Moara cu noroc - fisa operei

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.13

nivel: Liceu

4. Definirea speciei:
Nuvela “Moara cu noroc”, de Ioan Slavici este o opera epica in proza cu un singur fir narativ, urmarind un conflict interior (psihologic) si unul exterior (social), care-i confera operei caracter psihologic. Personajele sunt putine, conturate succinct, ce contribuie la profilarea protagonistului. Nuvela prezinta o intriga riguros construita, cu fapte ce pu[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Moara cu noroc - fisa operei

4. Definirea speciei:
Nuvela “Moara cu noroc”, de Ioan Slavici este o opera epica in proza cu un singur fir narativ, urmarind un conflict interior (psihologic) si unul exterior (social), care-i confera operei caracter psihologic. Personajele sunt putine, conturate succinct, ce contribuie la profilarea protagonistului. Nuvela prezinta o intriga riguros construita, cu fapte ce pun accentual mai mult pe definirea personajului principal, decat pe actiune.
5. Caracteristici/trasaturi ale operei:

Hanul numit “Moara cu noroc” este rascruce de drumuri, un loc deschis invaziei raului, purifica, in fila, prin foc. La sfarsit, hanul devine o moara a “Nenorocului”. Spre deosebire de “Hanul-Ancutei”, care era un loc protector si privilegiat, aici hanul adduce ghinion si moarte.
Nuvela “Moara cu noroc” este o nuvela psihologica, realista de factura clasica.
Trasaturile nuvelei psihologice: prezinta conflictul interior al protagonistului, urmareste dezumanizarea treptata a protagonistului, si tehnicile utilizate in reflectarea conflictului psihologic si a zbuciumului interior.
Naratorul apeleaza la modalitati artistice diferite pentru realizarea analizei psihologice: monologul interior, dialogul, introspectia; elemente ce scot in evidenta zbuciumul din ce in ce mai distructiv al protagonistului.
Trasaturile realiste ale nuvelei sunt scoase in evidenta prin plasarea in timp si spatiu: Ardealul (Ineu) de la sfarsitul secolului al XX-lea si spatiul constiintei (al trairilor); existenta meseriilor (cizmar, arendas, porcar, judecator, jandarm, preot); statutul social determinat de avere, conceptia despre familie si despre femeia traditionalista, existenta etniilor (unguri- sluga Marti, tigani si romani); traditiile si obiceiurile ( aparitia lautarilor tigani); sarbatorile religioase (Sf. Gheorghe, Pastele) si limbajul regional si arhaic (“samadau”- avand sensul de supraveghetor de porci).

Constructia riguroasa de prolog si epilog reprezentate de batrana, impartirea in cele saptesprezece capitole, a nuvelei, desfasurarea in ordine cronologica a actiunii (de la ziua de Sf Gheorghe la ziua de Paste) si tipurile umane existente in opera (Ghita- reprezinta arivistul, Ana- reprezinta femeia supusa, iar Lica- reprezinta personajul malefic), definesc trasaturile clasice ale naratiunii.
6. Tema:
Tema nuvelei o constituie consecintele nefaste, morale si existentiale ale patimirii banului. Pe un plan mai profound, tema acestei opera este destinul ca fatalitate impusa de adancimile sufletesti ale personajelor.
7. Titlul:
Titlul denumeste spatiul in care se implineste destinul personajelor pedepsite pentru ca au incalcat norma morala.
8. Perspectiva auctoriala:

Naratorul omniscient si obiectiv si naratiunea la persoana a III-a definesc perspective narativa si da carcaterul obiectiv al nuvelei. Cele saptesprezece capitole se inlantuie in ordine cronologica a desfasurarii actiunii.
Perspectiva temporala se defineste intr-un timp real, actiunea incepe in preajma zilei de Sf. Gheorghe si se termina de Paste..
Perspectiva spatiala este reprezentata, pe de o parte de un spatiu esterior, real, hanul aflat la o rascruce de drumuri pe unde treceau tume de porci spre si sinspre Ineu, iar pe de alta parte de un spatiu interior, psihologic, reflectand conflictul interior al protagonistului, care-i determina destinul tragic.
9. Rezumat:
Incipitul nuvelei il constituie sfatul rostit de batrana, soacra lui Ghita, atunci cand afla de intentia ginerelui de a lua in arenda hanul “Moara cu noroc”. Acesta poate fi considerat si un prolog al nuvelei.
Intriga incepe odata cu aparitia la han a lui Lica Samadaul, un simbol al raului. Lica cere, cu autoritate, sa afle cine este noul carciumar, caruia i se prezinta cu agresivitate.

Desfasurarea actiunii incepe cand conflictul psihologic a lui Ghita se amplifica pe masura ce acesta se implica din ce in ce mai mult in afacerile necurate ale lui Lica. Dezumanizarea lui Ghita se produce incet dar sigur, cateva intamplari fiind decisive in prabusirea protagonistului. Acestea ar fi: jefuirea arendasului, uciderea femeii imbricate in negru si a copilului ce o insotea.
Punctual culminant incepe cand Ghita se hotarase sa il demaste pe Lica pentru toate nedreptatile pe care le-a facut. Ghita se duce degraba la Ineu sa-l caute pe Pintea (facuse parte din oamenii lui Lica, insa acestia s-au certat din cauza unei femei, iar acum Pintea era jandarm), lasand-o pe Ana singura acasa impreuna cu Lica.

Deznodamantul incepe odata cu Ghita cand se intoarce la han cu gandul sa-si incheie socotelile cu nevasta sa. Ghita o injunghie pe Ana. Barbatul va muri si el impuscat in ceafa de catre Raut, din ordinal Samadaului. Talharii ii vor lua banii arendasului si vor da foc hanului.
A doua zi de Paste batrana se intoarce impreuna cu copiii din oras, deoarece petrecusera noaptea de Paste la niste rude. Se aseaza pe o piatra si cu lacrimi in ochi spune “simteam ca nu are sa iasa bine”.
Finalul nuvelei este moralizator prin pedepsirea personajelor care au incalcat normele morale
10. Caracterizarea personajelor:

Ghita reprezinta tipul arivistului, capabil de orice sacrificiu pentru a-si atinge scopul. Se dezumanizeaza treptat. La inceputul fiind cinstit iar la sfarsitul nuvelei devenind un criminal omorand-o pe Ana.

Caracterizarea directa reiese din autocaracterizarea pe care si-o face Ghita in momentele de luciditate: “eu n-am sa ma iert cat voi trai”, “ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea”, “tatal vostru e un ticalos”; din caracterizarea pe care i-o face Ana: “nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti”; si de catre narator: “mai de tot ursuz”, “pus pe ganduri”, “nu mai zambea ca inainte” (procesul de alienare a personajului, instrainare de sine).
Caracterizarea indirecta reiese din faptele sale. Pentru a-si atinge scopurile, este capabil de orice. El lasandu-si nevasta impreuna cu Lica Samadaul la han, astfel intinzandu-i celui din urma o cursa pentru a-l prinde. Insa este cuprins de gelozie si in final o va ucide pe Ana. In relatiile cu ceilalti era diferit. Fata de Ana si de copii de indeparteaza, de la un tata iubitor ajunge la un ticalos. Lica exercita asupra lui Ghita o fascinatie malefica. Intalnirea lui Ghita cu Samadaul reprezinta inceputul declinului. Initial Lica se teme de Ghita, intarind carcaterul caracterul lui puternic.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles