Pe teme de psihologie - Memoria

1x punct

categorie: Psihologie

nota: 9.63

nivel: Facultate

Desi apare ca o banca de date cand e vorba de trecutul nostru, de bagajul nostru de cunostinte, de propria noastra identitate si formatie profesional-culturala, nu trebuie sa ne inchipuim memoria ca un depozit de dosare in care este stocata intreaga noastra experienta. Cand facem apel la datele memoriei, ne intoarcem imaginar la situatia initiala de inregistrare a materialului de memorat, iar crei[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Pe teme de psihologie - Memoria

Desi apare ca o banca de date cand e vorba de trecutul nostru, de bagajul nostru de cunostinte, de propria noastra identitate si formatie profesional-culturala, nu trebuie sa ne inchipuim memoria ca un depozit de dosare in care este stocata intreaga noastra experienta. Cand facem apel la datele memoriei, ne intoarcem imaginar la situatia initiala de inregistrare a materialului de memorat, iar creierul nostru reproduce ceea ce s-a fixat atunci - exact sau cat mai aproape de exact.

Conexiunile temporare care se compun si se recompun, fiziologic vorbind, sunt foarte complexe. Se stie ca, la nivelul cortexului, unele celule au rolul de condensatori de energie, fiindu-le propriu fenomenul de remanenta in legatura cu ceea ce s-a inregistrat anterior. Cercetari mai recente ale psihologilor din Princeton, S.U.A., coordonate de Kenneth Norman, folosind o tehnica performanta de scanare a activitatii cerebrale (functional magnetic resonance imaging), au detectat portiunile cele mai oxigenate din creier, stabilind ca in acestea se desfasoara si activitatea cerebrala cea mai intensiva, dar ca aceasta activitate nu este localizata doar intr-o anumita zona din creier, ci, asa cum am vazut, este vorba de o combinatie complexa de reactii din toate zonele corticale unde sunt portiuni din cele mai oxigenate.

S-a mai retinut corelatia stransa dintre activitatea cerebrala initiala (de intiparire) si cea de reactualizare, precum si existenta de diferente in activitatea cerebrala, in functie de obiectul memoriei - fizionomii omenesti, locatii renumite si obiecte obisnuite (in cercetarile la care ne referim, experimentul a cuprins aceste trei clase de imagini).

Un fapt cu totul deosebit, relevat de cercetarile de la Princeton, il constituie aparitia in creierul subiectului participant a unei activitati cerebrale specifice pentru clasa in care se gasea imaginea pe care acesta urma sa si-o aminteasca peste cateva secunde. Aceasta denota ca, facand apel la memorie, ajungem mai intai la cazul general de referinta, apoi, printr-un proces de particularizare, la elementul cautat.

Pentru ca am staruit asupra "bazei fiziologice" a memoriei, sa spunem ca activitatea nervoasa superioara presupune doua procese nervoase, implicate, de fapt, in intreaga activitate psihica a omului : excitatia - starea de activitate si inhibitia - situatia de franare urmata de o intrerupere temporara a activitatii. Am mai intalnit termenul "excitatie" in legatura cu analizatorii, cu senzatiile - in acceptia de "actiune a unui stimul", numita si "stimulare".

Asa cum rezulta si din definitia memoriei, momentele (etapele) sau procesele memoriei sunt memorarea (intiparirea - obiectiv al invatarii), pastrarea (stocarea infrormatiilor) si reactualizarea - cand informatiile sunt scoase din memorie si folosite. Reactualizarea se realizeaza prin recunoastere si/sau prin reproducere, recunoasterea fiind, desigur, mai usor de realizat decat reproducerea care presupune mai multa rigoare si minutiozitate.

Principalele forme de manifestare a memoriei sunt cunostintele, amintirile si asociatiile. Cantitatea de informatii care vizeaza cunostintele este mare, cu deosebire la persoanele instruite, la savanti putand fi imensa, memoria raspunzand la nivel optim, in asemenea cazuri, cu privire la toate insusirile ei, deci si la calitatea si varietatea cunostintelor.

Amintirile sunt manifestari ale memoriei insotite de constiinta timpului, a faptului ca se face apel la trecut. De aceea, reperele temporare (...la data de...,...in anul...,... din perioada...,...din timpul cand am fost...etc.) nu lipsesc.

Asociatiile, legaturi reciproce intre obiecte si fenomene care se reflecta in campul constiintei, se manifesta atunci cand reactualizarea unei imagini, unei notiuni, unei informatii sau unei stari oarecare "cheama", aduce in actualitate alt element - prin asemanare, prin contrast sau prin alaturare (a unor elemente care au fost percepute si intiparite impreuna).

Referindu-ne la felurile memoriei, deosebim mai intai, dupa prezenta sau absenta gandirii, memoria (de fapt memorarea) logica si memoria (memorarea) mecanica - aceasta din urma folosita de copiii mai mici si de unii elevi numiti "tocilari". Memoria mecanica admite invatarea "pe de rost", fara intelegerea sensului celor memorate, in timp ce memoria logica presupune sistematizare, impartirea materialului de memorat pe secvente, pe probleme, introducerea de reguli in efectuarea repetitiilor, patrunderea sensului, a legaturilor cauzale din acel material.

Elemente de memorare mecanica devin necesare, in unele situatii, si in practica adultilor instruiti, dar imbinate cu elemente de memorare logica (de pilda pentru retinerea numerelor de telefon, a unor nume proprii, denumiri de institutii, sigle etc.), in astfel de situatii intervenind si asociatiile ca forme de manifestare a memoriei. Mai deosebim, dupa criteriul participarii intentiei noastre in realizarea memorarii, memoria (memorarea) voluntara - cu scop, constientizata, cu organizarea de repetitii - si memoria involuntara - cazul impresiilor deosebite, socante, al amintirilor.

Memoria mai poate fi, dupa durata de timp propusa pentru intiparirea si retinerea materialului, memorie de scurta durata (in anumite experimente) si memorie de lunga durata (cazul conducerii automobilului, al folosirii computerului si al exercitarii oricaror profesii). Anticipam ca, in cazul memoriei de lunga durata, apar si componentele automatizate ale activitatii omului - priceperi, deprinderi, obisnuinte - care constituie un capitol aparte al psihologiei generale.

Participarea unor senzatii in procesul memoriei determina, in sfarsit, existenta memoriei senzoriale (de exemplu, deosebirea sunetelor emise de diferite aparate ca semnale cu semnificatii deosebite, aici putand sa facem legatura cu inhibitia de diferentiere, o forma de inhibitie potrivit studiului activitatii nervoase superioare).
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Psihologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles