Originea si elementele statului

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Originea si elementele statului

În legatura cu un anumit teritoriu , statul îsi stabileste legaturile cu cetatenii , îsi structureaza aparatul sau si îsi dimensioneaza suveranitatea. Al treilea element îl constituie Forta publica denumita si puterea de stat . Una din discutiile devenite clasice în literatura de specialitate este bazata pe reportul dintre puterea politica - suveranitatea si puterea de stat sau forta publica . În literatura se face urmatoarea nuantare : Termenul politic desemneaza caracterul social al puterii , asadar exprimarea puterii politice desemneaza puterea poporului . Si puterea de stat are trasaturi politice , dar puterea politica are un continut mai larg decât organizarea sa statala , altfel spus decât puterea de stat ( sau forta publica ). Puterea de stat este o parte institutionalizata a puterii politice sau “ haina pe care o îmbraca puterea politica într-o societate organizata statal , deci ne gasim la o relatie de la întreg la parte .

Termenul de suveranitate a fost folosit din antichitate , dar a fost fundamentat din punct de vedere teoretic mult mai târziu , în special de catre Jean Bodin . În literatura occidentala de specialitate este dominanta teza dupa care puterea politica ( sau autoritatea exclusiva politica ) , ca element al statului mai poate fii exprimata si prin notiunea de suveranitate în timp ce literatura din rasaritul Europei este dominata de teza dupa care suveranitatea este o trasatura a puterii de stat . De fapt mai mult decât o contradictie , este vorba de moduri diferite de abordare al unuia si aceluiasi fenomen.

Prin suveranitatea poporului întelegem dreptul poporului de a decide asupra destinelor sale , de a stabili linia politica a statului si alcatuirea organelor lui precum si de a controla activitatea acestora. În societatea în care puterea politica apartine întregului popor , suveranitatea se poate identifica cu puterea politica si numai în aceasta masura putem vorbi de popor ca titularul suveranitatii. O alta interpretare ar însemna împartirea poporului si practic autodizolvarea sa. Asadar putem vorbi despre suveranitate sau putere politica ca element al statului , prin raportare la teritoriu si populatie . Dar putem sa vorbim despre suveranitate ca trasatura a elementului formal însusi ( ca trasatura a puterii de stat ).

Adica pentru “ a exercita ” puterea politica ( sau suveranitatea ) poporul creeaza statul , ca un ansamblu institutionalizat de organe , astfel se creeaza puterea de stat , care nu poate fi decât suverana , adica suprema în interior si independenta în exterior . Concluzionând putem sa spunem ca : “ puterea politica exclusiva sau suveranitatea ca element definitoriu într-un stat , nu trebuie confundata totusi cu suveranitatea puterii de stat , adica a fortei juridico-statale în care s-a institutionalizat puterea politica ”.

Prin urmare puterea politica sau autoritatea politica exclusiva ( care apartine poporului ) exercitata de un stat asupra unei populatii de pe un teritoriu determinat este în fond puterea de stat. Asadar statul ( notiunea de stat ) cunoaste doua acceptiuni , ambele corecte si larg utilizate . În prima acceptiune , mai mult politica , sociologica , prin stat se întelege “ suma celor trei elemente distincte si anume : teritoriul , populatia si puterea statala sau forta publica “ (statul în acceptiunea strict juridica) . În aceasta acceptiune statul este sinonim cu tara . Într-o a doua acceptiune prin stat se întelege forma organizata a puterii poporului , mai exact mecanismul sau aparatul de stat .

Trasaturile puterii de stat
În ceea ce priveste trasaturile puterii de stat unele orientari teoretice releva aspecte de ordin sociologic si politic în timp ce alti autori releva elemente de ordin tehnico-juridic. În prima categorie putem cita , pe Jean Gicguel16 care se opreste la urmatoarele patru trasaturi ale puterii de stat :
a) putere centralizata ;
b) de arbitraj ;
c) extrapatrimoniala ;
d) civila si temporala .

În ceea ce priveste a doua trasatura în conceptia lui Gicguet este esentiala pentru puterea de stat într-o societate democratica arbitrajul si negocierea cu fortele economice . Ideea de putere extrapatrimoniala provine din revolutia franceza , fiind contrara idei de teritoriu al statului , ca proprietate a monarhului , specifica evului mediu. Astazi acest lucru este de la sine înteles , asa ca retinerea extrapatrimonialitatii în trasaturile puterii de stat este excesiva . În plus s-ar putea crea si confuzii deoarece mai toate statele democratice sunt si proprietare ale anumitor bunuri fie în regim privat , fie în regim public . A cincea trasatura doreste sa scoata în evidenta subordonarea puterii militare fata de cea civila , ramânând si aici de discutat daca aceasta trasatura este una generala a puterii de stat sau o trasatura speciala a puterii în statele democratice .

Nu se poate spune ca acolo unde exista dictaturi militare de diverse forme nu exista putere de stat. Temporalitatea puterii în limbajul lui Gicguel evoca caracterul în fond laic , al anumitor tipuri de puteri de stat. În opinia unui alt autor se evidentiaza aceste trasaturi :
- Puterea este un fenomen legat de autoritate si este o putere de comanda;
- Puterea de stat este o putere politica ; puterea politica determina conducerea societatii în directia politicii preconizate;
- Puterea de stat este o putere organizata
- Puterea de stat este unica , ea detine monopolul constrângerii;
- Suveranitatea puterii de stat ;

Puterea de stat are vocatia globalitatii , în sensul ca se aplica în societatea respectiva asupra tuturor aspectelor si în toate domeniile
Profesorul IOAN MURARU identifica urmatoarele trasaturi ale puterii de stat :
a) caracterul de putere ;
b) puterea de stat este o putere de constângere ;
c) caracterul social al puterii ;
d) puterea de stat este puterea de a exprima si a realiza vointa guvernantilor ca vointa general obligatorie ;
e) caracterul organizat al puterii statale si « mai multe referate din Diverse