Organizarea sistemului judiciar romanesc

2x puncte

categorie: Drept

nota: 9.34

nivel: Facultate

2. Delimitarea activității judiciare de activitatea celorlalte autorități publice

În activitatea judiciară se delimitează în mod esențial de atribuțiile și actele autorității legiuitoare. Deosebirile vizează organizarea, constituirea și activitatea celor două categorii de autorități precum și existența unor proceduri diferite prin care se realizează funcția judiciară și legislativă.[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Organizarea sistemului judiciar romanesc

2. Delimitarea activității judiciare de activitatea celorlalte autorități publice

În activitatea judiciară se delimitează în mod esențial de atribuțiile și actele autorității legiuitoare. Deosebirile vizează organizarea, constituirea și activitatea celor două categorii de autorități precum și existența unor proceduri diferite prin care se realizează funcția judiciară și legislativă.
Organele legislative se constituie în urma alegerilor organizate conform legii fundamentale și legilor organice dezvoltătoare. Mandatul organelor legiuitoare este limitat în timp, în prezent la o durată de patru ani, conform prevederilor Constituției adoptate în anul 1991. organele judiciare sunt numite, iar judecătorii beneficiază de inamovibilitate în funcție.

Forul legislativ suprem poate fi sesizat doar de Guvern, deputați, senatori și de un număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot, art.74 alin.1 din Constituție. Activitatea de elaborare a legilor reprezintă substanța întregului organism legislativ iar această activitate se înfăptuiește în baza unei proceduri specifice ce reglementează nu numai inițiativa legislativă, ci și modul de adoptare a legilor șia hotărîrilor, trimiterea proiectelor de legi și a propunerilor legislative de la o cameră la alta, medierea, promulgarea legii etc.
Sesizarea organelor judiciare se face printr-o cerere. Din punct de vedere formal activitatea legislativă se concretizează în norme-legea formală-iar activitatea judiciară se materializează într-o hotărîre-sentință sau decizie.

Între activitatea judiciară și cea legislativă există și o interacțiune logică determinată de imperativul unei bune funcționări a mecanismelor statale. Problema reală nu este aceea a unei „delimitări” sau „separări” rigide a „puterilor”, ci a unei fructuoase colaborări între autoritățile statului.
Astfel, autoritatea legiuitoare exercită un control asupra modului de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești. Acest control se exercită prin normele stabilite de forumul legislativ privitoare la organizarea, la atribuțiile instanțelor și la procedura judiciară. Un asemenea control trebuie să fie destinat optimizării actului judiciar și nu poate constitui în niciun caz o imixtiune în activitatea concretă de judecată.
Autoritatea judecătorească exercită și ea un control asupra „puterii” legislative, concretizat în competența atribuită acesteia în materie electorală, în cauzele penale privind pe senatori și deputați, precum și prin interpretarea pe care instanțele o dau legilor cu prilejul aplicării lor.
Autoritatea judecătorească se află într-un raport, de „dependență” relativă față de organele administrative. Spunem „dependență” relativă întrucît în activitatea judiciară judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

Un alt aspect al aceleiași „relative dependențe” rezultă și din împrejurarea că judecătorii și procurori sunt numiți în funcție de Președintele României. Totuși, o atare „dependență” este formală căci rolul de organ de disciplină revine Consiliului Superior al Magistraturii, art.134 alin.2 din Constituție, iar numirea în funcție a magistraților se face la propunerea aceluiași organ, care este veritabil „Guvern al magistraturii”.
Autoritatea judiciară exercită un control asupra „puterii” executive, control realizat în cadrul procedurii privind soluționarea cauzelor persoanelor vătămate în drepturile lor de către administrație printr-un act administrativ sau prin esoluționarea unor cereri în termenul legal (procedura conteinciosului administrativ).

3. Actul jurisdicțional și actul administrativ

Autonomia autorităților judiciare față de celelate organe statale imprimă același caracter și actului în care se finalizează activitatea de bază a jurisdicției.
În scopul prezentării trăsăturilor particulare ale actului jurisdicțional au fost adoptate mai multe criterii.

a. Criteriile formale

Un prim criteriu formal se referă la organul emitent. În această concepție, actul ce emană de la o autoritate judecătorească constituie un act jurisdicțional. Este un criteriu formal important, dar nu se poate ignora faptul că, nu toate acetele pronunțate de instanțele judecătorești au caracter jurisdicțional, după cum există și autorități administrative ce au căderea de a emite acte jurisdicționale.
În actul jurisdicțional intervin trei subiecți: statul prin intermediul judecătorului, reclamantul și pîrîtul. De aici s-a tras concluzia unei diferențe esențiale între cele două categorii de acte, subliniindu-se că în cadrul actului jurisdicțional statul nu acționează în interes propriu, în timp ce în cadrul actului administratriv acționează în favoarea sa. Altfel spus, în actul administrativ statul este parte în conflict, în timp ce în cazul actului jurisdicțional intervine pentru soluționarea litigiului dintre alți subiecți de drept.

În cadrul criteriilor formale trebuie să menționăm și desfășurarea activității judiciare sub formă de proces, deci în cadrul unei proceduri prestabilite de lege. Așadar, judecătorul nu acționează la întîmplare în vederea soluționării unui conflict între particulari sau alți subiecți de drept, ci după o procedură riguros determinată de lege.
Criteriile formale, privite izolat sau în ansamblul lor, nu sunt de natură să realizeze o delimitare categorică a actului jurisdicțional față de actul administrativ, astfel încît s-a recurs și la unele criterii materiale.

b. Criteriile materiale

Un prim criteriu vizează finalitatea actului. Potrivit acestui criteriu, actul jurisdicțional urmărește restabilirea ordinii de drept și armoniei sociale.
În literatura juridică mai veche s-a considerat că activitatea juridisdicțională se particularizează față de cea administrativă prin prezența necesară a unei pretenții referitoare la existența unui drept sau unei situații juridice subiective.

Asupra pretenției deduse judecății, și după aprecierea faptelor ce sunt prezentate, judecătorul este dator să se pronunțe printr-o hotărîre. Puterea lucrului judecat este considerată un atribut exclusiv a actului jurisdicțional. Astfel spus, dacă un act dobîndește autoritate de lucru judecat el este un act jurisdicțional; în caz contrar, nu ne eflăm în prezența unui act jurisdicțional. Prin urmare, fără autoritatea lucrului judecat nu poate fi concepută nici funcția judiciară.

c. Sistemul mixt

În literatura juridică s- subliniat că nici criteriile materiale nu sunt suficiente pentru delimitarea actului jurisdicțional față de actul administrativ. O delimitare mai riguroasă se poate realiza doar în cadrul unui sistem mixt, adică al unui sistem care îmbină criteriile formale cu cele materiale.
Totalitatea criteriilor prezentate au un caracter esențial: existența unei proceduri specifice (judiciară), existența unei pretenții care conduce la o soluție (hotărîre) înzestrată cu putere de lucru judecat.

4. Conținutul jurisdicției

Substanța activității judiciare se materializează în hotărîrea judecătorească, act prin care se pune capăt unui conflict ivit în sfera relațiilor sociale, fiind vorba de hotărîrea finală, și nu de celelalte acte emise de judecător în cursul activității de soluționare a litigiului.
Actul final și de dispoziția este precedat, în mod necesar, de un complex de acte și activități procesuale de natură să pregătească soluția finală. Asemenea acte au, prin natura lor, caracterul unor acte administrative.

Eugen Herovanu consideră că, și alte acte, alături de hotărîre, dobîndesc atributul de „jurisdicționale”. În această categorie sunt incluse:

a) actele de administrație interioară în legătură cu activitatea jurisdicțională a magistratului, în care ar intra diverse măsuri dispuse de judecător, din oficiu sau la cerere, cum ar fi punerea sigiliilor,
b) actele ce pregătesc hotărîrea sau care dezleagă diverse chestiuni în legătură cu lucrările întocmite între cerere și hotărîre.
Toate acestea constituie acte jurisdicționale în sens larg.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles