, în mod cert acesta era unul dintre cele mai importante centre de asigurări maritime. Ulterior, Spania (Barcelona) a început să. practice mult această asigurare, mai ales datorită comerțului pe care îl avea cu Italia (Pisa și Florența). Barcelona a fost prima care a încercat să reglementeze, printr-o ordonanță, asigurările maritime în Spania. Obiectul ordonanței din 1453 a fost de a "preveni abuzurile și fraudele și de a acorda tratament preferențial propriilor lor armatori."

Este aproape imposibil să se știe când a fost emisă prima poliță de asigurare în Anglia. Preambulul faimoase legi elisabetane (Elisabethan Act) din 1601 proclama asigurarea ca fiind "tyme out of mynde an usage amongste the merchantes, both of this realme and Forraine nacyons". In istoria Lloyd's, scrisă de Frederick Martin, se spune că cea mai veche poliță de asigurare cunoscută datează din 15 februarie 1613, dar cercetătorul R.G. Marsden consideră că ele au existat mult mai înainte. Folosind ca sursă arhiva Curții Amiralității, el consideră că 1524 este anul în care au fost încheiate pentru prima dată asemenea documente. Este vorba de prima poliță din dosarele Amiralității, datată 20 septembrie 1547, care, deși este redactată în limba italiană, are și o traducere în engleză atașată.

Tot din arhivele Amiralității se desprinde o imagine foarte clară a asigurăŹrilor maritime din Londra secolului al 16-lea. De exemplu, Lombard Street era locul cel mai renumit al asigurărilor maritime, prin obiceiurile, tradițiile și obliŹgațiile contractuale ce se încheiau. Acestea erau importante pentru că dezvoltarea asigurărilor depindea de încrederea reciprocă a celor implicați. Această încredere a continuat să existe și există și în prezent, fiind evidențiată prin referirea la forma poliței Lloyd's. Este vorba de o clauză prin care se specifică acordul asigurătorilor privind validitatea contractului și care ne demonstrează, prin conținutul său, renumele pieței Lloyd's.

Deși se poate considera că Lombard Street reprezenta centrul pieței asigurărilor la vremea respectivă, piața nu era nici pe departe uniform organizată. Din contră, asigurarea maritimă din secolul al XVI-lea era caracterizată prin absența totală a caracterului "corporale".
Semne ale creșterii preocupărilor și nevoii de evoluție în organizarea pieței asigurărilor au început să apară la sfârșitul secolului al XVI-lea, dar nu mai puțin importantă a fost înființarea în 1570 a Bursei Regale (Royal Exchange). Ea a reprezentat rezultatul eforturilor lui Sir Thomas Gresham care, în urma unei propuneri a tatălui său, Sir John Gresham, a sugerat ca în Londra să se construŹiască o bursă asemănătoare celei faimoase din Antwerp. Ca urmare, s-a construit pe Cornhill și a fost deschisă de regina Elisabeta pe 23 iulie 1570 și a rămas sub denumirea de Royal Exchange. Aici, negustorii, care se întâlneau de două ori pe zi în aer liber pe Lombard Street, aveau posibilitatea de a discuta, în principal, afaceri. Această evoluție a constituit, fără dubii, primul pas spre drumul real către uniformizarea organizată a asigurărilor maritime.

Al doilea pas 1-a constituit înființarea Camerei de Asigurări (Chamber of Assurances) în Royal Exchange în anul 1576. Multă vreme asigurarea a fost considerată de către Privy Council drept un mod de câștig, folosindu-se chiar practici neloiale care erau preponderent în dezavantajul pieței asigurărilor. Printre aceste practici erau dubla asigurare sau supraasigurarea, astfel încât, în caz de pierdere sau avariere, s-ar fi putut obține profit, evident împotriva ideii de asigurare. Inființarea acestei Camere de Asigurări, în care toate polițele de asigurare trebuiau înregistrate, avea ca scop înlăturarea acestor practici.

Al treilea pas spre uniformizare a fost adoptarea "Act Touching Policies Assurances used among merchants", în 1601 prima în legislația engleză privind asigurarea maritimă. Legea nu a avut o viață lungă, dar importanța ei este legată de faptul că a fost prima încercare legislativă de a reglementa practica asigurărilor maritime.

1.2. Istoricul reasigurărilor
În urma unor căutări asidue a originii cât mai precise a activității de reasigurare s-a constatat că aceasta a apărut pentru prima dată în domeniul maritim. Prima afacere de acest gen a avut loc în Europa, și anume în anul 1347, când a fost emisă o poliță maritimă pentru un voiaj de la Genova la Sluys. iar asigurătorul direct s-a reasigurat pentru cea mai mare parte din riscuri pentru distanța Cadiz-Sluys, în timp ce partea cea mai sigură a voiajului pe Marea Mediterană a fost în întregime reținută pe contul asigurătorului direct. ReasiŹgurarea a fost folosită, în acest caz, pentru a evita un risc deosebit pe care prefera să-l accepte în cadrul contractului pentru a obține tranzacția dorită.

În perioada de început s-au făcut unele confuzii privind înțelesul termenului de reasigurare. Erau considerate reasigurări tranzacțiile încheiate între doi asigurători sau cazurile în care, din unele motive, un asigurat a efectuat o a doua asigurare asupra aceleiași proprietăți pentru că asigurătorul original a murit sau a dat faliment, apărând, astfel, situații de noi asigurări pentru același bun (asigurare dublă). Alteori, unele companii preluau o parte din risc, iar cealaltă parte era preluată de alte companii de asigurări, practică cunoscută sub denumirea de coasigurare.

Un reputat autor, C.E. Golding arăta: "se fac multe confuzii în această problemă, în special în perioada de început a asigurărilor maritime, cu precădere după ce activitatea de reasigurare a devenit ilegală în Anglia prin "Legea din 1746"; ca excepție se accepta numai situația în care asigurătorul devenea insolvabil, dădea faliment sau murea. Desigur, excepția permitea ca realizarea unei noi asigurări să fie efectuată de către asigurat din momentul în care prima de asigurare devenea fără valoare. Efectul legii era de a interzice practica reasigurărilor folosind cuvântul în înțelesul său propriu, însă nu interzicea încă o asigurare în împrejurările menționate.

Legea amintită, la care se referă C.E. Golding, a fost adoptată datorită abuzurilor ce au atras atenția legiuitorilor englezi. Denumită "Legea pentru reglementarea asigurării navelor aparținând supușilor Marii Britanii și mărfurilor sau efectelor încărcate pe ele", ea se referea în mod expres la activitatea de reasigurare, întrucât sectiunea a IV-a prevedea:
"Autoritatea menționată hotărăște că nu va fi legal sa se faca reasigurari decât dacă asigurătorul devine insolvabil, da faliment sau moare: in oricare din aceste cazuri, asigurătorul, executorii, administratorii sau prepusiii sai pot face reasigurări până la suma asigurata de el mai înainie cu conditia ca ea sa fie menționată în poliță drept reasigurare''.

Alte referiri exprese la reasigurări se fac în tratatul lui James Alan Park, intitulat "A System of Law of Marine Insurance", publicat la Londra în anul 1800, care se referă la "o ordonanță'' a lui Ludovic al XIV-lea al Franței, din anul 1681, prin care "este legal pentru asigurători să facă reasigurări cu alte persoane pentru acele efecte pe care ei înșiși le-au asigurat inițial". În aceeași lucrare, autorul arăta: "Franța nu este singura care prevede acest aspect; există prevederi similare, reglementări și ordonanțe din Konigsberg, Hamburgh și Bilboa prin care sunt permise reasigurări și astfel de contracte sunt legale".

O altă referire la reasigurări o întâlnim în "Legea asiguraților maritime", elaborată în Anglia, în care se arată: "...legislația engleză...permite subscriitorilor de polițe să se asigure și ei împotriva acelor riscuri pentru care ei s-au angajat din greșeală, să despăgubească pe asigurat, sau când, poate, ei s-au angajat la o suma mai mare decât capacitatea lor le permite să o onoreze. Deși un asemenea contract pare perfect just și rezonabil în sine și poate produce consecințe foarte avantajoase pentru cei interesați în această ramură importantă, totuși, ca multe alte instituții folositoare, s-a abuzat atât de mult de el și s-a transformat în scopuri atât de dăunătoare unei națiuni comerciale, încât legiuitorul a fost în cele din urmă obligat să intervină".

După revocarea din 1864 a legii din 1746 prin care se interziceau reasigurarile, această activitate a evoluat foarte încet și greoi, deoarece, în perioada amintita, — de mai mult de un secol —, în Anglia reasigurările au fost eliminate. Totuși, în alte țări din Europa, reasigurările s-au dezvoltat permanent. Spre exemplu, există o referire indirectă la reasigurări într-o cerere făcută de o societate daneză guvernului său în 1775; în Norvegia, reasigurările se practicau încă din anul 1840.

In 1891, reasigurarea este menționată în mod expres în Legea timbrului. ("Stamp Act"), emisă de Parlamentul englez, în care se prevedea: "Asigurătorul din cadrul unui contract maritim are un interes asigurabil în riscul său și se poate reasigura în legătură cu el".
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles