Nuvela

3x puncte

categorie: Romana

nota: 8.31

nivel: Gimnaziu

Fefeleaga - Ion Agarbiceanu
"Fefeleaga" de Ion Agarbiceanu este o nuvela. In aceasta este vorba despre o femeie inalta, uscata,cu obrajii stricati de varsat, arsi de soare si de vant. Ea pasea larg, tropaind cu cizmele tari, pline de umflaturi si cu calul ei care avea gatul intins, scobitand din picioarele ciolanoase.

Calul poarta pe spinare adanc desalata doua cosarci desag[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Nuvela

Fefeleaga - Ion Agarbiceanu
"Fefeleaga" de Ion Agarbiceanu este o nuvela. In aceasta este vorba despre o femeie inalta, uscata,cu obrajii stricati de varsat, arsi de soare si de vant. Ea pasea larg, tropaind cu cizmele tari, pline de umflaturi si cu calul ei care avea gatul intins, scobitand din picioarele ciolanoase.

Calul poarta pe spinare adanc desalata doua cosarci desagite, el este alb dar sub cosarci, i s-s ros parul tot si pielea, de atata frecatura. Amandoi urcau pe ulitele satului , apoi pe cararea dinspre Dealu-Bailor si se pierd in coborasul repede de dincolo de deal. Femeia tot ii zicea lui Bator, calul ei, sa mearga mai incet ca nu dau tatarii.

Corfele, desagite in spinare, bleoncane in toate partile, dand sa se desprinda de saua mica, de lemn. Pe muiere o chema Maria, dar oamenii, batjocoritorii cum sunt, ii zic Fefeleaga. Odata traise si mai bine. Pe cand ii traia barbatul, Dinu, oamenii ii ziceau Maria Dinului. Si Maria Dinului lucra pe atunci cu Bator, iar Dinu lucra in baie, sfredelea stanca si pusca cu praf ori cu dinamita, ca toti baiesii.

Si mai castiga si Dinu trei-patru zloti la saptamana. Pe atunci avea cinci copii slabuti. Aveau ce manca , dar tot erau jigariti . Dinu tusea mult si suduia copiii, nu-i putea suferi vazandu-i asa de prapaditi. Dinu a murit mai degraba ca toti. Femeia l-a plans ce l-a plans, dar n-a avut vreme de jelire, ca, deodata cu inmormantarea, s-a gatit si cel din urma banut din casa.

Bator, in vreo trei zile, era aproape sa intepeneasca. Toti oamenii isi vedeau de lucru, iar cand au vazut-o pe Maria, a doua zi dupa ce si-a ingropat sotul, i-au zis "Fefeleaga", si asa i-a ramas numele. Multi oameni i-au zis sa se marite , dar ea nu a ascultat de ei.

In cinci ani de vaduvie a ramas numai cu doi copii, un baiat si o fetita, fiinca trei i-au murit. Au murit toti cand sa treca peste anul al cincisprezecelea, ca si cand acolo, la anul acela, ar fi fost un prag inalt, inalt, de care era sortit sa se impiedice copiii ei. De spus, nu spunea nimanui de-o doare ori nu. Numarand asa, ajunse cu un singur copil, cu o fata, si socotind trei ani de la cea din urma moarte ce-a fost in casa ei.

Imbatranisera si muierea si calul , muierea era jumatate carunta, avea parul ca lana oilor seine. Femeile batrane din sat ii ziceau sa creada in dracu si in puterile lui. Si n-a umblat dupa farmece si descantece. Si la patru ani, doua luni si treisprezece zile, de la cel din urma mort, i-a adormit si fetita ramasa in viata, tot cand sa treaca peste al cincisprezecelea an. Si cand i-a murit fetita n-a spus nimanui nimic.

Dar se ispravise cu strapatul. Nu mai avea pentru ce sa se zdrobeasca. Pana i-au murit pe rand, unul cate unul, copiii, n-a stiut pentru ce se zoleste atata. Cand Paunita statea cu luminita de ceara la capatai, simtea Fefeleaga ca toata viata s-a chinuit pt copiii ei. Seara s-a dus la clopotar, la preot "sa se mai osteneasca o data si pentru cel din urma suflet din casa ei". Dimineata urmatoare, s-a dus la sopron si l-a luat pe Bator sa-l duca in targ, sa-l vanda.

Sa nu fi fost calul, Paunita nu avea nici sicriu vopsit, nici cununa ca de mireasa, nici giulgiuri albe. Fefeleaga ii zise calului sa nu fie suparat, ca lui o sa-i mearga mai bine. Si tropaind-si pe trotuar cizmele grele, umbla franta de spate, sa gaseasca vreun car de la ei, sa-si duca acasa podoabele cumparate pe pretul lui Bator.

Niculaita Minciuna - Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti
"Niculaita Minciuna" de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti este o nuvela. In aceasta este vorba despre un baietel pe nume Niculaita Gropescu, un copil cu judecata, blajin la vorba, masurat la miscari. In toate clasele primare, de la scoala din Magureni, a luat tot premiul intai, spre bucuria parintiilor. La sfarsitul scolii, invatatorul Irimescu a zis ca e pacat ca asa un baiat destept sa nu mearga inainte.

Arendasul, conu Epaminonda, i-a spus ca invatatura mai mult rau utraveste sufletul omului. Dupa moartea batranului, sculele fusesera urcate in podul casei, iar Niculaita daduse intr-o zi de ele si ii ceru mamei lui sa i le dea jos. Nu voiam sa ii dea acele scule jos, iar el se urca mereu in pod si, din gluma, dn joaca, azi a facut un scaunel, maine o morisca de speriat ciorile, dar intr-o zi a facut tatalui lui, o codarla de la caruta.

Din sfaturile lui conu Epaminonda si a ramas Niculaita acasa, la camp. Lui nu-i parea rau fiindca ii placea sa stea la camp. Si asa au trecut ani si ani, pana s-a facut un flacau de saptesprezece ani. Intr-o zi, cum statea el pe scaun, vazuse in stratul de marar de langa el pisica lor, la panda dupa un stol de vrabii, si cum a prins in gheara o vrabie si a scos un glas ca de vrabie.

Seara, el s-a dus sa povesteasca la poarta cele vazute. Mos Grigore ii zise ca el om de saptezeci si patru de ani, nu a mai auzit asemenea lucru. El ii mai zise ca o sa-l numeasca lumea "Niculaita Minciuna". N-a mai trebuit sa zica nimeni, ca asa i-a ramas porecla. Toti il batjocorau, chiar si parintii lui. La catava vreme dupa intamplarea cu mos Grigore, Niculaita se duse la invatatorul lui si il intreba daca are el vreo carte in care sa scrie ca pisica face ca vrabia.

Invatatorul ii spuse ca el nu are nicio carte in care sa scrie asemenea bazaconii. Intors acasa, Niculaita il chema pe fratele lui, Ilie ca sa vada ca nu minte. Si au venit iar vrabiile si pisica a facut ca ele. Apoi Niculaita a chemat-o si pe Salomia sa vada, iar cand a venit ea, s-au speriat vrabiile. Curioasa sa auda si ea cu urechiile ei, s-a asezat langa Niculaita si au asteptat dar au venit doua-trei vrebii, insa pisica n-a scos niciun sunet.

A plecat Niculaita la oras, cu caruta cu lemne, pentru ca s-a gandit nea Andrei ca tot stau degeaba boii la inceputul lui octombrie. Dupa aceasta plecare in oras cu caruta cu lemne, lui Niculaita ii s-au intamplat multe lucruri.

La sfarsitul nuvelei, autorul spune ca, azi, oamenii, daca nu esti la fel ca dansii, nu te mai rastignesc ei cu cruzime, ci te duc fara multa rautate, ba poate chiar cu compatimire, sa te rastignesti singur. Si tot e o indreptare...
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles