Noua economie. orizont si schimbari

5x puncte

categorie: Economie

nota: 6.53

nivel: Liceu

     Se spune ca societatea spre care ne îndreptam este sau va fi Societatea Informationala-Societatea Cunoasterii (SI-SC). Sintagma prin care este desemnata noua societate releva în mod deosebit mijloacele pe care aceasta se va baza si progresul lor, ceea ce, la prima vedere, lasa impresia unei denumiri tehniciste, unilaterale. Sintagmele prin care au fost desemnate societatile de pâna acum conti[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Noua economie. orizont si schimbari

     Se spune ca societatea spre care ne îndreptam este sau va fi Societatea Informationala-Societatea Cunoasterii (SI-SC). Sintagma prin care este desemnata noua societate releva în mod deosebit mijloacele pe care aceasta se va baza si progresul lor, ceea ce, la prima vedere, lasa impresia unei denumiri tehniciste, unilaterale. Sintagmele prin care au fost desemnate societatile de pâna acum contin câte un cuvânt-cheie (sclavagism, feudalism, capitalism) care sintetizeaza o gama de stari sociale posibile pe care oamenii, individual si/sau în grup, se situeaza în mod inevitabil, în functie de anumite conditii, constituind o structura economico-sociala caracteristica. Evident, nu s-a gasit înca cuvântul-cheie prin care sa se poata releva ceea ce este sau va fi fundamental sub aspect economic si social pentru noua societate. SI-SC este o sintagma ce deplaseaza denumirea spre alte sfere.

      Acestei societati în formare, îi va fi proprie o activitate economica, sau mai direct spus, o economie mult schimbata fata de cea de odinioara, si fata de cea actuala, pe care o denumim, cel putin acum, noua economie, sintagma care ne atrage atentia ca ceea ce este nou va fi atât de important si semnificativ, încât va justifica însasi denumirea respectiva.

     Nici sintagma "noua economie" nu este fericit aleasa dar reda, în mod clar, mesajul schimbarilor profunde care vor avea loc. În plus, termenul a mai fost folosit de-alungul timpului, si poate genera confuzii.

     Fiecare societate a avut economia sa si aceasta era o noua economie în raport cu cea apartinând vechii societati. Mai avem în vedere ca si progresele din stinta economica au fost generatoare de schimbari atât de ample, încât de la un anumit moment încolo, s-a vorbit de o noua economie ceea ce, în realitate, înseamna o noua etapa, o alta explicatie data de stiinta economica, de teorie pentru economia faptica. De exemplu, s-a trecut de la economia clasica, la cea neo-clasica, si apoi la noua economie clasica. În acelasi sens, amintim ca în ultimele doua-trei decenii a început sa se vorbeasca despre Noua Scoala de la Cambridge ce a fondat Noua Economie. Un grup de economisti renumiti - J. Robinson, P. Sraffa, L. Pasinetti si altii, care, în cariera lor, au lucrat un timp la Universitatea Cambridge, au fost în vizita acolo, sau, pur si simplu, în cercetarile lor au ajuns la aceleasi concluzii, constituie nucleul dur al acestei Noi Economii. Premeditat sau spontan, acestia au studiat în ce masura explicatii neo-clasice si clasice din stiinta economica, mai ramân relevante si au concordanta cu realitatea de astazi. Evident, ei au dat si multe explicatii noi sau au formulat concluzii, adesea, categorice, care, în ansamblul lor, au fost etichetate "Noua Economie".

     Pentru demersul nostru, sintagma "Noua Economie" trebuie considerata temporara, (pâna se va ajunge la una adecvata pe baza succeselor din cercetarea economica). De asemenea, trebuie sa acceptam dubla sa relevanta:

     " Sintagma unei noi realitati economice care a început sa se constituie în cele mai dezvoltate tari dar care, în principiu, poate fi accesibila si altora;

     " Treapta noua în progresul teoriei economice.



     Contextul istoric ce impune SI- SC este acelasi si pentru noua economie si se caracterizeaza prin câteva aspecte majore:

     " Omenirea contituie astazi rezultatul evolutiei în decursul careia s-au acumulat reziduurile de lunga durata ale tuturor modelelor de existenta pe care le-a parcurs, si care, luate împreuna, formeaza o bariera în calea progresului cautat, asteptat si meritat de generatiile actuale. Învingerea acesteia este de neconceput fara progresul rapid si profund al cunoasterii si al promovarii sale în societate, dar mai ales în economie;

     " Populatia s-a înmultit încât, dupa aprecieri realiste, a depasit gradul de sustenabilitate al ecosistemului natural. Acum sunt 6 miliarde locuitori dar ONU estimeaza ca vor fi 11 miliarde în 2050 si se considera ca cei 27 de oameni care se nasc la fiecare 10 secunde numai "cu putin noroc vor avea hrana suficienta, apa potabila si locuinte decente" Allen W.L., 1998 ;

     " Oamenii au evoluat chiar si dupa ce au ajuns la cunostintele necesare, ca si când nu ar fi stiut ca traiesc într-un cerc închis (cel putin pâna la cucerirea cosmosului), depasind capacitatea de autoregenerare a planetei;

     Asistam la o risipa enorma de resurse utilizate în scopuri militare, ce depasesc cu mult exigentele apararii si ameninta însasi existenta vietii pe Pamânt, la care se adauga cele specifice societatii de consum, tehnicile si tehnologiile mai eficiente si disponibile ce ar trebui aplicate si generalizate. "Risipa pare sa fie un produs inerent al caracteristicilor sociale, economice si culturale ale epocii noastre... Numeroase metode de conservare a energiei si tehnologii mai eficiente de folosire a materiilor prime sunt deja disponibile..." Gabor D., Colombo V., King A., Galli R., 1983 .

     " Asadar, noua economie proprie SI-SC trebuie sa se bazeze pe mijloace proprii - noi sau mai vechi, dar la un alt stadiu al cunoasterii. Mijloacele - noile tehnici si tehnologii - tin în mod direct de informatizare si cunoastere si vor da, fara îndoiala, o noua configuratie si economiei. Dar stiinta economica si ingineriile de toate genurile vor trebui sa fundamenteze noua economie, având în vedere ca:

     " existenta naturii fara om dar si cu el, cel putin din ceea ce se stie azi, nu a determinat situatii de criza de genul celor la care ne-am referit;

     " desprinderea omului de natura si actiunile sale au alterat ceea ce exista si omul nu a stiut, nu a putut si nici nu si-a pus problema sa întretina sau sa înlocuiasca actiunea de refacere si purificare realizata de natura fara nici un cost;

     " preluarea modelelor vii de functionare din natura implica sa nu se produca efecte negative, iar daca acestea au loc, sa fie anihilate fara a genera altele;

     " trebuie sa se conceapa întreaga existenta umana în conditii proprii circuitelor economice închise, din care resursele sa se recupereze fara pierderi, iar deseurile si resturile de diferite feluri sa-si gaseasca utilitate;

     " sa se apeleze la noi resurse doar pentru completarea necesarului la nivelul unor circuite normale;

     " sa se renunte la misiunea "civilizatoare" a omului asupra naturii si sa se actioneze în ideea ca omul si omenirea trebuie sa accepte schimbarile de comportament necesare încadrarii existentei sale în parametrii potentiali reali ai planetei, nu în cei ideali sau presupusi existenti;

     " este necesar sa se asigure o coerenta a actiunii oamenilor la nivel planetar, pentru a stopa cresterea efectelor negative si apoi descresterea lor.

     Desigur, noua economie presupune dezvoltarea (cresterea) durabila, dar induce o alta abordare a însasi dezvoltarii (cresterii) durabile decât s-a facut pâna acum.



     PRINCIPIILE ECONOMIEI SI-SC



     Noua economie, în mod inevitabil, trebuie sa porneasca de la principiile care s-au conturat în numeroase studii realizate în grup sau individual, din proprie initiativa sau din ratiuni practice ale organismelor internationale ce reflecta deopotriva situatia existenta si cerintele, aspiratiile imediate, dar si cele pe termen lung, din care niciodata nu a lipsit contracararea efectelor negative acumulate în procesul existentei de pâna acum.

      În optica noastra, aceste principii pot fi sintetizate astfel:

     1. Principiul existentei umane în cerc închis ( pâna la cucerirea spatiului extraterestru). Natura însasi exista în cadrul unor cicluri sau circuite închise pe care trebuie sa le cunoastem mai bine pentru a învata sa traim altfel. De aici decurge consecinta ca nu putem apela la resurse de pe alta planeta, nu ne putem muta în alta parte si nu putem scapa de "produsele derivate" ale existentei noastre, adica de efectele negative pe care le inducem asupra mediului si care apoi se întorc împotriva noastra ca efecte perverse.

     1. Principiul reintegrarii omului în natura. Actionând asupra naturii, atunci când îsi produce bunurile de care are nevoie, omul a ajuns acum la stadiul în care trebuie sa se reintegreze naturii de care s-a desprins si pe care mereu a dorit sa o supuna uitând ca trebuie sa fie în armonie cu ea. Pentru ca planeta da semne tot mai evidente ca actualele modele ale existentei umane nu mai pot fi sustinute, trebuie sa marcam întelegerea acestora si sa ne aliniem în mod activ existenta la exigentele naturii pentru a da o sansa perpetuarii existentei noastre.

     2. Primum non nocere ( în primul rând sa nu daunezi în relatia cu mediul). Toate tarile se confrunta cu problema poluarii mediului însa la dimensiuni diferite. Cel putin pâna acum, cele mai dezvoltate au fost cele care au poluat cel mai mult, iar poluarea, prin circuitele naturale si economice, s-a generalizat. Tarile mai putin dezvoltate, desi au o contributie mai mica la poluare, sufera mai mult pentru ca nu au resursele necesare actiunilor de prevenire si depoluare. România este recunoscuta printre tarile cu probleme grave în aceasta privinta. Poluarea însa diminueaza foarte mult resursele naturale reproductibile si în plus este un pericol grav pentru sanatate care sporeste cheltuielile în acest scop. Dupa unele calcule, peste 60% din populatia planetei este afectata de insuficienta îngrijirilor medicale.

     3. Pastrarea si cresterea biomasei, biodiversitatii si bioproductivitatii. Biostarea si bioproductivitatea reprezinta indicatori ai calitatii resurselor naturale. Începând cu protejarea fertilitatii solului si terminând cu conservarea si dezvoltarea sistemelor ecologice, exista un spectru larg de probleme care necesita rezolvarea urgenta mai ales în tarile în curs de dezvoltare, dar nu numai acolo.

     4. Asigurarea permanenta a resurselor. Acest principiu impune atât conservarea si utilizarea rationala a resurselor neregenerabile cât si realizarea unui echilibru între ritmul exploatarii celorlalte resurse si ritmul regenerarii lor. Solutia cea mai buna aici pare a fi conceperea activitatilor economice ca si a existentei naturii însasi în circuit închis de tip flux circular activ. Aceasta presupune ca tot ceea ce se preia din natura si la stadiul actual al cunoasterii este economic util sa fie folosit, iar substanta utila din deseuri si bunuri uzate sa fie reciclata. Mai trebuie avuta în vedere înlaturarea risipei, faptul ca "în toate sectoarele economiei, o reducere considerabila a consumului de resurse naturale pe unitatea de produs este, incontestabil, posibila si aceasta fara a antrena o scadere a calitatii sau a nivelului de viata..." D. Gabor, U. Colombo, A. King, R. Galli, 1983 . Numeroase tehnologii mai eficiente de folosire a materiilor prime sunt deja disponibile dar trebuie aplicate si generalizate, iar altele ar putea fi dezvoltate prin intensificarea cercetarii.

     5. Principiul eficientei economice, sociale si ecologice. Conceputa în sens restrâns, eficienta economica a neglijat costurile suportate de natura. Luarea în calcul si a cheltuielilor pentru refacerea naturii, pentru protejarea si dezvoltarea activelor de mediu, este foarte necesara pentru a redefini conceptul de eficienta economica. I se poate spune acestuia eficienta economica, sociala si ecologica pentru ca intereselor economice li se adauga cele ale societatii în ansamblu, iar societatea nu poate sa se dezvolte ignorând mediul natural. Interpretata pe termen lung, productia actuala pare a fi foarte mare fata de 100 de ani în urma sa zicem, dar aportul sau la ridicarea calitatii vietii a fost sensibil mai mic decât aceasta crestere, pentru ca diferenta reprezinta cheltuieli si productii consacrate reproducerii unor conditii naturale înainte oferite gratuit de natura.

     6. Existenta societala este interactiva cu mediul ambiant. Teoriile cresterii si, mai mult decât acestea, activitatile dezvoltate abordeaza mediul natural ca spatiul în care omul se manifesta economic pentru a-l stapâni, a si-l însusi, dar despre om, "numai de bine"; el este valoarea suprema si deci de neatins. Cum ar trebui sa se actioneze asupra omului si omenirii în termenii realitatilor actuale nu a ajuns înca o preocupare foarte evidenta, dar a devenit clar ca în activitatea economica fluxurile trebuie sa fie bilaterale, iar ceea ce se scurge spre natura nu mai poate reprezenta deseuri, dejectii sau produse toxice. Relatia aceasta biunivoca trebuie sa fie benefica si pentru mediu. În cadrul sau, omul trebuie sa raspunda exigentelor de mediu pentru a-si asigura existenta perpetua.

     7. Trecerea de la cresterea demografica discretionara la cea bazata pe responsabilitatea constienta a cuplului barbat-femeie si pe implicarea adecvata a societatii. O lume în care o patrime din populatie are probleme grave cu alimentatia si peste 60% cu asigurarea sanatatii, în care poluarea afecteza evident potentialul agro-alimentar al planetei si zestrea genetica a noilor generatii, iar resursele par a fi tot mai inegal distribuite si mai prost administrate, releva necesitatea unei abordari a cresterii demografice pe baze mai realiste, pentru ca progresul stiintific permite nu numai controlul asupra nasterilor ci si asupra dezvoltarii normale a generatiilor tinere.

     8. Principiul echitatii sociale. Implica o continuare a urmaririi obiectivului dezvoltarii în sens modern, respectiv al reducerii decalajelor privind veniturile. În plus, este avuta în vedere evitarea discriminarilor si asigurarea egalitatii sanselor de afirmare pentru toti membrii societatii. Dezvoltarea durabila impune o viziune mai larga asupra echitatii sociale prin luarea în consideratie a raporturilor cu mediul. Echitatea sociala necesita si acces egal la activele de mediu, atât din perspectiva sincronica cât si din perspectiva diacronica.

     9. Responsabilizarea guvernelor pentru modul în care, prin politicile promovate, gestioneaza si sporesc resursele pentru a asigura si viitorul noilor generatii. Principiul este aplicabil peste tot în lume si chiar se aplica, dar pentru România este în cel mai înalt grad necesar, daca tinem seama de jaful care s-a facut dupa 1990 si care, în buna masura, continua. De asemenea, este necesara, reglementarea juridica a acestei responsabilizari, pentru ca inexistenta sa ofera libertatea dezastrului. Acest principiu priveste deopotriva razboiul, economia, slabiciunile manifestate pentru cei ce jefuiesc si starea deplorabila a societatii.



     CE FEL DE ECONOMIE?



     Principiile enuntate contureaza într-o anumita masura ceea ce ar putea fi noua economie. Se impun însa precizari.

     " Finalitatea acestei economii va ramâne omul si satisfacerea trebuintelor sale. Daca scoatem omul din economie, aceasta nu mai are nici un sens. Si pâna acum s-a pornit de la om, dar cresterea demografica discretionara a creat grave probleme ce releva insuficienta resurselor pentru sustinerea unui asemenea comportament. Se cere crestere economica (dezvoltare) tot mai mare pentru ca se mareste populatia si, totodata, fiecare vrea sa traiasca mai bine. Pentru cresterea economica s-a apelat la noi si noi resurse, diminuându-le amenintator pe cele neregenerabile si nereproducându-le la nivelul adecvat pe cel reproductibile. Problema resurse-nevoi proprie oricarei economii este acum mai tensionata decât oricând si nu mai poate fi rezolvata recurgând la modelele existente, pentru ca n-a dat rezultate. Apare necesitatea schimbarii modelului. În centrul atentiei omul, dar nu omul-numar, cantitate, ci omul-valoare. Este de neînteles de ce pe Planeta trebuie sa existe din ce în ce mai multi oameni, în conditiile resurselor care oricum le-am considera tot limitate ramân. Nu exista iesire decât daca ne vom educa sa facem fata mai bine cu ceea ce avem dar valorificându-le mai bine. Tot mai multi oameni - este un slogan în mare masura cu rezonanta militarista care, prelungit dincolo de anumite limite, poate induce (asa cum de altfel se si confirma) aspiratii la spatiul vital, conflicte zonale, zonal-regionale si nu numai. Tensiunea acumulata în raportul resurse-nevoi are deja reverberatii globale: se contesta dar se si sustine dreptul permanent al popoarelor asupra resurselor naturale; popoarele sunt considerate fiecare pe teritoriul sau, dar se aud tot mai tare voci oficiale si se organizeaza actiuni care sustin ca resursele naturale sunt patrimoniul umanitatii si ca urmare, toate popoarele ar putea avea dreptul asupra tuturor resurselor, oriunde s-ar situa acestea; s-au delimitat apele teritoriale, ar ramâne problema resurselor din oceanul planetar, care înca n-a fost împartit, etc.

      În interiorul tarilor, aceasta tensiune priveste în mod deosebit proprietatea asupra pamântului, care genereaza un numar enorm de conflicte.

     Societatea în care ne aflam si care mostenind consecintele celor dinaintea sa a agravat tensiunea resurse-nevoi se numeste si acum tot capitalism. În perioada de dupa al doilea razboi mondial, când conflictul politic capitalism-socialism a fost exacerbat, capitalismului i s-a spus economie de piata, sintagma mai mult improvizata, dar care astazi este foarte raspândita. Centrul economic al acestei societati este, desigur, piata. Deci, economie în care piata este totul sau aproape totul în societatea capitalista.

     " Noua economie nu mai poate fi o economie de piata în sensul actual. În ciuda progreselor facute, aceasta din urma a ajuns în impas. Piata nu mai poate gestiona resursele la nivelul noilor exigente, a determinat împartirea mondiala în bogati si saraci si pune sub semnul întrebarii existenta multora - a celor afectati de malnutritie si de lipsa sau insuficienta asistentei sanitare. Oricum, piata are limitele sale, genereaza externalitati de toate felurile si, în plus, nu poate solutiona satisfacerea trebuintelor colective care devin din ce în ce mai ample conditionând în mod hotarâtor calitatea vietii. Solutia spre care aluneca acum economia este afirmarea tot mai puternica a statului.

     Pentru ca stadiul la care au ajuns tarile dezvoltate si în general piata creeaza posibilitatea ca actori implicati direct în jocul sau sa-si satisfaca interesele individuale, devine capitala nevoia bunurilor colective, publice, relevata de dificultatile sau imposibilitatea satisfacerii nevoilor aparute ca urmare a poluarii si risipei resurselor în scopuri irelevante pentru calitatea vietii unor segmente foarte mari ale populatiei si de cele mai multe ori a populatiei majoritare. De aceea, economia trebuie reconstruita pe baze noi în care interesul public trebuie corelat cu cel individual la noile dimensiuni. În acest context, politica publica va ocupa un loc central întrucât societatea nu mai poate progresa în satisfacerea mai buna a trebuintelor mentinând sau amplificând polarizarea veniturilor în tendintele sale actuale.

     " Fara a abandona interesul individual, noua economie va deplasa centrul de greutate pe interesul public în cadrul ce se contureaza prin promovarea politicii publice. Termenul (adjectivul) public are, în acest context, doua acceptiuni:

     - expresie a problematicii care priveste cea mai mare parte a populatiei;

     - expresie a ansamblului de nevoi colective care are tendinta sa creasca si sa conditioneze tot mai mult progresul social de satisfacerea lor.

     Trebuie tinut cont si de faptul ca chiar si pentru cei care îsi realizeaza foarte bine interesele individuale prin jocul pietei, progresul calitatii vietii lor, are o dependenta crescânda de bunurile publice pentru ca un segment mare din trebuintele lor nu poate fi acoperit decât prin ceea ce este de natura publica.

     " Noua economie se formeaza si va functiona beneficiind de caracterul democratic al SI-SC. Rolul determinant revine, desigur, politicii economice care "fixeaza" optiunile generale în domeniu, prin testarea acestora în ciclurile electorale. Asemenea optiuni vor trebui fundamentate stiintific, sa nu aiba caracter electoral-demagogic. Oamenii politici nu mai pot si nu mai trebuie considerati "buni în toate domeniile"; rolul lor trebuie sa se limiteze la polarizarea celor mai multe optiuni sau a celor majoritare în orientarea economiei si apoi, prin functiile pe care le vor ocupa în structura politica, sa "vegheze" daca ceea ce se realizeaza corespunde sau contrazice optiunile electorale. Punerea în aplicare, detalierea si executarea acestora revine, de drept si de fapt, tehnocratilor. Fara profesionalism nu se mai poate; societatea cunoasterii impune profesionalismul în economie si tehnocratia ca ferment al noii economii.

     " Noua economie va consacra tehnocratia, dar aceasta trebuie sa dispuna de o buna pregatire, ceea ce induce ideea asigurarii unei prioritati în dezvoltarea învatamântului si cercetarii stiintifice. Relevant, Friederich von Hayek spunea cu mai multi ani în urma ca "Numai participantii directi la procesele economice dispun de cunoasterea necesara pentru a lua decizii eficiente" Hayek, 1991 .

     " Învatarea devine procesul general caracteristic noii economii, pentru ca economisirea resurselor si orientarea actiunilor în directia satisfacerii nevoilor mai mari si mai diferite cu resurse limitate, în logica proceselor circular active la care ne-am mai referit, presupune cunoastere, generalizare, învatare pentru toti membrii SI-SC. Pentru a face activitate economica într-un anumit fel, trebuie sa existe cunostintele necesare în acest sens, iar pentru a le asigura, cunoasterea trebuie sa fi avut loc înaintea actiunii economice. Deci neaparat trebuie acordata prioritate proceselor generatoare de cunostinte noi, cercetarii tehnico-stiintifice. Rezultanta generala a învatarii trebuie sa fie cresterea evidenta a eficientei în general si a celei economice în special. Desigur, odata cu aceasta se pune si problema comensurarii adecvate a proceselor economice, inclusiv a eficientei însasi, pentru a dobândi mai multa relevanta si fidelitate fata de fenomenele respective. Dar aceasta poate constitui un alt segment al demersului nostru.

     " Promovarea noii economii în România înseamna acum o apropiere de standardele economiilor dezvoltate si ale structurilor euro-atlantice, atât prin caracteristici generale cât si prin tendintele pe termen lung.

     " Pentru a reusi noua economie este necesar ca optiunile de politica economica validate electoral sa se concretizeze imediat în strategii pe termen mediu si apoi, neaparat, în strategii pe termene foarte lungi (25-50 ani) pentru a asigura continuitatea si complementaritatea actiunilor economice. Aceasta ar contribui, totodata, la cresterea eficientei în gestionarea resurselor si asa foarte limitate ale României. Elaborarea acestor strategii ar trebui sa se contureze catre 2004-2005 si apoi sa se asigure agregarea lor spre 2007-2008.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles