Ochiul si vederea

7x puncte

categorie: Biologie

nota: 9.69

nivel: Liceu

     Structura si functiile aparatului vizual



     Aparatul vizual, cel mai important organ de simt, informeaza sistemul nervos central asupra tuturor modificarilor care au loc în mediul înconjurator.

     Functioneaza pe principiul sistemul cibernetic, adica are în exterior globul ocular numit si "aparat de luat vederi", apoi cai de transmisie a mesaj[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ochiul si vederea

     Structura si functiile aparatului vizual



     Aparatul vizual, cel mai important organ de simt, informeaza sistemul nervos central asupra tuturor modificarilor care au loc în mediul înconjurator.

     Functioneaza pe principiul sistemul cibernetic, adica are în exterior globul ocular numit si "aparat de luat vederi", apoi cai de transmisie a mesajului si centri corticali de interpretare a imaginii.

     Globul ocular este în general de forma sferica si are o structura formata din trei membrane:

     - Membrana externa, numita sclerotica, de culoare alba sidefie, fibroasa si rezistenta, inextensibila la adult, dar usor extensibila în prima copilarie, este numita si scoica sclerala, deoarece mentine forma globului ocular si a fost asemuita cu sistemul osos din alte parti ale organismului. Este formata din fibre conjunctive-elastice, împletite în patru straturi, în sistem de retea de balon, care îi da rezistenta si starea opaca, netransparenta. Aceste fibre iau nastere prin secretarea de substante colagene si mucopolizaharizi a unor celule numite fibrocite. Daca genetic aceste celule nu au mesaj normal de sintetizare a acestor substante, apar fibre cu rezistenta redusa, care prin presiunea continutului globului ocular se alungesc sau îsi modifica forma, putând sa duca la tulburari de refractie cum este miopia, astigmatismul, cheratoconul.

     Rolul fiziologic al scleroticei este de a proteja celelalte componente oculare.

     Membrana externa, sclerotica, în 1/6 anterioara, la polul anterior îsi modifica structura prin plasarea fibrelor în sistem paralel, ceea ce face ca aceasta portiune sa devina transparenta. Aceasta zona este numita corneea transparenta, prin care patrunde lumina, excitantul specific al ochiului. Corneea poate fi asemuita cu geamul unei încaperi.

     Corneea are principalul rol optic de a permite patrunderea radiatiilor luminoase si, prin puterea ei de refractie de 40 de dioptrii, de a devia traiectoria luminii, pentru a ajunge la retina.

     - Membrana mijlocie este numita uveea si se împarte în: uveea anterioara si uveea posterioara. Uveea anterioara cuprinde la rândul ei doua elemente: corpul ciliar si irisul.

     Corpul ciliar este format de muschii ciliari si procesele ciliare.

     Muschii ciliari sunt netezi, nesupusi vointei si functioneaza reflex, având legaturi foarte fine cu lentila cristaliniana transparenta. Îndeplinesc cea mai importanta functie optica oculara si anume punerea la punct a imaginii pe care o fixam de la orice distanta. Aceasta este functia de acomodatie vizuala, necesara unei vederi clare în privirea de la orice distanta dorim. Muschii actioneaza prin contractie sau relaxare asupra cristalinului.

     Procesele ciliare, bogat vascularizate, secreta umoarea apoasa necesara mentinerii presiunii normale intraoculare, precum si nutritiei formatiunilor care nu au vase, cum sunt corneea si cristalinul.

     Irisul, membrana diafragmatica situata vertical în fata cristalinului este colorata diferit de la subiect la subiect, de la rasa la rasa. Central, irisul are un orificiu numit pupila.

     Pupila îsi poate micsora sau mari diametrul în raport cu lumina din mediul exterior, având în mod reflex rolul de a doza cantitatea de lumina ce patrunde în interiorul ochiului pâna la retina.

     Uvcea posterioara, cunoscuta si sub numele de coroida, este asemuita cu un burete vascular, deoarece contine aproape în totalitate numai vase de diferite marimi, care au rolul de a hrani retina si celelalte componente oculare.

     Coroida contine si un pigment, care realizeaza asa numita camera obscura a ochiului.

     - A treia membrana a ochiului este retina, de tip nervos, formata din 10 straturi în care exista 3 tipuri de neuroni: primul neuron: conul si bastonasul; al doilea neuron celula bipolara si al treilea neuron celula ganglionara.

     La acest nivel se face transformarea radiatiei luminoase în energie electrica, care transmite mesajul vizual la scoarta cerebrala. Conurile si bastonasele sunt neuronii cei mai importanti, care contin substantele fotosensibile si anume iodopsina si rodopsina, substante care au în compozitia lor ca element esential vitamina A. Conurile sunt asezate în centrul fundului de ochi în zona numita macula optica (pata optica).

     Exista în general pâna la aproximativ 8000000 de celule, care se ocupa cu perceperea formei elementelor fixate (simtul formelor) si cu distingerea luminii monocromatice, deci a culorilor (simtul cromatic).

     Bastonasele sunt cu aproximatie în numar de peste 60000000 elemente si au proprietatea de a sesiza intensitati de lumina din ce în ce mai reduse, adica permit orientarea în lumina redusa, în întuneric (simtul luminos).

     Excitantul specific al acestor celule neuroni este radiatia electromagnetica, adica lumina compusa alba, formata din particule foarte fine numite fotoni sau cuante de lumina.

     Cuantele de lumina patrund în ochi prin mediile transparente si refringente, cum sunt corneea, umoarea apoasa, cristalinul si corpul vitros. Ajunse la conuri si bastonase, determina un microbombardament, deoarece au masa si viteza, rupând molecula de substanta fotosensibila (iodopsina si rodopsina). Are loc o transformare fotofizicochimica, ce se face prin rezonanta paramagnetica si electronii sunt aruncati pe orbite externe, determinând o diferenta de potential. Aceasta diferenta de potential se transmite prin ceilalti neuroni (celule bipolare si ganglionare), prin nervii optici si caile optice pâna la scoarta cerebrala, unde se formeaza imaginea prin mecanism psihic.

     Aceasta proprietate piezoelectronica a neuronilor retinieni da posibilitatea transformarii luminii în energie electrica, care duce mesajul vizual la scoarta cerebrala.

     Deci imaginea vizuala, asa cum înfatiseaza tot ce fixam din mediul extern, este completa si se formeaza intr-o etapa optica (mediile transparente si refringente), una fiziologica (mecanismele petrecute în neuronii retinieni) si o etapa psihica (interpretarea mesajului în scoarta cerebrala).

     Componenta optica oculara, formata din corneea transparenta, situata în polul anterior al globului ocular si refringenta cu o putere de 40 de dioptrii, poate sa dirijeze razele luminoase sosite la ea. Umoarea apoasa care este numai transparenta, se afla în spatele corneei, în asa numita camera anterioara a ochiului, care din punct de vedere optic nu are decât sa conduca razele luminoase.

     Al treilea element si foarte important este lentila cristaliana convexa, transparenta, si refringenta de 20 de dioptrii.

     Aceasta lentila este legata prin fibre foarte fine (zonula Zinn) de muschii ciliari. Cristalinul este situat în spatele irisului si are posibilitatea prin contractia reflexa a muschiului ciliar fie sa-si creasca refrigenta (se bombeaza) permitând vederea de aproape, fie sa-si scada refringenta (se turteste), permitând vederea la distanta.

     Aceasta proprietate este acomodatia vizuala, care ne permite sa vedem clar de la orice distanta privim.

     În spatele cristalinului si deci în restul continutului ocular se afla corpul vitros (sau umoarea sticloasa) element transparent, gratie unui edificiu chimic colagenic cu o structura foarte fina, lipsita de orice alt element structural si mai ales de vase. Rolul corpului vitros este de a permite razelor sa ajunga la neuronii retinieni.

     Anexele globului ocular. Ca sa functioneze în conditii bune, globul ocular sau aparatul de luat vederi are aparate ajutatoare sau anexele.

     Orbita este o cavitate de forma piramidala, patruunghiulara, cu vârful îndreptat posterior si usor oblic din afara înauntru. La vârf se afla gaura optica, pe unde patrunde nervul optic în craniu si trece în creier prin caile optice.

     Baza acestei piramide se afla anterior la nivelul fetei, de o parte si de alta a liniei mediane a craniului.

     Orbita protejeaza globul ocular împotriva diferitelor agresiuni externe. Pe baza orbitei este asezat globul ocular, iar în rest orbita contine cei 6 muschi extrinseci care determina miscarile ochiului, vase, nervi si tesut adipos (grasos).

     A doua anexa importanta sunt cele doua pleoape formatiuni cutaneo-musculo-membranoase, care protejeaza globul ocular împotriva agresiunilor (praf, fum, corpi straini etc.).

     Aparatul lacrimal este anexa necesara lubrefierii corneei si conjunctivei prin secretia lacrimilor, care participa si la unele schimburi nutritive si la oxigenarea polului anterior al ochiului. Lacrimile contin si o substanta numita lizozim, care este un bacteriostatic ce mentine echilibrul bacteriologic la polul anterior al ochiului.

     Conjunctiva este o foita foarte fina, roz-transparenta, care tapeteaza fata posterioara a pleoapelor apoi la baza lor se reflecta, formeaza un fund de sac si trece pe 1/3 anterioara a globului pâna la cornee.

     Este o membrana bogat vascularizata si inervata, care protejeaza globul ocular contra oricarui corp strain, praf, fum etc. Muschii extrinseci ai ochiului sunt 4 drepti (superior, inferior si externi) si 2 muschi oblici, care toti participa la miscarile ochilor.

     Ochiul astfel organizat, transmite prin nervul optic mesajul de la retina prin caile optice, care se încruciseaza partial în chiasma optica si trec în bandeletele optice, corpii geniculati extern, apoi în radiatiile optice, care se termina în scoarta cerebrala în scizura calcarina în zonele 17, 18, 19 Brodmann.



     Bolile oculare mai frecvente



     Viciile de refractie oculara. Ochiul are aceleasi însusiri ca un veritabil aparat optic, fiind astfel cel mai raspândit aparat optic. Retina este asemuita cu o placa fotografica sensibila, caci pe ea se formeaza imaginea ca într-un aparat fotografic, datorita existentei unui sistem dioptric în ochi. Imaginea pe retina se formeaza inversata si micsorata, în comparatie cu obiectul pe care-l privim. Dioptrii oculari sunt formati din corneea transparenta, umoarea apoasa cristalinul si corpul vitros. Acest ansamblu de dioptri are valoarea unei lentile convergente cu distanta focala de 23 mm, exact cât este lungimea axului antero-posterior al ochiului. Focarul posterior al acestei lentile la un ochi considerat normal (emetrop) în stare de repaus, se gaseste pe retina în regiunea maculara. Refractia oculara este în ansamblu data de devierile pe care le produc dioptrii oculari razelor luminoase, care le strabat si care vin de la obiectele fixate cu privirea. Starea normala a unui ochi numita emetropie, se realizeaza printr-o corelare armonioasa a acestor dioptri (cornee, umoare apoasa, cristalin si corp vitros), astfel ca raza ajunge în centrul retinei, pe macula si imaginea se face normal. Ochii cu defecte optice denumiti ametropi, sunt cei în care razele paralele plecate de la o sursa luminoasa (obiect) situata la infinit, nu-si formeaza focarul principal pe retina, ci înaintea sau înapoia ei.

     Ametropiile au fost împartite în: defect de corelatie si defect de structura genetica a dioptrilor.

     Ametropiile de corelatie survin la ochii în care diferitele componente ale aparatului dioptric sunt cele întâlnite în ochiul normal (emetrop), dar între care nu se face o corelatie armonioasa ca în mod normal.

     Defectele (ametropiile) de structura apar prin existenta unor anomalii de structura ale diferitelor elemente care formeaza dioptrul ocular. În anomaliile de corelatie este vorba de variante biologice ale dioptrilor, pe când în cele de structura exista modificari în conformatia lor, determinate genetic. În raport cu felul în care se formeaza imaginile pe retina, defectele de optica sau ametropiile se împart în: ametropii stigmice sau focale si ametropii astigmice. Ametropiile stigmice sunt hipermetropia si miopia, iar din cele astigmice sunt astigmatismele.

     Conditiile de mediu, distanta de la care citim, iluminarea, caracterul literelor etc., pot sa determine în unele cazuri ametropii de valoare mai mica si îndeosebi miopia.

     Marimea ametropiilor adica excesul sau deficitul de refractie în raport cu ochiul emetrop, se determina în dioptrii.

     a) Hipermetropia este deficitul optic ocular (ametropia) în care focarul se formeaza nu pe retina, ci în spatele acesteia. Poate fi consecinta unei dezvoltari insuficiente a diametrului antero-posterior al globului ocular (hipermetropia axiala) sau unei insuficiente de curbura a dioptrilor oculari (hipermetropie de curbura) sau unei modificari, adica scaderii indicelui de refractie a dioptrilor (hipermetropie de indice de refractie, care duce la deficit de refractie).

     Fasciculul de raze paralele care vin de la obiectul fixat si patrund în ochiul hipermetrop în stare do repaus, îsi va forma focarul înapoia retinei, care va percepe o pata difuza circulara. Hipermetropia este ametropia cea mai frecventa.

     În mod constant este întâlnita în copilarie, când ochiul nu este complet dezvoltat. Hipermetropia poate ramâne multa vreme nedescoperita. Când exista, apar semne de oboseala oculara (astenopie de acomodare) cu dureri de cap (cefalee) dupa o lectura prelungita, dureri si congestii oculare dupa eforturi oculare, care ne fac sa o banuim. Aceste simptome oculare se datoreaza faptului ca hipermetropul face eforturi de acomodatie (de punere la punct a imaginii clare) si când priveste la distanta si când priveste aproape, încercând prin aceasta sa corecteze o parte sau întregul defect de refractie. Hipermetropia are în majoritatea cazurilor marimi sub +5 dioptrii, exceptional este +15 dioptrii (în deficitele de conformatie de tipul microftalmiei).

     Medicul specialist oculist va determina gradul de hipermetropie în mod obiectiv si va indica corectia necesara cu ochelari cu lentile convergente adica de "plus" necesare în raport cu vârsta si gradul ametropiei, pentru fiecare caz în parte.

     La persoanele tinere vor fi prescrisi ochelari care se poarta permanent, iar la cei peste 45 de ani doua perechi de ochelari, una pentru distanta si alta pereche pentru vederea de aproape, adica de la 35 cm.

     Purtarea ochelarilor face sa dispara toata fenomenele de oboseala oculara, sa dea o imagine clara, odihnitoare si un echilibru al întregului organism.

     b) Miopia este ametropia, caracterizata printr-un exces de refringenta a dioptrilor oculari, care deierma formarea imaginii obiectelor situate la infinit, într-un focar în fata retinei. Retina este astfel stimulata de prelungirea razelor încrucisate intr-un focar înaintea ei si imaginea apare sub forma unor cercuri de difuziune, deci o imagine neclara.

     În mod frecvent miopia este data de alungirea axului antero-posterior al globului ocular, si mai rar de o crestere a refringentei dioptrilor oculari.

     Miopia poate fi împartita în mica, ce nu depaseste minus 6 dioptrii si este o ametropie de corelatie, care nu progreseaza si o miopie boala, care depinde de structura globului ocular, putând sa atinga minus 20, minus 30 dioptrii, numita si miopie progresiva. Aceasta din urma este determinata de o degenerare a fibrelor elastice si colagene sclerale, printr-un defect genetic.

     Din punctul de vedere al simptomelor, în miopia mica exista numai o scadere a vederii pentru distanta, iar pentru aproape vederea este buna. În miopiile mari vederea este diminuata atât pentru departe, cit si pentru aproape.

     Pentru tratament trebuie consultat un medic specialist oftalmolog, care va indica ochelarii necesari în raport cu gradul miopiei si purtarea unei perechi de ochelari permanent sau doua perechi: una pentru distanta si una pentru aproape, în raport cu vârsta.

     De asemenea, se va indica o alimentatie bogata în proteine si vitamine, evitarea eforturilor, precum si o igiena a cititului, pastrându-se distanta de la carte de 35 cm, iar lumina sa nu fie orbitoare, ci sa vina din partea stinga si putin din spate.

     Bancile si masa de scris vor fi usor oblice (distanta negativa) si corespunzatoare cu talia copiilor.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Biologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.