Peisajul ca stereotip

3x puncte

categorie: Romana

nota: 7.91

nivel: Liceu

2. Definirea conceptului

Peisajul reprezintă imaginea unui întreg alcătuit din elemente dinamice fiecare având propria expresie și propriul rol în contextul general.
Este o noțiune frecvent utilizată pentru a desemna o porțiune din spațiul terstru caracterizată prin specificul trăsăturilor geografice, fizice sau umane.
Lucian Drăguț vede peisajul ca fiind “pro[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Peisajul ca stereotip

2. Definirea conceptului

Peisajul reprezintă imaginea unui întreg alcătuit din elemente dinamice fiecare având propria expresie și propriul rol în contextul general.
Este o noțiune frecvent utilizată pentru a desemna o porțiune din spațiul terstru caracterizată prin specificul trăsăturilor geografice, fizice sau umane.
Lucian Drăguț vede peisajul ca fiind “proiecția vizuală a unor relații psihologice pe care omul le întreține cu locul în care trăiește”. Așadar este un mod de a percepe un teritoriu sau observarea trăsăturilor ce-l caracterizează, este “o întindere ce se vede dintr-un singur aspect”.
Geograful francez R. Brunet notează că “Peisajul este, deci, o apariție și o reprezentare: un aranjament de obiecte vizibile, percepute de subiect prin intermediul propriilor sale filtre, umori și scopuri”. Cu toate că anumite elemente ale peisajului pot să nu fie supuse acțiunii directe a omului, acestea nu pot fi cuprinse sub denumirea de peisaj fără acțiunea contemplativă a “măsurii tuturor lucrurilor”.

Specificul local al peisajului este dat de modul în care se combină elementele nemodificate ale cadrului natural cu elementele introduse de om. Apare astfel o varietate de peisaje, asupra cărora amprenta omului cunoaște o intensitate variabilă, mai puternică în cazul aglomerațiilor urbane, mai difuză în cazul zonelor rurale.

3. Scurt istoric

Termenul de “peisagism” a apărut mai întâi în pictură, în secolul 15 ca o apropiere de realitate în zona Mării Nordului și ca pictură convențională în zona Mediteraneană.
În secolul 19 noțiunea de “peisagism” este asociată cu arta grădinăritului, preocupare frecventă a acelei epoci, grădinile occidentale fiind însă mai artificiale în comparație cu cele orientale.
Acum conceptul aproape a dispărut din pictură, fiind tot mai des întâlnită expresia de “peisaj științific”.

Există 3 discipline științifice care au ca obiect peisajul :
a) Ecologia peisajului reprezentând “studiul relațiilor fizico-biologici care guvernează diferitele unități spațiale ale unei regiuni” (Carl Troll)

b) Arhitectura peisajului “o știință aplicativă ce studiază concepția de proiectare a spațiului verde din perspectiva unor noțiuni estetice și pe baza unor principii specifice, în vederea realizării concrete a amenajărilor peisagistice și a prezervării acestorain conformitate cu funcționalitatea sa inițial stabilită” (Adriana Florincescu).
Această disciplină are un caracter artistic și se practică la scara locuințelor individuale sau a cartierelor urbane. Se practică amenajarea estetică a peisajelor ce sunt privite ca décor.

c) Geografia peisajului
Peisajul geografic este privit ca o realitate coplexă, în care omul interacționează cu mediul său de viață. Acesta se prezintă ca o realitate duală având în aceeași măsură un caracter obiectiv (conține elemente concrete, măsurabile) și unul subiectiv (referitor la procesul de percepere). Peisajul geografic reprezintă structura spațială exprimată printr-o fizionomie proprie individualizată ca urmare a interacțiunii factorilor abiotici, biotici și antropici, care e valorificată în mod diferențiat, în funcție de modul în care este percepută.

3. Peisajul ca stereotip

Stereotipurile sunt reprezentări primite (clișee) ce înlocuiesc gândirea sau observația personală.
Unii autori (M. Ronai, B. Kalaora) consideră că manipularea voluntară, de ordin social, economic sau politic stă la baza relațiilor în cadrul peisajului.
În 1976 Ronai declara că:”Ideea de peisaj nu ar fi apărut (cel puțin în Occident) decât odată cu apariția primelor state moderne și a clasei burgheze și apoi a laicizării naturii”.

“Spectacularizarea spațiului” nu e întâmplătoare, ea e teleghidată de către “putere”, iar trecerea de la “consumul de masă ” s-ar explica printr-o politică de “vânzare” a peisajului.
Faptul că peisajele forestiere sau montane, altădată evitate, sunt astăzi foarte apreciate de citadini, se poate explica printr-o condiționare prin intermediul imaginilor și sloganurilor publicitare.
Astfel peisajul a devenit “un fapt social trăit într-o manieră aproape mitică”. (J.C.Wieber)
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles