Motivatia

5x puncte

categorie: Psihologie

nota: 7.19

nivel: Liceu

"De ce fac oamenii ceea ce fac?". Este unanim recunoscut faptul ca orice comportament urmareste realizarea a ceva, o anume reusita, iar ceea ce declanseaza comportamentul este motivul. Omul nu este doar un sistem <>, ci si unul <>, capabil nu numai sa raspunda la incitatiile mediului ambiant, dar sa si actioneze asupra lui, sa aiba o activitate proprie, relativ independenta de infl[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Motivatia

"De ce fac oamenii ceea ce fac?". Este unanim recunoscut faptul ca orice comportament urmareste realizarea a ceva, o anume reusita, iar ceea ce declanseaza comportamentul este motivul. Omul nu este doar un sistem <>, ci si unul <>, capabil nu numai sa raspunda la incitatiile mediului ambiant, dar sa si actioneze asupra lui, sa aiba o activitate proprie, relativ independenta de influentele externe, sa emita anumite cerinte fata de ambianta si sa o asimileze in conformitate cu dinamica sa interna. Latura fundamentala a acestui activism o reprezinta motivatia.
Mecanismele de culegere si prelucrare a informatiei sunt elaborate in timpul "activitatii" subiectului care are la baza o structura nervoasa determinata genetic. In cursul acestei activitati se organizeaza perceptia, se formeaza deprinderile, este stocat continutul memoriei de lunga durata, se construiesc practicile de adaptare cel mai larg generalizabile. Pe de alta parte este evident ca toate aceste mecanisme au o valoare adaptativa doar in masura in care el este activ.
Deci, este deosebit de important sa se examineze factorii care declanseaza activitatea subiectului, care o orienteaza spre anumite scopuri, care permit prelungirea ei daca scopurile nu sunt imediat atinse, ori care o opresc la un moment dat. Acesti factori trebuie sa aiba efecte "cantitative"; sub efectul stimularilor interne sau externe cu intensitate variabila. Ei aduc organismul in stare de actiune si ii sustin activitatea o perioada de timp in ciuda obstacolelor mai mult sau mai putin dificil de trecut. Acesti factori au si efecte "calitative": la un moment dat ei determina organismul sa urmareasca un scop sau altul, sa stabileasca o anumita ierarhie intre scopurile posibile. Studiul motivatiei inseamna tocmai analiza acestor factori si a mecanismelor care le explica efectele.
Unele conditii de privatiune produc in organism o stare de "trebuinta", cum ar fi foamea. Aceasta stare poate fi definita prin descrierea conditiilor care au generat-o (numarul orelor fara hrana) sau eventual prin masurari directe: greutatea subiectului fata de greutatea sa normala, procentul de glucoza din sange etc. Se constata ca organismele aflate in aceasta stare manifesta o activitate care poate fi mai intai generala, pentru ca apoi ea sa fie orientata spre cercetarea unor categorii specifice de "obiecte-scopuri", (alimente). Multi psihologi caracterizeaza aceasta conduita ca fiind declansata de o "pulsiune" (sau "tendinta", "impuls"). Observam cum intre "trebuinta", termen care serveste la caracterizarea unei anumite stari a organismului, si "pulsiune", o notiune care serveste la "explicarea" conduitelor provocate de aceasta stare, exista o stransa legatura. Este adevarat ca pulsiunea poate fi declansata si de un alt mecanism decat trebuinta. Unui subiect caruia ii este foame i se poate deschide pofta de mancare la vederea unui aliment. In acest caz se va spune ca alimentul este un "incitator". Incitatorul este un excitant exterior al pulsiunii, in timp ce trebuinta este un excitant intern. Se observa cum acelasi aliment poate reprezenta un obiect-scop, a carui consumare va reduce pulsiunea unui subiect in stare de trebuinta, cat si un incitator, ce trezeste o pulsiune a unui subiect care nu se afla in aceasta stare. Rezulta astfel ca expresia "incitator" este utilizata si in cazul unui obiect perceput ca obiect-scop. Putem spune ca ea corespunde, in general unui obiect cu "valenta" pozitiva (sau negativa) pentru subiect.
Astfel, termenii "trebuinta" si "pulsiune" sunt utilizati uneori pentru a defini acelasi lucru. Daca se renunta la deosebirea dintre trebuinta si pulsiune, putem folosi termeni ca "motiv" sau "motivatie', pentru a desemna continutul lor comun: factor care determina organismul sa actioneze si sa se indrepte spre anumite scopuri.
Pulsiunea provoaca deci o conduita care, in caz de reusita (atingerea si eventual consumarea obiectului-scop, schimbarea situatiei), pune capat acestei pulsiuni. Putem asimila pulsiunea (sau trebuinta) unei ,,tensiuni" si sa spunem ca o conduita motivata are ca scop ,,reducerea tensiunii". In aceasta perspectiva, tensiunea este deseori explicata in cadrul unui model ,,homeostatic". Potrivit acestui model, organismul ar fi inzestrat cu mecanisme de reglare, care tind sa mentina constante (sau in anumite limite) unele caracteristici ale mediului interior, procentul de glucoza din sange. Aparitia unei abateri intre valoarea normala a unei asemenea caracteristici si valoarea sa la un moment dat ar declansa conduitele care tind sa reduca aceasta abatere si, in consecinta, sa reduca starea de disconfort, tensiunea provocata de ecartul respectiv.
Modelul homeostatic explica conduita motivata printr-o reductie a pulsiunii sau a tensiunii si se aplica destul de bine in cazul unor trebuinte primare, elementare, cum este foamea.
Comportamentul uman trebuie considerat o activitate dirijata si nu o reactie oarecare, scopul fiind cel care, in mare parte regleaza aceasta dirijare. Acceptand acest punct de vedere, motivatia trebuie inteleasa ca o structura cognitiv-dinamica care dirijeaza actiunea spre scopuri concrete, aspectul dinamic al intrarii in relatie a subiectului cu lumea, orientarea activa si preferentiala a acestuia spre o categorie de situatii si obiecte.
Motivatia a fost definita de Al. Rosca ca fiind ,,totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute sau dobandite, constientizate sau neconstientizate, simple trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte". Analiza acestei definitii evidentiaza una din trasaturile definitorii ale motivatiei, caracterul ei intern, ceea ce inseamna ca factorul extern in sine, care declanseaza (stopeaza) un proces oarecare, nu poate fi considerat motiv al fenomenului declansat, fara raportarea la o necesitate, o intentie sau aspiratie a subiectului. Nici un stimul nu poate declansa o reactie daca in organism nu exista trebuinta de a-l evita sau cauta. Pentru ca un factor extern sa aiba efect declansator trebuie sa aiba o anumita semnificatie in raport cu factorul intern, adica sa aiba o valenta pozitiva sau negativa.
Trebuintele, ca marca a motivatiei, sunt in mod curent grupate in "primare" si "secundare". Ele sunt modalitati "reclamante" ale functionarii sistemului individului concret, fiind de presupus ca trebuintele acestuia se raporteaza la toate potentialitatile functionale cu care acesta este dotat (senzorial, motric, afectiv, cognitiv-ideatic, etc.). Variatele modalitati de functionare si relationare ale sistemului individual, se exprima in diferitele tipuri de trebuinte comportamentale, diferentierea lor facandu-se pe parcursul si in cadrul functionarii psihice.
Analiza structurii motivationale nu trebuie sa excluda componenta cognitiva care este implicata in transformarea trebuintelor in motive concrete- scopuri intentii, proiecte, planuri, etc. La om, fenomenul motivational este profund modificat, dar nu substituit, prin inalta dezvoltare a proceselor cognitive, fenomen ce poarta denumirea de "elaborare cognitiva a trebuintelor". Trebuinta declanseaza si directioneaza nu numai comportamentul manifest, ci si functionarea cognitiva, facandu-l pe om sa si gandeasca, nu numai sa se miste. Activitatea de gandire consta in construirea unor structuri de genul "scopuri-mijloace" care conduc spre obiectele si relatiile pentru care exista trebuinta actualizata. Astfel, obiectul trebuintei este descoperit si atins la nivel cognitiv, adica el devine scop, calea care conduce la el fiind stabilita prin procesul de proiectare si anticipare. Planul mental este de regula in avans fata de atingerea ca atare a scopului, ceea ce inseamna ca, actionand, subiectul este confruntat cu doua situatii:
-situatia actuala (cum este perceputa) - pe care doreste sa o schimbe;
-situatia noua (cum este conceputa) - asa cum ar dori sa fie in urma actiunii desfasurate.
Discrepanta dintre aceste doua situatii genereaza starea de tensiune motivationala care caracterizeza intentiile si scopurile.
Sfera motivationala dispune de integralitatea si emergenta sistemului de personalitate caruia ii apartine. Diferentierea structurilor motivationale are un caracter stadial (ontogenetic), functionarea sistemului impunand structurarea nivelara, ierarhica a trebuintelor, diferentele individuale au un fundament psihofiziologic intrinsec, iar delimitarea unor entitati distincte se face in scopuri didactice
Dinamica motivationala se manifesta intotdeauna la nivelul comportamentului global, ceea ce face ca analiza ei sa fie una molara si nu una moleculara, cu toate ca impactul ei este resimtit pana la nivelul celor mai intime manifestari.

1. MOTIVUL SI FUNCTIILE SALE

Prin termenul de motivatie, definim o componenta structural - functionala specifica a sistemului psihic uman, care reflecta o stare de necesitate in sens larg, iar prin cel de motiv, exprimam forma concreta actuala in care se activeaza si se manifesta o asemenea stare de necesitate. Asadar, prin motiv vom intelege acel mobil care sta la baza unui comportament sau actiuni concrete. Natura calitativa si tipul sau modalitatea motivului vor fi determinate de specificul starii de necesitate pe care o reprezinta si de gradul de trainicie a legaturii dintre satisfacerea / nesatisfacerea starii date de necesitate si echilibrul psihofiziologic al persoanei.
Un motiv pune in evidenta patru dimensiuni principale, pe baza carora el poate fi analizat si evaluat. Acestea sunt:

a). continutul;
b). intensitatea;
c). durata;
d). nivelul de integrare.

a). Continutul se identifica si se apreciaza pe baza starii de necesitate pe care o reflecta motivul si a valentelor obiectuale sau comportamentale pe care le reclama satisfacerea lui. De exemplu: continutul motivului care declanseaza comportamentul alimentar va fi reprezentat de starea de necesitate biologica exprimata prin senzatia de foame (latura subiectiva a trebuintei de hrana); continutul comportamentului de obtinere a unor performante deosebite in activitatea profesionala este reprezentat de necesitatea (dorinta) de autorealizare sau de nevoia de statut social; continutul comportamentului distractiv este reprezentat de necesitatea neuropsihica de destindere, de relaxare, de reechilibrare, etc. Orice motiv are un continut. Cand acesta nu se releva si nu se delimiteaza suficient de clar, "starea de necesitate" ramanand pulverizata, difuza, in sistemul personalitatii se introduce o doza mare de entropie, care se exteriorizeaza intr-o agitatie fara scop, fara orientare finalista.
b). Intensitatea exprima incarcatura energetica a motivului si se concretizeaza in forta de presiune a lui asupra mecanismelor de decizie si executie. Astfel motivele pot fi: puternice, moderate si slabe.
Intensitatea unui motiv este conditionata de doua variabile: apartenenta modala si intervalul de timp care separa momentul inceputului de activare a starii de necesitate si momentul satisfacerii ei. Variabila modala are o influenta intrinseca ea actionand de inceput in structura motivatiei. Pe baza ei, A Maslow a realizat cunoscuta sa piramida motivationala: nevoile sau trebuintele biofiziologice ating si se manifesta cu intensitati semnificativ mai mari decat nevoile sau trebuintele estetice sau cognitive; apoi, o trebuinta, de orice modalitate ar fi ea, are o intensitate mai mare decat interesul sau idealul.



Fig.1. Piramida motivelor (dupa A. Maslow)


Variabila temporala are un caracter circumstantial: intr-o situatie ea poate atinge valori ridicate, in alta - se opreste la valori scazute. Regula de baza este urmatoarea: intensitatea motivului creste proportional cu durata amanarii satisfacerii starii de necesitate. Pe aceasta baza, in studiul experimental al motivatiei s-a introdus metoda privatiunii si a frustratiei
Privatiunea consta in interzicerea sau blocarea pentru un anumit timp (evident controlabil) a satisfacerii nevoii de hrana sau de apa, de exemplu. Se constata ca intensitatea motivului, exprimata in desfasurarea comportamentului de satisfacere este cu atat mai mare, cu cat intervalul de privare de hrana sau de apa este mai lung.
Frustratia rezida in introducerea unor obstacole (de exemplu, socuri electrice, cum s-au folosit in experimentele pe animale) pe traiectoria comportamentului de ajungere si luare in stapanire a obiectului trebuintei. In cazul unei intensitati scazute a motivului, comportamentul de satisfacere poate fi intrerupt (se renunta); dimpotriva, in cazul unei intensitati crescute a motivului, comportamentul de satisfacere rezida si isi face loc printre obstacolele (frustratiile) ce i se pun in cale.
Reglarea optima a activitatii presupune nu numai simpla prezenta a unui motiv, ci si un anumit nivel de activare (intensitate) a lui. Apare astfel problema dependentei performantei comportamentului de intensitatea impulsului (motivational).
In raport cu motivele "primare" (biologice), s-a constatat ca, pe masura ce cresc in intensitate, determina o amplificare a operatiilor executive ale comportamentului de satisfacere (de pilda, in cazul unei flamanziri indelungate miscarile de masticatie si deglutitie isi sporesc considerabil ritmul). S-a pus apoi problema si in raport cu alte activitati: de invatare, de reproducere a celor invatate anterior, de competitie, etc.
c). Durata exprima timpul de mentinere in stare activa dominanta a motivului fara a fi satisfacut. Se constata ca orice motiv, inclusiv cel de ordin biologic, se activeaza si se mentine in prim plan un anumit interval de timp, atingand punctul sau maxim de intensitate si, apoi, daca nu este satisfacut, slabeste treptat si, subiectiv, iese din scena, nemaifiind resimtit ca atare. De exemplu o senzatie de foame, oricat de puternica ar fi, chiar daca nu este urmata de un comportament de satisfacere, dupa un anumit timp incepe sa slabeasca si pana la urma dispare.
In cazul motivatiei biologice, starea obiectiva de necesitate persista si se accentueaza pe masura amanarii momentului satisfacerii ei, avand efecte entropice pagubitoare pentru starea de echilibru a sistemului personalitatii. In cazul motivatiei spirituale, durata starii active a unui motiv difera in functie de gradul de consolidare structurala si de locul motivului in ierarhia motivationala generala a personalitatii.
d). Nivelul de integrare se refera la posibilitatea de identificare si exprimare verbala a motivului. Registrul de integrare se intinde intre doua niveluri extreme: primul - la care motivul este perfect si clar constientizat si actiunea poarta semnul deplinei deliberari si responsabilitati, si al doilea - la care activarea si functionarea lui raman total inconstiente, asa cum se intampla in cazul actelor comportamentale aberante -somnambulisme, lapsusuri, inversiuni, automatisme etc.
Intre cele doua extreme - punctul maximei constientizari si cel al maximei neconstientizari, al inconstientului profund, se interpune o gama intreaga de situatii intermediare. Important de retinut este ca orice motiv trebuie analizat si dupa indicatorul constient / inconstient.
Plasand acum motivul in schema structural - dinamica a comportamentului si activitatii, o importanta deosebita o dobandeste relatia lui cu scopul. Aceasta relatie are, in principiu, un caracter nelinear. Esentiale sunt doua posibilitati:
1). cand motivul se afla in deplina concordanta cu scopul, de exemplu, persoana X o ajuta pe persoana Y intr-o situatie critica, in virtutea unei motivatii sociomorale (altruism, nevoia de a face bine celuilalt), neurmarind obtinerea in schimb a nici unui avantaj sau beneficiu;
2). cand motivul se separa de scop, comutandu-se:
i). asupra activitatii insasi, asa cum se intampla frecvent in joc, unde motivul rezida in placerea copilului de a se juca pur si simplu sau in activitatile "automotivate" ca de pilda, atunci cand un matematician rezolva probleme de dragul activitatii rezolutive insasi;
ii). asupra unuia din rezultatele actiunii; de exemplu, indeplinind o anumita sarcina, cineva isi vede scopul nu in rezolvarea ca atare a sarcinii date ci in a se evidentia pe sine si a se achita de o obligatie exterioara structurii motivationale proprii (exemplu: copilul invata pentru: a se achita de obligatia pe care i-o impune statutul sau de elev, pentru a preveni sau scapa de mustruluiala parintilor, pentru a fi laudat si recompensat etc).
Spre deosebire de orientarile traditionale din psihologie - asociationismul si behaviorismul - care confereau termenului de motiv un sens restrictiv, punctiform sau localicist, ii conferi motivului o acceptiune sistemica, punand accentul nu pe veriga la nivelul careia se genereaza si se semnalizeaza starea de necesitate, ci pe efectul pe care aceasta stare il produce asupra celorlalte subansamble si comportamente biopsihice ale personalitatii. Astfel, ca forma concreta de manifestare si operare a oricarei structuri motivationale modale, motivul are un efect generalizat, punand intregul sistem al personalitatii intr-o ipostaza relational - functionala noua, aceea de orientare, explorare si identificare a modalitatilor de satisfacere a tarii de necesitate activate.
Actiunea se incadreaza perfect in legea generala a exclusivitatii, potrivit careia, in fiecare moment, sistemul personalitatii poate efectua o singura activitate principala, care corespunde motivului si scopului dominant in acel moment.
De aici se desprind cele trei functii principale pe care le indeplineste in mod concret motivul, si anume:


1. functia de declansare
2. functia de orientare - directionare (vectoriala)
3. functia de sustinere (energizanta).

1. Functia de declansare consta in deblocarea si activarea centrilor de comanda efectori, care asigura pregatirea si punerea in priza a verigilor motorii si secretorii in vederea satisfacerii starii de necesitate, fie ca este vorba de o trebuinta biologica, fie de una de ordin spiritual (de cunoastere, de estetica etc.) Pentru producerea acestei functii, este necesar ca intensitatea motivului sa depaseasca o anumita valoare - prag. Cu cat intensitatea va fi mai mare, cu atat si forta de declansare a motivului va fi mai mare. La om, care poseda mecanisme speciale de analiza - evaluare critica a motivelor si de decizie, functia de declansare trebuie sa treaca prin filtrul acestor mecanisme si sa primeasca OK - ul lor. Oricat de puternic ar fi un motiv, el poate fi blocat, fie prin reprimare (refulare), cum sustinea Freud, fie prin amanare, cum afirma Lazarus.
Dupa H. Pieron, prin functia sa de declansare, motivul alege dintre "deprinderile existente pe cea care va fi actualizata". Aceasta face ca, in fata aceluiasi obiect sau situatii, diversi subiecti sa dea raspunsuri diferite sau ca acelasi subiect sa reactioneze diferit la acelasi obiect, in contexte variate.
Din nou, se releva ca proiectarea motivului in actiune nu se produce automat si nemijlocit, ci prin intermediul verigii cognitive evaluativ - decizionale.
Neputand sa derive cunoasterea din libido, Freud, care s-a mentinut tot timpul pe pozitia interpretarii pur hedoniste si monovalente a pulsiunilor, a fost nevoit sa declare un conflict aproape total intre principiul motivational al placerii si principiul cognitiv al realitatii. Aceasta situatie poate fi considerata si ca o consecinta logica a faptului ca el concepea motivatia in mod pur energizant, ca o cantitate variabila de energie libidinala, asociata sau investita in fiecare reprezentare a "obiectului de consum" sau a placerii procurate de satisfacerea anterioara a unei trebuinte.
Din acest punct de vedere, psihologia motivatiei - dezvolta ulterior de autori precum Montgomery, Berlyne si Lewin - va merge intr-o directie opusa celei freudiene clasice. In cadrul noii orientari, se aduce in atentie si se subliniaza functia motivationala, declansatoare, a situatiilor, faptelor si conflictelor de cunoastere, a intentiilor, a scopurilor si a valorilor. Astfel, K. Lewin considera intentia ca pe o pseudotrebuinta si ca o variabila care determina actiunea. Aceasta expresie ne avertizeaza asupra faptului ca trebuie sa discernem intre motivatie si, respectiv, motivul propriu - zis, in sensul definitiei pe care am dat-o in paragraful anterior, si pseudomotivatie (pseudomotiv) - in care se includ alte entitati psihice - ca de exemplu, o perceptie, o reprezentare, o intentie, o idee etc., care in anumite situatii dobandesc valoare sau functie motivationala.
In fond, nu aceste entitati in sine actioneaza ca motive, ci, prin semnificatia pe care o releva, ele induc ad - hoc o "stare de necesitate", de tensiune care se cere a fi redusa.

2. Functia de orientare directionare consta in centrarea comportamentului si activitatii pe un obiectiv anume - satisfacerea starii de necesitate individualizate de catre motiv. La prima vedere, ea ar putea parea superficiala si desprinderea ei nejustificata.
In fond lucrurile nu stau nici pe departe asa. Pentru a-si atinge efectul sau reglator - adaptativ specific, nu este de ajuns ca actiunea sa fie doar declansata pur si simplu; este imperios necesar ca ea sa fie si orientata spre un anumit deznodamant sau scop, adica sa devina finalista, teleonomica. Altminteri, ea s-ar desfasura si consuma in van, haotic, debusolata.
J. Nuttin (1953, 1980) include functia de orientare - directionare in insasi definitia motivelor. In virtutea acestei functii, derularea proceselor mentale interne este subordonata gasirii mijloacelor adecvate pentru atingerea scopului. Apoi, tot gratie acestei functii, se realizeaza ordonarea si articularea secventelor si actiunilor individuale intr-o schema logica unitara. In fine, functia de orientare - directionare este aceea care favorizeaza inlocuirea unei actiuni, dovedita a fi inadecvata sau ineficienta, cu alta, mai potrivita.
Pentru a evita un echivoc, subliniem ca motivul este ceva pentru care se savarseste o activitate, iar scopul - ceva spre care tinteste acea activitate. Devine astfel mai clar conturata functia de orientare - directionare a motivului.

3. Functia de sustinere si energizare consta in mentinerea in actualitate a comportamentului declansat pana la satisfacerea ,,starii de necesitate". In virtutea acestei functii se asigura eliberarea de energie si dincolo de momentul declansarii actiunii. Daca motivul ar avea caracterul unei simple scantei, a unui simplu semnal de alarma, ar fi imposibila finalizarea comportamentului de satisfacere, pentru ca, disparand imediat dupa ce a aparut, nu ar mai avea ce sa mai intretina acest comportament. In acest context, esentiala devine veriga subiectiva a starii de necesitate, care permite transferul continutului energetic al verigii obiective in planul actiunii externe. Evident, functia de sustinere - energizare a motivului se leaga atat de latura lui pur cantitativa (respectiv de intensitate), cat si de semnificatia motivului pentru subiect. Asa se face ca, la om, organizarea sferei motivationale se realizeaza nu numai dupa forta sau intensitatea energetica a motivelor, ci si dupa o dimensiune valorica, de sorginte socio - culturala (morala, estetica, religioasa, politica etc.) trebuintele primare, cu toata virulenta lor, subordonandu-se celor secundare.

3. TIPURI DE MOTIVATIE

Fiintele umane sunt creaturi complexe, ale caror actiuni pot fi clasificate pe cateva niveluri. Desi unele dintre actiunile noastre sunt, fara indoiala, puternic influentate de factori fiziologici - de exemplu, somnul - , alte actiuni sunt mai putin evidente.

3.1. Motivatia fiziologica
Morgan (1943) a clasificat tipurile de motivatie in doua mari categorii:
a). imbolduri primare, prin care a inteles imboldurile fiziologice, cum sunt foamea, setea, viata sexuala, somnul si imboldurile mai generale, cum sunt miscarea si explorarea, afectiunea si teama;
b). imbolduri secundare, cum sunt motivele sociale sau temerile si nelinistile dobandite

3.1.a). Foamea.
Reglajul foamei pare sa se realizeze in hipotalamus, in sensul ca stimularea sau distrugerea hipotalamusului produce efecte foarte bine definite. Dar hipotalamusul nu este singura structura a creierului implicata in senzatia de foame. Creierul se manifesta ca un complex de sisteme si subsisteme, iar interactiunea cu o anumita parte a creierului, urmata de producerea unui efect, nu inseamna ca zona respectiva cauzeaza efectul.
Partile hipotalamusului care par a fi implicate in senzatia de foame si in comportamentul de hranire sunt nucleul ventro - median si hipotalamusul lateral. Acestea au functii diferite si opuse: daca nucleul ventro - median este stimulat electric, suprima comportamentul de hranire, pe cand la stimularea hipotalamusului lateral prin aceiasi metoda, comportamentul de hranire se accentueaza, motivatia fiind mai puternica.
La producerea unor leziuni prin taierea nucleului ventro - median, dispare senzatia de satietate, evidentiind astfel functia acestei parti a hipotalamusului (mediaza starea de satietate). Pe de alta parte, leziunile hipotalamusului lateral produc inhibarea comportamentului de hranire, deci se pare ca hipotalamusul lateral este implicat in motivatia de cautare a hranei.

3.1.b). Neurotransmitatorii
Din punct de vedere neurochimic Grossman (1960) a constatat ca diversi neurotransmitatori par sa aiba efecte diferite asupra foamei. Cand a injectat direct substante chimice intr-o anumita parte a hipotalamusului sobolanilor a constatat ca noradrenalina produce comportamentul de hranire, iar acetilcolina produce comportamentul de hidratare. Alt neurotransmitator, serotonina, pare sa fie implicat, si el, in motivatie, printr-un alt mecanism pe care il poate utiliza creierul pentru a organiza alte forme de comportament.

3.1.c). Obezitatea
Obezitatea este o problema majora in societatea occidentala si multi obezi prezinta similitudini izbitoare de comportament cu sobolanii care au devenit obezi datorita leziunilor nucleului ventro - median sau a unor fenomene asemanatoare. Asa cum am precizat mai inainte, hipotalamusul ventro - median pare sa fie implicat in starea de satietate. Leziuni ale nucleului ventro - median, duc la supraalimentare (la obezitate).
Hipotalamusul pare sa aiba un rol de ,,regulator de greutate" pentru organism. Leziunile nucleului ventro - median deterioreaza regulatorul de greutate, ceea ce duce la obezitate, pe cand leziunile hipotalamusului lateral par sa conduca la slabire. Reeves si Plum (1969) au comunicat un studiu de caz singular asupra unei tinere femei la care s-a dezvoltat o tumoare in nucleul ventro - median. In cei doi ani dinainte de moarte, a mancat mult mai mult decat inainte si si-a dublat greutatea corporala. Desi acesta este un studiu de caz unic, pare sa prezinte similitudini cu constatarile experimentale obtinute din studiile pe animale.
S-ar putea ca hipotalamusul sa medieze si alte forme de motivatie si exista dovezi ca si setea este reglata de un set similar de mecanisme. Totusi, in mare parte, motivatia comportamentului uman este mult prea complicata pentru a fi explicata doar prin imbolduri fiziologice - oamenii sunt influentati puternic si de factori sociali si culturali.

3.2. Motivatia cognitiva
Este importanta intelegerea motivatiei fiziologice, dar mult mai important este motivul pentru care fiintele umane actioneaza in alte scopuri decat satisfacerea unor nevoi fundamentale. Fiintele umane au si alte surse de motivatie si unele dintre acestea sunt direct legate de modul nostru de gandire si de intelegere. De exemplu, uneori ne modificam ideile si opiniile si ajungem la concluzia ca ideile noastre anterioare nu erau foarte corecte. Alteori tinem foarte mult la convingerile noastre, chiar daca este clar ca dovezile ne sunt impotriva. Istoria este plina de exemple de oameni persecutati pentru a fi venit cu idei noi, atunci cand semenii lor nu erau pregatiti sa le primeasca. In viata cotidiana, nu putem reactiona atat de dur fata de persoanele care incearca sa ne determine sa ne schimbam opiniile, dar putem fi la fel de incapatanati.

3.2.a). Disonanta cognitiva
Disonanta cognitiva motiveaza actiunea umana sau convingerile, in parte datorita faptului ca nu ne simtim bine daca parerile noastre se contrazic intre ele. Ideea ca lumea avea sa piara la o anumita data (un studiu facut de Festinger, Riecken si Schachter, in 1956, asupra motivatiei umane si in special, de ceea ce se intampla cu motivele noastre atunci cand o convingere foarte puternica este, in mod evident, contrazisa de evenimente), contrazicea ceea ce s-a intamplat in realitate, iar Festinger a sustinut ca de aici a rezultat disonanta - o lipsa de echilibru intre cele doua cognitii. Oamenii au incercat sa gaseasca o metoda de echilibrare a lor, astfel incat sa nu se mai contrazica. Recunoasterea faptului ca au gresit ar fi fost si mai incomoda - aceste persoane isi vandusera bunurile in pregatire pentru acest eveniment, asadar, admitand ca au gresit, ar fi admis ca au fost idioti sau creduli, atribute cu totul neplacute daca le atasezi propriei persoane. Totusi, modificandu-si convingerile astfel incat sa atribuie continuarea vietii propriilor lor eforturi, si-au putut pastra respectul de sine. In acelasi timp au adus la echilibru, evenimentele petrecute si credintele lor despre sfarsitul lumii.
Deci evitarea disonantei cognitive este o sursa principala de motivatie pentru oameni.

3.2 b). Mecanisme de aparare
Daca spunem ca disonanta cognitiva este un aspect important al motivatiei umane, nu este totuna cu a afirma ca suntem constienti de ea. Multe dintre motivatiile noastre cognitive se manifesta
« mai multe referate din Psihologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles