Muntii Bihor si Vladeasa

2x puncte

categorie: Geografie

nota: 9.71

nivel: Liceu

Marea diversitate a peisajului, consecință a alcătuirii geologice, permite împărțirea Munților Apuseni în subunități caracteristice. O primă delimitare trebuie făcută în partea nordică a Munților Apuseni și cea sudică. Limita între aceste două mari diviziuni o formează valea Arieșului, de la Turda până la Cîmpeni, apoi valea Arieșului Mic până la izvoare; de aici ea urmează valea Leuca până la văr[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Muntii Bihor si Vladeasa

Marea diversitate a peisajului, consecință a alcătuirii geologice, permite împărțirea Munților Apuseni în subunități caracteristice. O primă delimitare trebuie făcută în partea nordică a Munților Apuseni și cea sudică. Limita între aceste două mari diviziuni o formează valea Arieșului, de la Turda până la Cîmpeni, apoi valea Arieșului Mic până la izvoare; de aici ea urmează valea Leuca până la vărsarea ei în Crișul Alb și apoi pe aceasta, în continoare, până ajunge în Câmpia Tisei.

Munții ce se întind începând de la sud de limita descrisă și până în Mureș, grupați în general sub numele de Munții Metaliferi, au un relief asemănător: culmi domoale, de mică altitudine, constituite din gresii și șisturi argiloase sau din întinse revărsări de lave submarine. Linia culmilor este întreruptă de gheburi de calcare albe cu pereți abrupți și creste zimțuite și de cupole vulcanice, prin care pământul a revărsat până nu de mult lave incandescente. Acestea au adus, odată cu ele, prețioase minereuri de aur, argint, cupru și alte metale. Dela ele vine dealtfel și numele părții centrale a munților din lungul Mureșului, cunoscută sub denumirea de Munții Metaliferi. La vest de aceștia se găsesc Munții Zărand, iar spre nord-est ei se continuă în Munții Trascău.

Munții de la nord de valea Arieșului, mai vechi și mai înalți, sunt constituiți mai ales din șisturi cristaline, calcare și roci eruptive. Aici se pot distinge două masive importante: Munții Gilău la est și Munții Bihor la vest, limita dintre acestea urmând valea Albacului (afluent al Arieșului) și valea Belișului (afluent al Someșului Cald).

Munții Gilău, un vechi masiv de granițe și șisturi cristaline, ros de ape și vânturi, prezintă la mare înălțime (1 600-1 800 m) platouri neânchipuit de netede. Versanții sunt în schimb abrupți, iar acolo unde mijesc calcarele cristaline apele au tăiat forme halucinante, ca cele din abruptul muntelui Scărișoara-Belioara.

Munții Bihor au o alcătuire geologică mai complexă, predomină calcarele iar spre est formează corp muntos cu Munții Gilău, deosebirea de alcătuire geologică îi diferențiază net ca relief. Spre vest, aceași alcătuire ca a Munților Bihor o regăsim și în cele două ramuri ce se desfac din aceștia, Munții Codru-Moma și Munții Pădurea Craiului, de care însă sunt net separați prin depresiunea largă a Beiușului. Partea nordică a munților Bihor o constituie Munții Vlădeasa, individpalizați printr-o alcătuire geologică total diferită (roci eruptive).

Pentru a întregii tabloul menționăm că cele două ramuri nordice ale Munților Apuseni, situate la nord de valea Crișului Repede, Muntele Șes (Plopișului) și Munții Meseș, cu culmi domoale și puțin înalte, constituite din șisturi cristaline.

Privind schema generală a Munților Apuseni se constată imediat că Munții Bihor ocupă o poziție centrală formând de fapt nodul orografic din care se desfac radiar principalele ramuri muntoase ale Apusenilor. În același timp ei sunt și un centru hidrografic, din care pornesc divergent principalele râuri ale Apusenilor: Arieșul, Someșul Cald și Crișul Repede.

Limitele Munților Bihor și Vlădeasa sunt date în general de forme pregnante. La nord valea Crișului Repede delimitează net Munții Vlădeasa. La răsărit Depresiunea Huedin mărginește Munții Vlădeasa, iar valea Belișului și valea Albacului delimitează Munții Bihor de Munții Gilău. Spre sud Munții Bihor se întind până la valea Arieșului Mic, iar spre apus, până în Depresiunea Beiuș. Spre nord-vest limita cu Munții Pădurea Craiului este dată de valea Meziadului și de cursul mediu și inferior al văii Iadului.

CONSTITUȚIA GEOLOGICĂ

Obiectivele turistice ale Munților Bihor și Vlădeasa sunt o consecință a constituție geologice. Ca dovadă amintim doar abundența și diversitatea fenomenelor carstice legate de prezența calcarelor sau imensa eroziune de la Groapa Ruginoasă formată în gresii suprapuse calcarelor care, dizolvate carstic, au subminat stiva de gresii de deasupra. Această strânsă legătură între obiectivele turistice și alcătuirea subsolului ne obligăm să facem o incursiune mai largă in domeniul geologiei.

MUNȚII BIHOR

Din punct de vedere geologic în Munții Bihor se disting două zone total diferite: Bihorul sudic și Bihorul nordic.
Bihorul sudic, delimitat în nord de izvoarele Arieșului Mare, la est de valea Iarba Rea (afluent al Arieșului Mare) și valea Drăghița (afluent al Arieșului Mic), la sud de izvoarele Arieșului Mic și la vest de Depresiunea Beiuș, cuprinde Masivul Biharia. El are o structură geologică complicată prin faptul că aici apar suprapuneri anormale de strate.

Este vorba de așa numitele pânze de acoperire, adică stive mari de strate care în timpul mișcărilor scoarței sunt deplasate pe mari distanțe. După cum se știe, prin procesul de sedimentare a stratelor ce alcătuiesc scoarța, într-o stivă de depozite, stratele sunt din ce în ce mai noi de la partea inferioară spre cea superioară. La o structură cu „pânze” succesiunea este anormală căci pachetele de strate vechi sunt împinse peste stratele mai noi. Acesta este tocmai cazul din Masivul Biharia unde, dinspre sud spre nord, se poate urmării o succesiune: creasta Masivului Biharia este alcătuită din șisturi cristaline și granite de vârstă precambriană. Ele acoperă un pachet de conglomerate metamorfozate de vârstă paleozoică medie. Cele din urmă pot fi ușor recunoscute după culoarea lor care este uneori verde, dar mai ales roșu-violaceu. Depozitele paleozoicului superior acoperă la rândul lor formațiuni mai tinere de vârstă mezozoică care aparțin însă zonei nordice a Munților Bihor.

Bihorul nordic, reprezintă fundamentului întregului ansamblu structural, căci întreaga stivă de depozite ocupă locul în care au fost depuse, constituind ceea ce se numește autohtonul, spre deosebire de zona sudică unde, după cum am văzut, toate formațiunile geologice sunt „alohtone”, în pânză, ocupând o poziție secundară, fiind duse aici de mișcările scoarței.

În Bihorul nordic predomină calcarele masive ce alternează cu pachetele mai subțiri de conglomerate, gresii și șisturi violacee. În nord apar astfel conglomerate și gresii; mai la sud se dispun calcare și dolomite, apoi urmează, și mai la sud, o a doua fâșie de gresii, șisturi și, în sfârșit, o a doua fâșie de calcare. Toate acestea înclină de la nord spre sud, suprapunându-se ca țiglele pe un acoperiș, stratele fiind, de la nord spre sud, din ce în ce mai noi.
Zona de izvoare a Someșului Cald reprezintă un larg graben în care formațiunile geologice s-au prăbușit pe falii paralele cursului Someșului. Depozitele mezozoice ce formează acest sector sunt reprezentate prin roci sedimentare foarte variate, în care predomină calcarele jurasice și cretatice inferioare.
O excepție la această structură obișnuită pentru Bihorul nordic o reprezintă zona de la vest de puternica fractură ce urmărește valea Galbenă, de la izvoare spre nord până dincolo de confluența cu Crișul Pietros, precum și zona de la vest de creasta Masivului Vlădeasa. Cu milioane de ani în urmă această zonă vestică s-a prăbușit pe falii largi de zeci de kilometri. Stivele de depozite încălecate anterior pe autohton (pânzele) au ocupat astfel o poziție inferioară, fiind afectate mai puțin de eroziune; din acest motive ele se păstrează și astăzi constituind masive ca Tătăroaia, Păltinețul, Dealul Munților, Măgura Ferice, Gâlvoiu și Țapu.

MUNȚII VLĂDEASA

După cum am văzut, zona sudică a Munților Bihor este constituită din roci paleozoice și mai vechi, iar zona nordică, din roci mezozoice. Trecând și mai la nord, în Munții Vlădeasa, întâlnim roci și mai noi, de vârstă mezozoică superioară sau chiar neozoică. Nu este vorba însă de roci sedimentare sau metamorfozate, ca în Bihor, ci de roci vulcanice. Aceste roci sunt rezultatul unor puternice erupțiuni care au dat naștere la curgeri de lave ce alternează cu strate de cenușă și cu blocuri smulse din fundament. Aria de răspândire a produselor vulcanice din Vlădeasa este foarte largă, ea acoperind aproape 500kmp.

Dintre rocile sedimentare de aici, reduse ca întindere, menționăm gresiile și conglomeratele cretacice superioare, în care s-au format cascadele de la Săritoarea Ieduțului și Răchițele.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Geografie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles