Pelicanii din delta dunarii

3x puncte

categorie: Biologie

nota: 8.19

nivel: Liceu

     Pelicanii, aceste pasari arhaice, ramase din era tertiara, si-au diminuat mult efectiveleultimele decenii. Locurile lor de cuibarit s-au redus treptat, ca urmare a patrunderii factorului antropic, astfel încât pelicanii au disparut cu desavârsire din vestul si centrul Europei. Desi pelicanii au mai cuibarit în secolul al XV-lea in Danemarca, s-au retras apoi tot mai mult din fata civilzatiei,[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Pelicanii din delta dunarii

     Pelicanii, aceste pasari arhaice, ramase din era tertiara, si-au diminuat mult efectiveleultimele decenii. Locurile lor de cuibarit s-au redus treptat, ca urmare a patrunderii factorului antropic, astfel încât pelicanii au disparut cu desavârsire din vestul si centrul Europei. Desi pelicanii au mai cuibarit în secolul al XV-lea in Danemarca, s-au retras apoi tot mai mult din fata civilzatiei, interiorul arcului carpatic devenind zona cea mai vestica a arealului lor de cuibarit. În secolul trecut, mai erau comuni si în Transilvania, iar în prezent, un ultim refugiu al lor a ramas doar partea estica a continentului, îndeosebi Delta Dunarii.



     Trecut si prezent



     În România, la sfarsitul secolului trecut si începutul acestui secol, ambele specii de pelicani - pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) si cel cret (Pelecanus crispus) - erau înca frecventi, nu numai în Delta Dunarii, ci în toata Dobrogea. Vizitatorii Deltei Dunarii din acele vremuri povesteau despre existenta atâtor cuiburi, încât relatarile lor par incredibile. Dupa calatoria sa din 1869, austriacul E. Hodek noteaza : ,,Potrivit calculelor mele aproximative între Cernavoda si Marea Neagra cuibaresc atât de multi pelicani, încât numarul lor depaseste orice imaginatie umana!În aceasta zona traiesc mai multe milioane de pasari!". În 1874, fratii Sintenis descopereau minunata colonie de pe lacul Cuibeda.

     În urmatoarele decenii, numarul pelicanilor a scazut înspaimântator, din cauza pescarilor, care, ingrijorati pentru capturile lor, învinovateau aceste pasari ,,daunatoare", dând foc, ani de-a rândul, tutror coloniilor întâlnite. Din acest masacru, si vânatorii si-au avut partea lor, fiind recompensati, pentru fiecare picior de pelican, cu câte un cartus. Si azi mai traieste unul dintre cei care, în 1926, a luat parte la o asemenea campanie. ,,...Am dus opt vânatori cu trei barci în colonie, pentru ca ne-au promis bautura..."- povesteste batrânul. ,,Masacrul a tinut sase ore, si prada a constat in aproximativ 260 de picioare de pui pelican.Vânatorii ar fi dorit sa ia mai multe picioare, dar, fiindca se grabeau foarte tare, nici nu mai omorau puii, ci pur si simplu le taiau picioarele, lasându-i acolo sa moara in chinuri cumplite...".

     Renumitul ornitolog român Ion I. Catuneanu, seful Centralei Ornitologice Române, a avut o atitudine pozotiva în privinta protectiei pasarilor ihtiofage. În timpul observatiilor sale din 1950, efectuate cu ocazia unei survolari a Deltei Dunarii cu avionul, a descoperit doar o singura colonie de pelicani, cu numai circa 250 de pui. În acelasi an, populatia de pelicani din Delta Dunarii a fost estimata la numai 600 de exemplare.

     Actualmente, pelicanii sunt strict protejati în toata Europa. În România, din 1955, speciile de pelicani au fost declarate monumente ale naturii, iar coloniile sunt, de asemnea, protejate, patrunderea în colonii fiind strict interzisa. Protejarea pelicanilor, datorita sensibilitatii acestor pasari fata de factorii perturbanti, este de neconceput fara protectia stricta a coloniilor de cuibarit. Deranjarea coloniilor duce dupa sine parasirea cuiburilor, iar dintr-o eventuala ponta înlocuitoare vor rezulta pui întârziati, care nu vor fi pregatiti pentru migratia de toamna si vor muri inghetati. Însa aceste pas`ri se pot observa în alte conditii, când survoleaza Delta, sau la pescuit pe lacurile mari, pe apele complexului Razim-Sinoe etc.





     Pelicanul comun si pelcanul cret



     Datorita masurilor de protectie, în prezent, pe teritoriul Deltei Dunarii cuibaresc peste 2500 de perechi de pelicani comuni si aproximativ 100 de perechi de pelicani creti. În zilele noastre, aici se gaseste cea mai mare populatie de pelicani comuni din Europa .

     Precum s-a vazut, majoritatea pelicanilor din Delta sunt pelicani comuni. Adultii acestei specii au o culoare alb-roz, iar în perioada nuptiala, ambele sexe poseda un ciuf, iar fruntea prezinta o excrescenta vizibila. Remigele - penele lungi ale aripii - sunt negre, ca la berze. Sacul gutural ------------ instrumentul de pescuit de baza al pelicanilor - este galbui, ca si o portiune de penaj de pe pieptul pasarii.

     Pelicanul cret, mai putin numeric, dar raspândit pe un areal mai mare în Europa de sud-est, este de talie chiar mai mare decât specia precedenta, ambele specii înscriidu-se printre pasarile cele mai mari, cu o anvergura de peste 2 m. Culoalrea lui este de un alb-murdar spre plumburiu, remigele sunt negre numai spre partea de jos, iar sacul gutural al adultilor, în timpul reproducerii, este de un rosu evident. Puii pelicanului comun sunt acoperiti la început de un puf negru, schimbat treptat de pene maronii, care vor fi înlocuite cu penajul alb-roziu abia dupa prima napârlire completa, în locurile de iernare. Puii pelicanului cret sunt plumburii. Mentionam ca, în majoritatea determinatoarelor, coloritul puilor este redat incorect.



     Cuibaritul in colonii si pecuitul in grup



     Ambele specii de pelicani cuibaresc în colonii. Cel comun isi depune ouale pe plauri (insule plutitoare de stuf), iar pelicanul cret îsi construieste cuiburi, înalte de 1 m si late de 1,5 m, din vegetatieacvatica. Dtorita excrementelor acide si a calcatului de catre aceste pasari grele, de 10-12 kg, plaurii se descompun in câtiva ani, pelicanii fiind nevoiti sa-si schimbe locul coloniei. De exemplu, dupa informatiile primite de catre cercetatorul Kiss J. Botond, colonia masiva de pelicani comuni din zona protejata Hrecisca-Buhaiova si-a schimbat locul de trei ori în ultimele trei decenii. Coloniile pelicanilor creti sunt mai mici, de obicei cuibarind împreuna cu alte specii acvatica.

     Femela depune 1-5 oua lunguiete, de un alb-murdar, pe care ambii parinti le clocesc circa o luna de zile, puii fiind ingrijiti în cadrul coloniei cam doua luni. Cercetatorii se contrazic în privinta numarului oualor si a duratei clocitului, datorita apropierii cuiburilor în cadrul coloniei, care poate provoca usor amestecarea pontelor.

     Corpul mare, relativ usor, al pelicanilor nu le permite sa se scufunde dupa hrana lor, ei pescuind numai la adâncimea la care ajung cu ciocul si cu gâtul întins. Specii gregare pescuiesc în grup, pornind dintr-un sir razletit, care se strânge în cerc , si, batând din aripi, aglomereaza pestii. Pelicanii care pescuiesc îsi invârt capul în semicerc, cu ciocul deschis. Daca un peste ajunge în cioc si le atinge membrana sensibila din interiorul sacului gutural, ciocul se inchide din reflex. Cei 20-22 l apa cuprinsi în sac sunt îndepartati prin scuturarea capului, iar pestele ia drunul lungului esofag, spre stomac. Puii, de asemenea, sunt hraniti cu pesti, la început semidigerati, apoi intregi, pe care îi înfuleca din punga parintilor.

     Toate cele opt specii de pelicani de pe Terra sunt aproape exclusiv ihtiofage. Despre cantitatea de hrana zilnica necesara pelicanilor, circula multe informatii eronate, ignorantii vorbind uneori despre ratii de pâna la 20 kg! Cantitatea reala, stabilita în urma cercetarilor, este este de 20-30 kg. Pelicanii se hranesc de regula în apele mici, în scadere, unde se aglomereaza pestii, capturând mai usor exemplarele bolnave de diferite epizotii. Prin îndepartarea pestilor bolnavi, împiedica aparitia mortalitatii în masa si descompunerea cadavrelor, contribuind la prevenirea bolilor. În acest sens, exercitând selectia naturala, pelicanii sunt si sanitarii baltii.

     Pelicanii sunt pasari migratoare, sosind si plecând în jurul echinoctiului de primavara, respectiv de toamna. Crtierele de iernare ale lor sunt in Africa ecuatoriala. Regasirea inelelor aplicate în România dovedeste urmarirea unei cai de migratiune de-a lungul coastelor vestice a Marii Negre, prin Bulgaria si Grecia, spre Anatolia si Israel.

     Din pacate, acste monumenete ale naturii sunt, chiar si în conditiile existentei Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, supuse unor presiuni de catre factorul uman. Pescarii le prigonesc, unii pretinsi vânatori le impusca din goana barcilor înzestrate cu motoare rapide. Dar, trebuie sa stim ca pelicanii sunt ocrotiti nu numai prin legea cinegetica, dar sunt si sub protectia Coneventiei de la Berna, privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Biologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles