Necesitatea reformei in domeniul finantelor publice

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Necesitatea reformei in domeniul finantelor publice

Referat despre Necesitatea reformei in domeniul finantelor publice
Astfel, prin Legea finanþelor publice (nr. 10/1990) se legifereazã noile principii de descentralizare a finanþelor publice:
- bugetul de stat reprezintã ºi va funcþiona numai ca buget al administraþiei centrale de stat;
- bugetul asigurãrilor sociale de stat funcþioneazã în mod automat, fiind administrat de cãtre Ministerul Muncii Solidaritãþii Sociale ºi Familiei;
- bugetele locale cuprin veniturile ºi cheltuielile în mod autonom la niveul fiecãrei unitãþi adminisrative;
- la dispoziþia unor instituþii publice s-a creat posibilitatea de a construi fonduri speciale destinate acoperirii unor anumite cheltuieli. De exemplu: fondul pentru învãþãmânt, fondul pentru asigurãri sociale de sãnãtate, fondul pentru ºimaj, etc.;
- ca urmare, rãspunderea pentru derularea procesului bugetar intrã în competenþa Guvernului României, care prin organele sale de specialitate – Ministerul Finanþelor ºi Ministerul Muncii Solidaritãþii Sociale ºi Familiei întocmeºte, supune aprobãrii ºi executã bugetul de stat ºi bugetul asigurãrilor sociale de stat.

Bugetele locale se întocmesc, se aprobã ºi se executã în condiþii de autonomie, de organele administraþiei publice locale, corelaþia acestora cu bugetul de stat realizându-se numai prin intermediul transferurilor ºi a sumelor defalcate din impozitul pe salarii.
Concomitent cu mãsurile de refomã din domeniul finanþelor publice, a avut loc restructurarea sistemului bancar ºi anume:
- Banca naþionalã a României devine bancã de emisiune ºi de politicã monetarã, renunþând la efectuarea execuþiei de casã a bugetului de stat;
- se înfiinþeazã bãnci comerciale cu capital de stat ºi privat, care funcþioneazã pe principiile economiei de piaþã, adicã pe bazã de profit, dar ºi de risc. Înainte de aplicarea acestor mãsuri, BNR asigurã limitarea de bancnote ºi monedã, gestiunea rezervei de aur ºi crediteazã industria ºi comerþul.

Noul cadru juridic, Legea privind activitatea bancarã nr. 33/20.03.1991 ºi legea privind statutul BNR nr. 39/29.03.1991, subordoneazã BNR ºi Parlamentului þãrii ceea ce îi conferã acesteia un înalt grad de independenþã, astfel cã se asigurã condiþiile necesare înfãptuirii politicii monetare, valutare ºi de credit a statului. În concordanþã cu politica Guvernului, ea asigurã emisiunea monetarã, gestioneazã rezervele valutare ale statului ºi supravegheazã activitatea bãncilor comeciale, pârghiile specifice. Bãncile comerciale au obligaþia de a pãstra disponibilitãþile la BNR care efectueazã controlul asupra îndeplinirii condiþiilor legale privind capitalul social, politica de reînfinþare a acestora.

Execuþia de casã a bugetelor ºi celorlalte mijloace financiare ale sectorului public au fost preluate de Banca Comercialã Românã, desprinsã din BNR. Banca Comercialã Românã, constituitã pe obiectivul comercial care are în vedere în primul rând desfãºurarea unor activitãþi rentabile, adicã executarea unor servici ºi operaþiuni bancare aducãtoare de profit ºi mai puþin activitãþi pentru mobilizarea surselor bugetare ale statului, printr-un control eficient asupra activitãþii agenþilor economici privind calculul, evidenþierea ºi vãrsarea obligaþiilor cãtre bugetul de stat, bugetele locale ºi bugetul asigurãrilor socale de stat.

De asemenea, neavând organe propri de specialitate în domeniul execuþiei bugetului, BCR nu a mai exercitat un control eficace asupra modului cum se realizau veniturile de la agenþii plãtitori de impozite ºi taxe, precum ºi asupra modului în care plãþile de casã efectuate de instituþiile publice respectã prevederile bugetare aprobate pe naturã de cheltuieli. Plãþile pentru investiþile instituþiilor publice se efectuau prin intermediul Bãncii Române de Dezvoltare, în limita alimentãrii conturile de plãþi, ca urmare instituþiile publice plãteau comisioane enorme cea avea ca efect creºterea cheltuielilor publice.
În realitate bãncile comerciale efectuau numai operaþiuni de încasãri ºi plãþi în contul instituþiilor publice centrale ºi locale, pe seama bugetelor, fãrã un control real, fapt ce a generat numeroase neajunsuri în legãturã cu urmãrirea încasãrilor veniturilor sau respectarea destinaþiei creditelor bugetare aprobate. La aceasta se mai adaugã ºi faptul cã execuþia bugetelor se desfãºura greoi, cu mari întârzieri; datele finale fiind inoperante în cele mai multe cazuri. Nu se mai putea acþiona în vederea corectãrii unor situaþii în timpul derulãrii procesului bugetar, rãmâneau importante venituri ale statului neîncasate sau fonduri arobate necheltuite, în detrimentul unor acþiuni ºi activitãþi importante ºi necesare din punct de vedere economic ºi social. Din aceastã cauzã, de cele mai multe ori efectuarea vãrsãmintelor cãtre buget, de agenþi economici, în contul datoriei lor, rãmânea la aprecierea acestora.

Încercarea de a conduce o evidenþã analiticã pe plãtitori a principaelor venituri de cãtre organele Direcþiilor Generale ale Finanþelor Publice ºi a Controlului Financiar de Stat judeþene, în vederea urmãririi mai operative a veniturilor bugetare ºi extrabugetare la încasare nu a dat, rezultatele scontate atât datoritã volumului mare de muncã cât ºi faptul cã, de multe ori situaþiile nu mai erau operante din cauzã cã datele furnizate de bãnci erau fie eronate sau incomplete, fie informaþiile erau obþinute cu întârziere. Tot în acest context esistau probleme cu încadrarea corectã a veniturilor statului pe sub diviziunile clasificaþiei bugetare ºi pe bugete competente. În alte cazuri aceastã încadrare era denaturatã, organele ministerului finanþelor fie cã nu descopereau datele greºite, fie cã le descopereau cu întârziere când nu mai puteau fi corectate, lucru care conducea la raportarea cãtre organele centrale a unor date ºi informaþii denaturate privind execuþia bugetelor, cu consecinþe negative. « mai multe referate din Finante-banci