Pe culmile disperarii Emil Cioran
categorie: Filosofie
nota: 9.97
nivel: Liceu
Preview referat: Pe culmile disperarii Emil Cioran
Pesimismul operei implica o autoanaliza a autorului asupra manierei in care acesta concepe moartea.Autoanailza fiind insa prezenta la nivelul intregii carti,filosoful gasind ca "nu exista argumente pentru a trai".Moartea implicand o durere fizica ingrozitoare,reprezentand temperatura absoluta,unde pana si speranta de viata e inghetata.Moartea este imanenta vietii fiind prezenta in toate si de aceea orice agonie este infranta de moarte.Moartea ar trebui sa de-a omului un sentiment de calm pentru ca ea este singurul lucru sigur.
Oamenii se tem insa de moarte,concepand-o ca pe ceva dinafara,pe cand moartea izvoraste dinauntrul fiintei.Asa cum omul are viata, are si moarte.Teama de moarte apare ca teama de neantul in care este aruncat de trecerea in nefiinta.Orice teama ascunzand in fond teama de moarte,si chiar si cei ce cred in eternitate se tem de moarte.
"Filosofii sunt prea orgoliosi pentru a-si marturisi frica de moarte,in realitate ei tremura mai mult decat toti."
Viata,dupa Cioran,are o temperatura normala,astfel incat mediocrii sa poata trai.El se revolta insa acestei realitati si propune "metoda agoniei" prima care vrea sa demonstreze lumii ca fiecare dintre noi este capabil de mai multe.Ar pune foc lumii cu scopul de a releva tuturor esenta vietii.Acest foc ridicand temperatura vietii.Flacarile sunt un simbol al aspiratiei spre depasirea conditiei umane,iar baia de foc fiind calea ideala de purificare,de emancipare de sub greutatea trupului.Focul dand impresia unei morti armonioase,gratioase.
"As vrea sa fiu ridicat de elanul si transcendenta flacarilor, sa fiu aruncat de impulsul lor insinuant si fin,sa plutesc intr-o mare de flacari." « mai multe referate din Filosofie