Perspectiva narativa - Ion

2x puncte

categorie: Romana

nota: 9.20

nivel: Liceu

Prin urmare, există perspectivă narativă subiectivă, a naratorului implicat afectiv în evenimentele prezentate. Naratorul joacă și rolul unui personaj, iar faptele nu sunt prezentate chronologic, ci într-o ordine personală dictată de propria conștiință. Naratorul comunică la persoana I și se concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar, din acest motiv, lumea prezentată se înfățișează cit[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Perspectiva narativa - Ion

Prin urmare, există perspectivă narativă subiectivă, a naratorului implicat afectiv în evenimentele prezentate. Naratorul joacă și rolul unui personaj, iar faptele nu sunt prezentate chronologic, ci într-o ordine personală dictată de propria conștiință. Naratorul comunică la persoana I și se concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar, din acest motiv, lumea prezentată se înfățișează cititorului dintr-un singur unghi. Această perspectivă e specifică prozei psihologice și memorialistice.

Perspectiva obiectivă, „dindărăt”, presupune un narator ce știe mai multe decât personajele și redă evenimentele fără să se implice. El este un narator omniscient. Acest gen de perspectivă este specifică prozei realiste din secolul al-XIX-lea.
Perspectiva impersonală, “din afară”, presupune un narator ce știe mai puțin decât personajele, el fiind doar un martor al avanimentelor pe care nu le comentează, lăsând cititorului misiunea de a da semnificație textului.

În continuare voi ilustra perspective narativă obiectivă prin analizarea romanului realist-obiectiv “Ion” de Liviu Rebreanu.
Fiind un roman de inspirație rurală, romanul “Ion” de Liviu Rebreanu, publicat în 1920, prezintă lupta unui țăran sărac pentru a obține pământ și consecințele faptelor sale. Tema secundară a romanului este tema iubirii, strâns împletită cu problematica pământului.
Având ca trăsături amploarea acțiunii, desfășurată pe mai multe planuri, conflictul complex, prezența unor personaje numeroase și realizarea unei imagini ample asupra vieții, opera literară “Ion” aparține speciei literare roman. Este roman de tip obiectiv prin obiectivitatea și impersonalitatea naratorului, narațiunea la persoana a IIIa, atitudinea detașată în descriere, veridicitatea.

Viziunea “dindărăt” presupune un narator obiectiv, detașat, care nu se implică în faptele prezentate, lasă viața să curgă. Naratorul omniscient știe mai multe decât personajele sale și, fiind omnipresent, dirijează evoluția lor ca un regizor universal. El plăsmuiește traiectoriile existenței personajelor, conform unui destin prestabilit, cunoscând de la început finalul. De aceea, textul conține semen prevestitoare ale sfârșitului fiecărui personaj, care este o victimă a fatalității. Naratorul înfățișează realitatea concepută nu ca o succesiune de evenimente imprevizibile, accidentale, ci ca pe un process logic, cu final explicabil și previzibil.

Concepția autorului despre roman, înțeles ca un corp geometric perfect, “corp sferoid”, se reflectă artistic în structura circulară a romanului. Simetria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea drumului care intră și iese din satul Pripas, loc al acțiunii romanului.
Modurile de expunere îndeplinesc o serie de funcții epice în discursul narativ. Descrierea inițială are, pe lângă rolul obișnuit de fixare a coordonatelor spațiale și temporale, funcție simbolică și de anticipare. Pasajele descriptive susțin interesul cititorului pentru desfășurarea epică. Narațiunea obiectivă își realizează funcția de reprezentare a realității prin absența mărcilor subiectivității, prin “stilul cenușiu”. Alături de funcția esențială de reprezentare, în roman apare și funcția epică de interpretare. Ea nu anulează, însă, obiectivitatea, ci o accentuează prin “semnele” care anticipează destinele și conduc eroul și cititorul pe calea stabilită de naratorul omniscient. Dialogul susține veridicitatea și concentrarea epică.

Discursul epic subliniază, prin claritate și coerență, caracterul de roman realist. Materia epică se distribuie pe două mari părți intitulate „Glasul pământului” și „Glasul iubirii”, sugerând cele două forțe care determină destinul protagonistului. Cele două „glasuri” sunt transpuse în text prin intermediul a două personaje feminine caracterizate antitetic, Ana și Florica. Ana este o fată bogată, dar nu chiar atât de frumoasă, în timp ce Florica este mai săracă, dar extrem de frumoasă.

Ion își urzește cu meticulozitate și pricepere planul seducerii Anei deoarece ea avea „locuri și case și vite multe”. După ce o lasă însărcinată pe Ana, atitudinea lui Ion este rece, distantă, cinică, refuză să vorbească cu ea și-i spune, disprețuitor, să-l trimită pe tatăl ei să discute. Când tratează problema cu Vasile Baciu, Ion este „semț și cu nasul în vânt”, sfidător, conștient că deține controlul absolut asupra situației și că-l poate sili să-i dea pământul la care râvnise atâta. Când a luat-o pe Ana de soție, Ion s-a căsătorit, de fapt, cu pământurile ei, soția devenind o povară jalnică și incomodă.
Sinuciderea Anei nu-i trezește lui Ion regrete sau conștiința vinovăției pentru că în Ana, iar apoi în Petrișor-fiul lor, nu vede altceva decât garanția proprității asupra pământului. După moartea soției sale, în Ion renaște pasiunea pentru Florica, ce era acum căsătorită cu George Bulbuc. El încearcă să o recucerească pe Florica, însă relația lor adulteră este descoperită de George care pregătește răzbunarea. Bărbatul înșelat își va ucide rivalul cu lovituri de sapă. În timpul agoniei, Ion devine una cu pământul mult râvnit.

Prin tehnica planurilor paralele este prezentată viața țărănimii și a intelectualității rurale. Trecerea de la un plan narativ la altul de realizează prin alternanță, iar succesiunea secvențelor narative este redată prin înlănțuire. Viața personajelor se desfășoară după legile interne ale lumii lor și evoluează paralel. Naratorul obiectiv își lasă personajele să-și dezvăluie trăsăturile în momente de încordare, consemnându-le gesturile, limbajul, prezentând relațiile dintre ele. Fiind omniscient și omniprezent, naratorul realizează portretul sau biografia personajelor prin caracterizare directă.
Absența intervenției subiective a naratorului este impusă de narațiunea la persoana a-III-a. Deși romanul abundă în conflicte interioare și exterioare, în patimi care devorează și subjugă personajele, stilul neutru și impersonal asigură „privirea ageră, superior detașată” a naratorului obiectiv. Evenimentele sunt prezentate în frumusețea și în realismul lor, fără înduioșiri sau efuziuni lirice.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles