Monahismul apusean
5x puncte
categorie: Religie
nota: 9.99
nivel: Liceu
Chiar dacă apusenii au rămas cât se poate de impresionați de modelul de virtute pe care îl propuneau monahii orientali, totuși, au fost extrem de puțini cei care, într-o primă fază, le vor fi urmat exemplul . Reticența inițială de care au dat dovadă occidentalii reprezintă, într-un anume sens, o urmare directă a faptului că monahismul apusean nu cunoștea încă acele linii directoare în cadrul căror[...]
DOWNLOAD REFERAT
Preview referat: Monahismul apusean
Chiar dacă apusenii au rămas cât se poate de impresionați de modelul de virtute pe care îl propuneau monahii orientali, totuși, au fost extrem de puțini cei care, într-o primă fază, le vor fi urmat exemplul . Reticența inițială de care au dat dovadă occidentalii reprezintă, într-un anume sens, o urmare directă a faptului că monahismul apusean nu cunoștea încă acele linii directoare în cadrul cărora să se afirme.Astfel, mănăstirile nu fuseseră încă întemeiate, regulile după care trebuiau să se ghideze viața monahală nu existau, iar, mai mult decât atât, nu erau evidente încă acele figuri proeminente de organizatori ai vieții monahale, care îi vor influența inevitabil dezvoltarea monahismului occidental în următoarele secole.
Totuși, în curând, de-a lungul secolului al IV-lea, vor apărea primele mănăstiri mari, înființate în mod direct de către diferiți episcopi, dintre aceste mănăstiri putându-le aminti pe cele de la Marmoutiers, Ligugé, Rouen, Arles, Lérins, Vercelli, Milano sau Acvileea, de unde rezultă, pe de-o parte, interesul crescând al autorității ecleziastice pentru crearea unor anumite cadre instituționalizate în liniile cărora monahismul să să poate desfășura ca atare, dar și dorința din ce în ce mai crescândă a apusenilor de a urma exemplul monahal al orientalilor .
În cadrul acestor linii esențiale s-au înscris începuturile vieții monahale în Apus, pentru ca de-acum înainte să fie organizate o serie de mănăstiri, fundamentate pe diferite reguli de viețuire monastică, dintre care importanța cea mai mare a avut-o regula Sfântului Benedict de Nursia. Mai târziu, se vor pune bazele și se vor dezvolta numeroase ordine monahale apusene, pornind atât de la dorința de a experia o viață monahală cât mai conformă cu preceptele Evangheliei, cât și de la intenția fiecărui ordin monahal de a trăi fie un monahism contemplativ, fie unul cu implicații directe sociale în viața social-caritativă.
În secțiunile următoare, pornind de la aceste premise, vom aborda metodic fiecare personalitate, mișcare sau ordin monahal care au contribuit la dezvoltarea monahismului apusean , evidențiind cu precădere particularitățile fiecărui aspect și modul în care acestea s-au manifestat de-a lungul perioadei istorice supuse atenției.
2. 4. SFÂNTUL MARTIN DE TOURS ȘI MONAHISMUL ÎN GALIA:
Martin, episcop de Tours (335 - 397), cel despre care se consideră că a influențat în mod decisiv începuturile vieții monahale în Apus, a întemeiat o mănăstire pe înălțimile stâncoase ce străjuiau ținutul Loarei, în afara reșediței sale episcopale.
Mănăstirea pe care a înființat-o este cu atât mai deosebită cu cât călugării care viețuiau în mănăstirea sa proveneau, cu precădere, din rândul aristocrației, ceea ce are o importanță considerabilă, în sensul că viața monahală răspundea căutării de desăvârșire pe care o manifestau reprezentanții claselor sociale înalte.
În acest sens, viața monahală a fost percepută într-un mod oarecum miraculos, dintr-o persepectivă exterioară, adesea nefiind înțeles duhul și sensul vieții monahale. Astfel, este memorabil exemplul Sfintei Melania cea Bătrână (342 - 411), de origine nobilă, care în anul 399 se va întoarce din Ierusalim, unde trăise 20 de ani printre călugări, rudele sale crezând că vor fi curățate de „murdăria averilor” dacă vor adună puțină țărână de pe picioarele ei .
Martin de Tours va colabora intens cu membrii aristocrației funciare, pentru care prezența unui adevărat „vir apostolicus” și a mănăstirii sale pe domeniile lor avea un rol spiritual cât se poate de important, viața ecleziastică gravitând în jurul acestui centru de trăire creștină.
Sulpicius Severus (363 - 425), biograful principal al lui Martin de Tours, îl va descrie pe mentorul său sub forma unui „profet ridicat de Dumnezeu în apus ca să prevină o generație de creștini indiferenți de apropierea grabnică a zilei de Apoi” .
Observăm din activitatea episcopului Martin de Tours primele ecouri de ordin practic pe care le-a avut monahismul în Apus. Astfel, într-o primă fază, apusenii, în special reprezentanții claselor sociale privilegiate, au perceput monahismul ca fiind calea cea mai potrivită prin care, renunțând definitiv la bunurile materiale, își vor asigura mântuirea și iertarea păcatelor.
În acest stadiu, viața monahală apuseană nu cunoaște nici profunzimea dimensiunii sale contemplative de mai târziu, dar nici deschiderea largă înspre soluționarea diferitelor probleme de ordin social.
Sensul vieții monahale în acest moment vizează un scop imediat, legat de starea socială, acela al renunțării la posesiunile sau averile lumești și accederea la o nouă viață, în care finalitatea este perfecțiunea morală.
2. 5. SFÂNTUL IOAN CASIAN ȘI „AȘEZĂMINTELE (INSTITUȚIILE) MONAHALE”:
Venind în Marsilia în jurul anilor 410 - 420, Sfântul Ioan Cassian avea să își îndeplinească vocația sa fundamentală, aceea de organizator al vieții monahale, dar și să își descopere deschiderea totală față de teologia monahală, începând de acum să redacteze faimoasele sale scrieri referitoare la viața monahală, adevărate pietre de căpătâi în ceea ce privește întemeierea și organizarea vieții monahale .
Sfântul Ioan Cassian va aduce cu sine în Galia experiența monahală fundamentală dobândită prin contactul direct cu viața călugărească din Bethleem, din pustia Sketică, din Kellia sau din Egipt, punând bazele a două mănăstiri, una de bărbați, închinată martirului marsilian din secolul III, Sfântul Victor, și una de femei, întemeiată, probabil, pentru sora sa .
Aspectul cel mai important referitor la activitatea Sfântului Ioan Cassian în Marsilia este reprezentat, în mod evident, de Așezămintele sale călugărești, scrieri de ordin practic-organizatoric în cadrul cărora este prezentat modelul vieții monahale răsăritene în contrast cu tradiția monahală autohtonă, asociată în special cu numele lui Martin de Tours.
Astfel, în scrierea sa, Sfântul Ioan Cassian se concentrează pe învățătura tradițională referitoare la îndreptarea greșelilor și dobândirea desăvârșirii, mai degrabă decât pe povestiri miraculoase, care abundau în acea vreme, în special referitoare la viața lui Martin de Tours. « mai multe referate din Religie
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
