Originea raului moral

3x puncte

categorie: Filosofie

nota: 9.00

nivel: Facultate

De?i moartea este răsplata păcatului, în momentul în care este îndurată doar pentru a se face dreptate, ea devine gloria celor care renasc. Noi suferim moarte fizică, nu în baza legii naturii, prin care Dumnezeu nu a dat moarte omului, ci în baza păcatului originar.

Păcatul originar este atât de grav, nu pentru că omul a mâncat ceea ce îi era interzis, ci pentru că a încălcat (sing[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Originea raului moral

De?i moartea este răsplata păcatului, în momentul în care este îndurată doar pentru a se face dreptate, ea devine gloria celor care renasc. Noi suferim moarte fizică, nu în baza legii naturii, prin care Dumnezeu nu a dat moarte omului, ci în baza păcatului originar.

Păcatul originar este atât de grav, nu pentru că omul a mâncat ceea ce îi era interzis, ci pentru că a încălcat (singura, la acel moment) poruncă a lui Dumnezeu. În De civitate Dei (XIV.13) Augustin afirmă că neascultarea poruncii divine se datorează naturii deja corupte (în secret) a omului-actul rău nu ar fi avut loc dacă voin?a rea nu l-ar fi precedat.

?i care este originea voin?ei rele, dacă nu mândria? (cea care este începutul tuturor păcatelor, cea fără de care diavolul nu ar fi reu?it să convingă omul să păcătuiască).Pe de altă parte, păcatul este pre?ul pe care îl plătim pentru a avea liber arbitru, iar liberul arbitru este o condi?ie necesară pentru a alege binele; păcatul este pre?ul libertă?ii, deoarece libertatea implică absen?a constrângerii.Păcatele sunt primele ac?iuni rele ale crea?iei lui Dumnezeu.

Prin intermediul liberului arbitru, anumi?i îngeri, dar ?i primii oameni s-au îndepărtat de Dumnezeu (Binele Suprem)-păcatul izvoră?te din dragostea pentru bunuri inferioare, dar ?i din iubirea de sine, aceasta fiind o pervertire a voin?ei prin care ea alege răul. În De Civitate Dei, Augustin descrie îngerii rebeli care au întemeiat ora?ul de pe pământ, ca fiind motiva?i, nu de dragostea de sine, ci de mândrie (superbia), un tip aparte de iubire de sine care face individul să î?i aroge o pozi?ie care îi apar?ine lui Dumnezeu.

Pentru a putea rezista ispitei de a comite un păcat este necesară existen?a voin?ei, dar în Cofessiones VIII Augustin afirmă că putem fi vinova?i de comiterea unui păcat căruia nu i-am putut rezista, deoarece această incapacitate poate proveni din comiterea anterioară a unor ac?iuni cărora am fi putut să le rezistăm (obiceiuri care î?i au rădăcinile în ac?iuni voluntare pot dobândi for?a necesită?ii).

Augustin identifică trei condi?ii pentru a comite un păcat: primirea unei sugestii rele, experimentarea plăcerii la gândul comiterii acelei ac?iuni, ?i consim?ămîntul de a comite ac?iunea (De sermone Domini in monte I. XII.34;De libero arbitrio III, X.29;XV.74-5; De Trinitate XII, III.17-18).

Pe lângă aceste trei condi?ii există ?i două surse ale păcatelor: una din interiorul nostru, iar cealaltă din alter (provenită din persuasiunea exercitată de ceilal?i asupra noastră)-fiecare sursă este voluntară, deoarece nimeni nu păcătuie?te împotriva propriei sale dorin?e, drept care nu consminte la a comite păcate atunci când este execitată presiune din exterior (De libero arbitrio, III-10.29).

De?i filosoful recunoa?te că nu suntem responsabili pentru dorin?ele ?i înclina?ile noastre prime (mi?cări în regiunea ira?ională a sufletului), el sus?ine că suntem responsabili moral de devenirea acestor dorin?e realitate.

Pe de altă parte, importantă este ?i transformarea la nivel moral, prevăzută în legea eternă, transformare ce trebuie să fie vizibilă ?i în adâncul sufletului nostru (De libero arbitrio I.15) -putem face ceea ce nu dorim, din datorie, pentru a respecta porunca lui Dumnezeu, sau doar din dragoste fa?ă de aproape, dar fără a presupune existen?a lui Dumnezeu (aici fiind cazul păgânilor).

Conform lui Augustin, starea de ignoran?ă sau voin?a slabă, nu sunt, în sine, de condamnat; ceea ce face vinovată umanitatea de dupa alungarea din Eden, nu este natura acestei stari, ci e?ecul de a căuta cunoa?terea necesară pentru a nu păcătui, refuzul de a căuta această cunoa?tere.

O persoana care păcătuie?te din ignoran?ă, nu este vinovată pentru acea ignoran?ă, ci pentru faptul că ignoran?a respectivă este rezultatul ac?iunilor sale, este vina sa-persoana în cauză nu a căutat cunoa?terea, de?i ar fi putut să facă acest lucru, iar dacă ar fi căutat-o, Dumnezeu i-ar fi dat-o. În De Natura et Gratia se precizează că nu dificultatea ?i ignoran?a sunt condamnabile, ci e?ecul de a cere ajutorul lui Dumnezeu.

„Cauzele ac?iunilor bune ?i a celor rele sunt voin?ele bune ?i rele, determinate la rândul lor de gra?ie divină sau de păcat”. Dacă la baza răului moral stă voin?a rea, cauzle acesteia nu sunt eficiente, ci deficiente, deoarece această voin?a rea este un defect
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Filosofie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles