Petrolul

2x puncte

categorie: Chimie

nota: 9.08

nivel: Liceu

     În limba latina, echivalentul pentru petrol- Petrolum semnifica ulei de piatra; nafta (în greaca- naphtha); titei- substanta minerala lichida lichida sau vâscoasa, combustibila, constituita dintr-un amestec de hidrocarburi solide, lichide sau gazoase din clasa metonica (parafinica), naftenica si aromatica cu un mic adaos de alti compusi organici:

     ? de sulf (0,1 - 6%)
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Petrolul

     În limba latina, echivalentul pentru petrol- Petrolum semnifica ulei de piatra; nafta (în greaca- naphtha); titei- substanta minerala lichida lichida sau vâscoasa, combustibila, constituita dintr-un amestec de hidrocarburi solide, lichide sau gazoase din clasa metonica (parafinica), naftenica si aromatica cu un mic adaos de alti compusi organici:

     ? de sulf (0,1 - 6%)

     ? de oxigen (pâna la 5 %), azot s.a.

     În medie petrolul contine 85% C, 12-14% H, restul revine N, O, S, V, Co, Cu, P, K, I, Fe s.a. Petrolul este uleios, florescent, de culoare bruna închisa sau neagra cu nuante verzui sau galben verzui. Exista si petrol galben- deschis, straveziu, petrol alb ce se gaseste în Baku si Pensylvania. Petrolul cu apa formeaza emulsii stabile. Dupa densitate se deosebesc:

     ? Petr. usoare (densitatea 730-900 kg/m*3*);

     ? Petr. grele (densitatea 900-1040 kg/m *3*).

     Puterea calorica a petrolului este între 10000 si 11000 cal./kg. În functie de hidrocarburile predominante (peste 50%) se deosebesc:

     ? Petrol metanic (parafinic);

     ? Petrol naftenic (cicloparafinic);

     ? Petrol aromatic.

     Exista si petrol mixt, de exemplu petrol nafteno- metanic (25% hidrocarburi naftenice si peste 50% metanice).

      În natura petrolul se acumuleaza în roci poroase strabatute de pisuri, numite roci- colectoare sau roci- magazii. Acestea pot fi gresii, nisipuri, calcare, dolomite, s.a. De obicei în rocile- magazii petrolull se gaseste în asociatie cu cu gazele naturale. Geneza petrolului nu este definitiv stabilita. Exista doua teorii: organica si anorganica.

      Pe fundul marilor se amesteca si putrezesc organizme animale si ramasite vegetale, în a caror structura intra carbonul si hidrogenul: diatomee, protozoare, radiolari, alge unicelulare, saprofite, plancton etc.Ferite de contactul cu aerul, sub straturi de sedimente nisipoase, materiile organice se acumuleaza, se încing si se descompun. Datorita microbilor anaerobi, ele fermenteaza si se transforma încet, dând nastere unor mase vâscose sau gazoase de hidrocarburi, pe care le numim cu un singur cuvânt- petrol. Atât petrolul cât si gazele de sonda, care se formeaza în pungile ascunse sau deasupra vechilor depozite marine, au rezultat printr-un proces de bituminizare a materiei organice, care a format depozite numite sapropel (amestec de hidrocarburi solide, lichide, gazoase) sub actiunea unor bacterii ca Bacterium aliphaticum si Methanomas methanica. Hidrocarburile solide sau vâscose (bitumen, asfalt) s-au format din petrol, care si-a pierdut hidrocarburile gazoase. Lor li se adauga sisturile bituminoase, care sunt argile sau marne bogate, îmbinate de materie organica. Acestea din urma reprezinta o importanta rezerva strategica de energie a industriei. Prin urmare, conform primei teorii, petrolul se formeaza din substanta organica dispersata în rocile sedimentare depuse pe fundul bazinelor acvatice (mari, oceane, lacuri, lagune) în conditii anaerobe. Astfel de roci se numesc roci- mama. La cufundarea rocilor- mama în interiorul scoartei terestre la adâncimi de peste 1 km, în urma actiunii proceselor tectonice se creeaza anumite conditii termodinamice, datorita carora, din substantele organice incluse în aceste roci se degaja hidrocarburile lichide si componenti gazosi (CO*2* si NH*4*). În urma compactizarii rocilor- mama, hidrocarburile si componentii gazosi migreaza în stratele de roci poroase (rezervoare naturale), acumulându-se în asa- numitele captoare.

      Una din teoriile anorganice presupun formarea petrolului din capiturile magnatice din adâncul pamântului, de unde acestea patrund în scoarta terestra si la suprafata ei prin rupturile tectonice de adâncime.

      Petrolul constitue sursa principala de combustibili lichizi, precum si de materie prima pentru industria chimica, servind la prelucrarea celor mai diverse produse (cauciuc, solventi, explozibili, detergenti etc).

      Cercetarile de specialitate au stabilit ca petrolul- supranumit în mod justificat si aurul negru, pentru calitatile si avantajele pe care le ofera- s-a impus printr-o continua si remarcabila diversificare a utilizarii lui în cursul istoriei, fiind prezent pretutindeni, universal si multiplu dintotdeauna, etern si misterios. În ultimul secol acesta a devenit un produs extrem de cautat, absolut necesar desfasurarii vietii economice moderne, un factor important al politicii internationale si indispensabil în vreme de razboi, provocând dese si aprinse conflicte diplomatice si economice, batalii reci sau calde, tensiuni si suspiciuni între state si natiuni. La sfârsitul sec. al XIX- lea, începutul sec. al XX- lea s-a trecut pentru prima data la utilizarea derivatelor obtinute din extragerea aurului negru drept combustibil. În a doua jumatate a veacului trecut, singur lampanul- produs obtinut din distilarea petrolului sau titeiului- era solicitat cel mai adesea pe piata, el servind prin excelenta la iluminat. Celelalte subproduse petroliere mult folosite si cerute astazi (pacura sau mazutul, esenta sau benzina, uleiurile minerale, parafina s.a) erau prea putin cunoscute ori nu-si gasisera o întrebuintare larga. Interesul pentru petrol a crescut brusc o data cu inventarea motorului cu combustie interna în ultimul deceniu al secolului trecut. Dupa cum se stie, în anul 1897, Diesel a brevetat motorul, ce-i poarta numele, functionând exclusiv pe baza de pacura si care a capatat curând o larga utilizare în industrie, cai ferate, marina comerciala si militara etc.

      Carbunele, combustibil solid care în a doua jumatate a secolului al XX- lea a contribuit substantial la prosperarea economica a Marii Britanii, Germaniei si a S.U.A., a început sa fie concurat serios de catre combustibilul lichid- adica de petrol- a fost de- a dreptul spectaculoasa. Astfel este de ajuns sa amintim ca deja în anul 1930 peste 26% din energia mondiala era furnizata de petrol, în vreme ce astazi proportia respectiva s-a dublat. Aceasta ascensiune rapida s-a datorat indiscutabil avantajelor multiple pe care le-a prezentat din primul moment petrolul, fata de carbune, ca producator de energie:

     ? randamentul superior (1 kg titei = 1,7 kg carbune);

     ? extractia mai usoara;

     ? lesne de transportat (prin pipe-lines-uri) si în scurt timp, cu minim de pierderi;

     ? transport pe mare în conditii mai avantajoase (încarcare, securitate, volum etc.);

     ? prin calitatile lor, produseler petroliere asigura vaselor comerciale sau de razboi o raza de actiune superioara si o mare mobilitate.

      Larga utilizare pe care a capatat-o petrolul a avut drept rezultat cresterea rapida a cererii mondiale de combustibil lichid. Acest lucru a determinat, la rândul sau, sporirea în adevarate salturi a productiei de titei, care a devenit un produs extrem deapreciat si de cautat, mai ales datorita repartitiei lui inegale pe glob. Astfel, în timp ce între 1857 si 1900 productia mondiala anuala de titei a urcat de la 275 tone la 22,3 milioane tone, ea atinsese deja 104,9 milioane tone, pentru ca în anul 1927 sa se cifreze la 172,8 milioane tone. Sporul înregistrat fata de 1900 reprezenta, asadar, 500% în 1921 si circa 1000% în 1927.

      Combustibilul lichid a fost produsul care a favorizat (prin reunirea unor mari capitaluri necesare cercetarii si extragerii lui, prin constituirea unor puternice întreprinderi, dezvoltate vertical si orizontal, pentru prelucrarea, desfacerea si transportul lui etc.) închegarea unor puternice organizatii capitaliste. Astfel, primul trust capitalist - Standard Oil Co.- a fost fondat tocmai în domeniul industriei petroliere de John Rockefeller în 1882.

      În decursul câtorva decenii petrolul s-a transformat într-unul din elementele fundamentale ale vietii economice moderne. El a devenit- dupa expresia fericita a lui Anton Zischka- sângele economiei. Forarea primului put de catre colonelul nord- american Edwin L. Drake a avut loc în 1859. Deci, petrolul nu numai ca a fost factorul decisiv în prosperarea industriei, oferind numeroase facilitati si avantaje, ci a si reprezentat un element important în viata internationala.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Chimie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.