Notiunea de drept public si privat

3x puncte

categorie: Drept

nota: 5.15

nivel: Facultate

     Separarea celor doua tipuri de drept este īnca de la īnceputurile dreptului si cum era si normal, romanii au fost primii īn a defini cele doua tipuri de drept: ,,publicum ius est quod ad statum rei romanae spectat, privatum quod ad singulorum utilitate pertinent" care īn traducere aproximativa ar fi ca: ,,dreptul public este atunci cānd el este īn slujba imperiului roman, privat atunci cānd s[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Notiunea de drept public si privat

     Separarea celor doua tipuri de drept este īnca de la īnceputurile dreptului si cum era si normal, romanii au fost primii īn a defini cele doua tipuri de drept: ,,publicum ius est quod ad statum rei romanae spectat, privatum quod ad singulorum utilitate pertinent" care īn traducere aproximativa ar fi ca: ,,dreptul public este atunci cānd el este īn slujba imperiului roman, privat atunci cānd serveste interesele individului īn parte". Aceasta definitie este si astazi actuala deoarece face cea mai clara distinctie īntre cele doua ramuri īn functie de interesele cui le apara si la cine se aplica: individul ca entitate de sine statatoare respectiv societatea, ansamblu de indivizi.

     Īn decursul timpului diversi teoriticieni ai dreptului au īncercat sa gaseasca alte criterii de delimitare a celor doua tipuri dar fara a avea rezultate satisfacatoare. Astfel diversele īncercari au īncercat sa delimiteze cele doua tipuri de drept īn functie de subiectul la care se aplica o norma juridica: acest criteriu nu permite o delimitare precisa si fara confuzii deoarece de cele mai multe ori subiectul poate sa se intercaleze iar cel mai bun exemplu este proprietatea - personala, de stat sau a societatii (bun comun). Scoala engleza a īncercat delimitarea celor doua tipuri pe baza unei delimitari a drepturilor de care se poate bucura individul: drepturi absolute sau drepturi relative. Nici aceasta idee nu are fundamente solide si nu este utilizata.

     Cu toate ca definitia romana este īnca actuala ea nu mai poate sa īsi pastreze rigiditatea deoarece la ora actuala statul nu mai actioneaza exclusiv ca persoana juridica de drept public si ca persoana juridica de drept privat.

     Unul din cei mai mari teoriticieni romāni īn domeniu, Paul Negulescu, īn Tratatul sau de drept administrativ preciza ca īmpartirea romana este important sa fie mentinuta deoarece:

     1. Normele dreptului privat sunt mult mai stabile decāt cele ale dreptului public. El īsi bazeaza afirmatia pe faptul ca īn decursul timpului notiunile drept privat nu au cunoscut mari modificari de la romani pāna īn prezent.

     2. Calitatea de subiect de drept public difera de cea reglementata de dreptul privat. Aceasta afirmatie face referire la faptul ca pentru a putea fi īn postura de subiect al dreptului public persoana īn cauza trebuie sa aiba capacitate de exercitiu, cu alte cuvinte, īn tara noastra, sa aiba vārsta majoratului. Unele drepturi ce decurg din notiunea de drept public necesita si alte conditii suplimentare pentru a fi exercitate: dreptul la vot necesita si cetatenie, etc.

     3. Raporturile de drept public sunt caracterizate prin aceea ca īntotdeauna unul dintre subiectele sale este statul sau o autoritate publica, iar partile nu se afla īn pozitie de titulare egale de drepturi si obligatii. Prin aceasta afirmatie se face distinctia si īntre forma de manifestare a actului de drept public care, bucurāndu-se de prezumtia de legalitate are caracter obligatoriu si executoriu, fiind īn general unilateral. Pe de alta parte īn dreptul privat partile se afla īn pozitie de titulare egale de drepturi si obligatii, pe baza principiului egalitatii partilor īn raporturile civile, iar forma de manifestare este cea a consensualismului, partile implicate cautānd sa ajunga la un consens īn ce priveste obligatiile si drepturile ce decurg dintr-un raport juridic, ceea ce presupune bilateralitate.

     4. Sub aspectul tehnicii juridice, adica a modului de redactare a continutului normelor juridice se īnregistreaza importante distinctii dupa cum norma apartine dreptului public sau privat. Īn cele doua sfere, publica respectiv privata normele difera radical. Pentru dreptul public ele sunt imperative, rigide, care impun o anumita conduita pe cānd pentru dreptul privat ele sunt permisive, flexibile si permit ca partile sa negocieze de comun acord finalitatea acestora.

     La rāndul lor dreptul public respectiv cel privat cuprind:

     - Dreptul public cuprinde:

     - Dreptul constitutional;

     - Dreptul administrativ;

     - Dreptul financiar;

     - Dreptul penal;

     - Dreptul international public;

     - Etc.

     - Dreptul privat cuprinde:

     - Dreptul civil;

     - Dreptul comercial;

     - Dreptul familiei;

     - Dreptul muncii;

     - Dreptul procesual civil;

     - Dreptul international privat;

     - Etc.

     Īn cadrul dreptului public o importanta deosebita o are dreptul constitutional. Acesta reglementeaza forma īn care este organizat un stat, modalitatea si tipul guvernarii si toate aspectele legate de constitutia unui stat. Asa cum era si normal Constitutia are doua sensuri generale: unul politic si unul juridic.

     Conotatiile politice sunt legate de aspecte cum ar fi evolutia īn decursul timpului, īntr-o societate a unei constitutii, reglementarea anumitor valori spirituale si politice, aspecte legate de statutul cetateanului.

      Conotatiile juridice sunt sub doua aspecte:

     o aspect material care defineste ansamblul normelor care reglementeaza forma de guvernamānt a unui stat, raporturile existente īntre partidele politice si īntre stat si cetateni si cuprinde ansamblul de legi organice si unele legi ordinare.

     o Aspectul formal care se refera la posibilitatea adoptarii īn conditii speciale a unor reguli juridice.

     O constitutie se poate gasi sub forma scrisa sau poate fi cutumiara. La rāndul lor constitutiile scrise pot fi rigide sau flexibile. Diferenta īntre constitutiile rigide si cele flexibile este ca acestea din urma pot fi modificate ca orice lege obisnuita.

     Romānia are o constitutie rigida care pentru a putea fi revizuita are nevoie de o procedura speciala.

     Personal cred ca o constitutie rigida prezinta ca principal avantaj o mai mare stabilitate dar pe de alta parte amendarea ei este dificila si anevoioasa.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.