Originea vulcanilor
2x puncte
categorie: Geografie
nota: 9.10
nivel: Liceu
Vulcanii apar îndeosebi la marginea plăcilor. Stratul exterior și rigid al globului, litosfera, este de fapt împărțit în plăci care se deplasează extrem de lent, datorită mișcărilor de convecție care afectează mantaua.
Cînd plăcile se îndreaptă una către alta, una dintre ele trece pe sub cealaltă, ridicînd-o: placa de dedesubt se înfierbîntă în profunzime și se fluidifică; în acest[...]
DOWNLOAD REFERAT
Cînd plăcile se îndreaptă una către alta, una dintre ele trece pe sub cealaltă, ridicînd-o: placa de dedesubt se înfierbîntă în profunzime și se fluidifică; în acest[...]
Preview referat: Originea vulcanilor
Vulcanii apar îndeosebi la marginea plăcilor. Stratul exterior și rigid al globului, litosfera, este de fapt împărțit în plăci care se deplasează extrem de lent, datorită mișcărilor de convecție care afectează mantaua.Cînd plăcile se îndreaptă una către alta, una dintre ele trece pe sub cealaltă, ridicînd-o: placa de dedesubt se înfierbîntă în profunzime și se fluidifică; în acest caz vorbim despre zona de subducție.
Litosfera care dispare în aceaste zone se creează din nou în altă parte, în zonele de acumulare, acolo unde două plăci se îndepărtează una de alta. Valea (numită ,,rift") care apare în acest fel conține roci bazaltice solidificate după răcire.
Două plăci pot astfel pur și simplu să alunece una pe lîngă cealaltă, mișcare ce nu cauzează nici un fenomen vulcanic.
Circa 5% dinte vulcani apar chiar în mijlocul unei plăci litosferice. Acești vulcani, numiți ,,din punctele fierbinți", au rămas mult timp un mister.
La ora actuală se cunoaște că sursa lor se află la circa 3 000 de kilometri adîncime, la limita dintre nucleu și manta. În acel punct, materia supraîncălzitoare traversează mantaua, descompresîndu-se, ceea ce duce la lichefierea ei.
Asemenea uni arzător, jetul de materie astfel format atacă litosfera, reușind s-o perforeze; în acel moment vulcanul devine activ.
Cum litosfera continuă să se deplaseze, în același timp ce jetul de materie rămîne imobil, vulcanul nu se va mai găsi pe verticală deasupra acestuia și în cele din urmă se va stinge, în vreme ce un alt vulcan va apărea deasupra punctului fierbinte.
În prezent se estimează că planeta noastră numără peste 1 500 de vulcani activi, adică susceptibili de a intra in erupție in orice moment. În decursul secolului 20 peste 400 de vulcani diferiți au avut cel puțin o erupție.
Totuși, aceste cifre sunt relative, întrucît limitele fiecărei formațiuni vulcanice sunt adesea dificil de trasat, aceeași formațiune putînd avea mai multe conuri de erupție. Pe de alta parte, nu sunt luați în evidență zecile de mii de vulcani aflați de-a lungul rifturilor submarine, aceștea rămînînd necunoscuți.
Diversitatea vulcanilor
Vulcanii seamănă uneori cu niște munți avînd cratere în loc de creste. Totuși, ei pot avea și forme derutante, de căldări, falii sau domuri.
Fiecare vulcan își are propria lui istorie, reprezentată prin una sau mai multe erupții, explozii sau scurgeri vîscoase. Și fiecare istorie a dat naștere unui profil diferit.
Conul constituie sistemul vulcanic cel mai răspîndit. Este vorba de munți cu înălțime extrem de variabilă (cei mai mici pot măsura cîțiva metri), ale căror povîrnișe sunt puțin abrupte (circa 30 de grade).
Dintre aceștia, Mayon (2 462 m) din Insulele Filipine este cunoscut ca avînd profilul cel mai simetric din lume.
Cînd ating o anumită altitudine, nu rar se întîmplă ca vîrful lor să fie acoperit de zăpadă, cum este cazul vulcanului Fuji-Yama (3 776 m), cel mai înalt punct al Japoniei.
Numeroși vulcani sunt constituiți din mai multe conuri, numite ,,cratere adventive", care reprezintă mini-vulcani, martori ai unor multiple erupții din trecut.
Alți vulcani prezintă forme mult mai accidentate. Este vorba de vulcanii-scut, ale căror înclinații se situează între 2 și 10 grade. Forma lor amintește de o minge de rugby pe jumătate îngropată în pămînt.
Această formă convexă caracteristică se datorează presiunii exercitate de lava fluidă din interiorul formațiunii vulcanice,presiunea care umflă flancurile vulcanului înainte ca magma să se ridice încet spre suprafață.
Vulcanii-scut pot atinge altitudini semnificative datorită acumulării unei cantități fenomenale de materie magmatică. Astfel, Mauna Lao (Hawai), cel mai cunoscut vulcan-scut, este cel mai voluminos vulcan de pe glob, măsurînd 4 170 m altitudine și 250 km la bază!
O insulă efemeră
La 18 iulie 1831 o nouă insulă apare în strîmtoarea Siciliei; este vorba de un vulcan submarin cu o altitudine suficient de mare pentru a ajunge la suprafața marii. O lună mai tîrziu vulcanul măsoară 1 500 m diametru și 70 m înălțime. Acest nou uscat începe să fie rîvnit; Regatul celor Două Sicilii și-l adjudecă și-l botează Ferdinandea, Britanicii îl revendică sub numele de Graham, iar francezii sub numele de Julia.
Erodată de curenții maritimi, insulița va dispărea către sfîrșitul acestui an...După o scurtă reapariție in 1863, insulița se va scufunda defenitiv.
De-a lungul sistemelor de creste oceanice, dar și în Islanda sau de-a lungul marelui rift african, se produc fenomene vulcanice. Magma care se scurge acoperă faliile create prin depărtarea plăcilor litosferice, fapt care dă naștere unor siluete vulcanice specifice.
Pe continent, aceasta îndepărtare crează mai întîi o falie numită ,,șanț sau canal de detensionare" - cum ar fi , de exemplu, marele rift african, ca apoi să formeze un început de ocean - de pildă, Marea Roșie.
De-a lungul sistemelor de creste oceanice, pe fundul apei, numeroase cratere aruncă în afară apă sărată cu săruri de metale: acestea sunt izvoarele fierbinți submarine.
Vulcanii se deosebesc și prin forma vîrfului. Vulcanii clasici au un crater, respectiv orificiul coșului este deschis. Mișcările care se agită scoarța terestră și magma de sub vulcan duc adesea la false erupții: craterul se deschide și se brăzdează de șanțuri.
Dacă în același loc se produce un alt fenomen eruptiv,se poate observa fuziunea craterelor. În funcție de gradul de activitate al unui vulcan, fundul poate fi plin de lavă solidificată sau de lavă în fierbere.
Uneori, cînd magma în plină erupție întîlnește o pînză freată sau un lac, șocul dintre aceste două temperaturi extreme declanșează o puternică explozie de vapori. Atunci se formează o depresiune în care va putea lua ființă un nou lac. Acest tip de crater se numește ,,maar" .
Totuși, există numeroși vulcani lipsiți de crater. Dacă în finalul erupției craterul vulcanului se umple de lavă vîscoasă, prea vîscoasă ca să se poată scurge, această lavă astupă craterul, formînd un dom. Este cazul muntelui Saint Helenes din Statele Unite sau al munților Dore din Franța.
Căldările reprezintă gigantice prăbușiri în centrul unor formațiuni vulcnice. Ele apar în cursul unei erupții explozive intense, cînd rezervoarele de magmă situate sub vulcan se golesc brusc.
Atunci în centrul vulcanului se formează un platou cu diametrul de cîțiva kilometri, înconjurat de faleze înalte, care îl izolează de tot ce se află în jur. Căldările dau naștere unei diversități de peisaje. La Santorini în nordul Greciei, către anul 1500 î.Hr.,prăbușirea centrului insulei în cursul unei erupții extrem de violente n-a lăsat neacoperită de apă decît o faleză abruptă în formă de semilună.
Căldarea vulcanului Ngorongoro (Republica Unită Tanzania) a păstrat pe un platou cu diametrul de 20 km, înconjurat de înălțimi, un eșantion extrem de divers din fauna africană (din 1979 această zonă geografică este înscrisă în patrimoniul omenirii). În Indonezia se află cea mai mare căldare din lume (30 km pe 100 km), în care se găsește Lacul Toba. « mai multe referate din Geografie
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
