Mitogeneza romaneasca

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.46

nivel: Gimnaziu

În funcție de acest criteriu natural s-a format și panteonul specific. Nu este un panteon autentic de mitologie religioasă riguros constituită în sistem; mai curând este un amsamblu de relicte din vechi filoane pierdute. Un panteon mitic propriu-zis este cadrul cultual al unei religii; panteonul folcloric al mitologiei românești nu poate servi un cult religios, care nu mai exista decât in forme re[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mitogeneza romaneasca

În funcție de acest criteriu natural s-a format și panteonul specific. Nu este un panteon autentic de mitologie religioasă riguros constituită în sistem; mai curând este un amsamblu de relicte din vechi filoane pierdute. Un panteon mitic propriu-zis este cadrul cultual al unei religii; panteonul folcloric al mitologiei românești nu poate servi un cult religios, care nu mai exista decât in forme relictuale dispersate.

Dar, oricâte riscuri ar comporta clasificarea lui, el poate fi clasificat intr-un registru foarte larg. Vom deosebi: divinități sincretice (Dumnezeu, Hristos, Sfântul Soare, Sânpetru, Ursitoarele, Maica Domnului, Sfânta Vineri, Sânicoara, Ion Sântion, Sfânta Duminica, Sfânta Miercuri, Sfântul Andrei, Sfântul Antipa); semizei (Zburătorul, Craciun, Crăciuneasa, Luceafărul, Trif Nebunul, Foca); stramosi arhetipali (Moșii, Uriașii, Novacii, Moș Adam, Moașa Iova / Eva, Tinerețe-fără-bătrânețe); personificări calendaristico-meteorologice (Sântilie, Paparuda, Baba Dochia, Sânvăsii, Vântul Turbat, Moș Crivăț, Zorila.

Zâne bune (Iana Sânziana / Sora Soarelui, Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Inia-Dinia, Piaza Buna); zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea); eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor Împărat, Ler Împărat); personaje magice binevoitoare (Ageru-ochilor / Ochilă, Ageru-pământului); demoni (Cățelul Pământului, Muma-Padurii, Moșul-Codrului, Vâjbaba, Baba Cloanța, Baba Hârca, Drăgaica, Vâlva, Joimărița, Martolea, Goga, Oaca, Pâca, Stima apei, Stafiile, Pricoliciul, Strigoii / Moroii, Spiridușul, Dracul - si variantele: Scaraoțchi, Nefârtache, Aghiuța, Michiduța, de asemenea, Sfânta Sâmbata).

Inițiați(Mesterul Manole, solomonarii); suflete sacralizate (Blajini / Rohmani); monștri (Balauri, Zmeul, Dulful, Ghionoaia, Scorpia, Căpcăuni, Strâmba-lemne, Sfarmă-piatră, Ciută-nevazută, Statu-palmă-barbă-cot); animale sapiental-oraculare (Oaia Năzdrăvană / Miorita, Pasărea Măiastră, Caul Năzdrăvan, Ariciul, Albina). Alaturi de acest panteon sunt clasificabile: elementele (apa vie, apa moartă, focul nou), diferite obiecte, plante și unelte magice (roțile de foc, Bușteanul Ielelor, carul de foc, căruța cu caii de foc, Ceasornicul casei, căciula fermecată, mătrăguna, iarba fiarelor); coregrafia magica (Călușarii, Jocul fetelor de la Căpâlna)

Sarbatori, ritualuri, ceremonii cultuale (Alămor-Alimori, Hodăițele, Arminden, Caloianul, Ziorile, Brezaia, Pastele Blajinilor); precum si o geografie mitica (Tărâmul Celălalt, Apa Sâmbetei, Gârliciu-pământului, Valea Plângerii, Muntele Alelei, Mănăstirea Albă, Valea Zânelor, Mănăstirea Calu-Gastru).

Panteonul mitofolcloric românesc nu poate fi reconstituit pe axul artificial al unei perechi de divinitați cosmogonice si supreme, neatestate decăt periferic si accidental, aăa cum procedeaza Romulus Vulcanescu plasând în centrul scenariului sau mitologic dualitatea fraternă Fărtatul - Nefărtatul (cf. Mitologie română, Bucuresti, 1985, passim); cele două personaje sunt simpli demoni, citați de Elena Niculita-Voronca numai într-o variantă bucovineană, cu rol cosmogonic nespecific tradiției mitice indoeuropene, și nerecunoscuți de mitologia românească în ansamblul ei.

Acest mit uralo-altaic, cu variante în mitologia fino-ugrică, adus de tătari sau de însoțitorii lor, țiganii (sec. XIII), nu a putut fi sincretizat în tradiția mitologiei românești, care l-a minimalizat printr-un efect organic de respingere.Mitologia românească, așa cum exista ea în înregistrările folcloriștilor, nu are divinitați absolute; panteonul popular l-a inclus pe Dumnezeu, văzut ca moșneag benefic, doar printre divinintațile principale, fără rol central.

În formele cognoscibile azi, mitologia românească nu cuprinde un panteon ierarhizat de zei, nici nu si-a elaborat un model propriu de univers coerent; divinitațile sunt sau duhuri de categorie inferioara, provenite din animism, sau zeitați secundare de origine totemica, monștii polimorfi sau zoomorfi, demoni, genii, chiar eroi civilizatori, numeroase zâne, etc.

Toate acestea au suferit îndelungate mutații și restratificari, de la mitologia dacogetică de baza, timp de 20-25 de secole, în lungul ciclu de invazii, pâna la venirea turcilor in sec. XVI. Înregistrările au început foarte târziu si s-au făcut rareori calificat, iar un corpus folcloric nu este in măsura egală și un corpus mitologic. Din materia existentă se pot defini totuși mai multe trăsaturi specifice ale mitologiei românești:

a). Lumea e populată de duhuri rele si viclene, care pot fi însa păcălite de inteligența (recte: siretenia) omenească, deși omul nu se angajează în lumea duhurilor decât sau din insărcinare impărătească, sau din vocatie eroică, sau provocat de ele;

b). Destinul e implacabil (sensul oracolar al Mioriței, unde oracolul nu e prevenire, ci anunțarea obiectivă a unui eveniment inevitabil care, inclus în mecanismul destinului, devine un fenomen cosmic ce nu mai poate fi oprit sau modificat; tot asa când, rătăcit la răscruce, Făt-Frumos intreabă o bătrâna, de obicei pe Sfânta Vineri, încotro să meargă, i se răspunde invariabil: “De vei apuca la dreapta, te vei căi, de vei apuca la stânga, iarasi te vei căi”);

c). Credința într-un tărâm secund, paralel (Tărâmul Celălalt) unde există o viață parahumana păgână, liberă, încântatoare si eternă; de obicei acest al doiela tărâm e locuit sau numai păzit de zmei; rareori are un caracter infernal si niciodată unul paradisiac in sens biblic (influentele bisericesti nu au pătruns in acest mit);

d). Convingerea că există undeva (de obicei pe Tărâmul Celălalt) un domeniu magic al unei zâne numite Tinerețe-fără-bătrânete -si-viața-fără-de-moarte, unde timpul poate fi anulat si unde unii eroi ajung, dar de unde invariabil pleaca, absorbiți de dorul de casă si, când se întorc, constată că acolo timpul se scurgea mult mai încet, iar aici ei îmbătrânesc si mor imediat, pierzând efectul misterios care ii menținuse tineri; deși tema e universală, varianta românească a mitului e tratata în categoria ideală: tragicul fără lacrimă, neputința opțiunii;
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles