Palatul Bruckenthal

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Palatul Bruckenthal

Palatul Brukenthal este unul dintre cele mai însemnate monumente în stil baroc din România, construit în etape, între anii 1778-1788, pentru a-i servi baronului Samuel von Brukenthal drept reşedinţă oficială şi pentru a adăposti colecţiile sale

Saloanele baroc, spaţii de recepţii şi serate muzicale, păstrează piese originale ale Palatului: sobele în stil rococo şi neoclasic, tapetul de mătase roşie şi cel de hârtie pictat în stil oriental, candelabrele din sticlă de Murano şi piese de mobilier transilvănean de secol XVIII.

Istoric

Informaţiile privind modul de constituire a colecţiilor sunt foarte sumare, păstrându-se însemnări ale soţiei baronului în registrele de socoteli ale casei. Primele înregistrări referitoare la achiziţii de tablouri au apărut târziu, în 1770, la o dată când nucleul pinacotecii trebuie să fi fost format.

După revenirea sa la Sibiu, în calitate de Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei (1777-1787), baronul şi-a adus şi colecţiile, iar Calendarul lui Hochmeister pe anul 1790 menţionează printre atracţiile oraşului, pinacoteca, formată din 800 de tablouri şi dispusă în 13 săli ale Palatului Brukenthal.

Pe parcursul timpului colecţiile s-au îmbogăţit atât prin achiziţii, cât şi prin donaţii. In munca de clasificare şi etalare a colecţiei au fost implicaţi pictorii Johann Martin Stock şi Franz Neuhauser jr., apropiaţi ai baronului. Ei au contribuit, de asemenea, la identificarea lucrărilor nesemnate, după cum reiese din prefaţa primului catalog tipărit al galeriei, editat în anul 1844. De fapt, primul catalog, manuscris, al pinacotecii (Älteste Katalog) a fost redactat de pictorul Franz Neuhauser jr., lucrare realizată încă din timpul vieţii baronului. Inventarul arată o pinacotecă formată din 1070 de tablouri şi adăpostită în 15 încăperi de la etajul al doilea al Palatului.

În acest moment, la etajele I şi II ale Palatului Brukenthal - devenit un veritabil Muzeu de Artă - se află exponate din Galeria de Artă Naţională. Palatul găzduieşte şi Biblioteca Brukenthal, care are, in acest moment, aproape 300.000 unităţi de bibliotecă (manuscrise, incunabule, carte străină rară, carte românească veche, transilvanice, carte curentă şi reviste de specialitate).

Muzeul de Istorie - aflat în clădirea cunoscută sub denumirea de Primăria Veche şi-a axat iniţial activitatea de profil pe valorificarea particularităţilor istorice a zonei Sibiului, dar deoarece colecţiile muzeale cuprind numeroase obiecte din cele învecinate, s-a procedat la prezentarea spaţiului mai larg sud-transilvan.
Palatul Brukenthal

În momentul în care Samuel von Brukenthal a decis să-şi ridice fastuoasa reşedinţă din Sibiu, aspectul medieval al Pieţei Mari era deja modificat prin construcţia de pe latura nordică a două edificii de mari dimensiuni, biserica şi seminarul iezuit (1726 - 1733). Pe latura de vest, prin demolarea casei moştenite de soţia sa de la tatăl ei, senatorul Daniel Klockner şi a unei alte clădiri achiziţionate în vecinătate (1775), lui Samuel von Brukenthal i se oferise terenul propice pentru iniţierea construcţiei palatului la un an după numirea sa în funcţia de guvernator al Transilvaniei (1777).

Din păcate, nici la ora actuală numele arhitectului clădirii sibiene nu este cunoscut, opiniile specialiştilor vizând nume ca Johann Eberhardt Blaumann (arhitect sibian, constructor al palatului Banffy din Cluj) sau unul din arhitecţii familiei vieneze Martinelli, Josef Frantz, neavând acoperire documentară se constituie doar în ipoteze. În mod cert însă, decizia finală prin care s-a încurajat un proiect sau altul, i-a aparţinut beneficiarului. « mai multe referate din Istorie