Misiologie

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Misiologie

Atunci Bisrica Ortodoxã Românã, rãspunzând la Enciclica patriarhului Dorotei al Constantinopolului, ºi-a exprimat adeziunea ei pentru mai buna cunoaºtere, apropiere ºi conlucrare a Bisericilor creºtine de pretutindeni . Ortodoxia a simþit nevoia sã facã înþeleasã în sânul sãu propriu, ca ºi pentru celelalte confesiuni creºtine, semnificaþia Bisericii soborniceºti pentru biserica localã ºi invers .

Principiul sinodal al ortodoxiei de la stabilitatea în credinþã ( Cele VII Sinoade ecumenice) ºi pânã astãzi s-a dovedit benefic pentru toþi creºtinii ºi Bisericile care doresc unitatea în Hristos. De aceea clerul, ierarhii ºi credincioºii vãd în Patriarh nu un stãpân ci un Pãrinte al tuturor, un frate egal cu toþi ierarhii ºi un rãspunzãtor pentru sufletele credincioºilor din obºte ( enoriaºi, monahi ºi monahii).

În aceastã mãsurã Patriarhul coordoneazã direct sau prin instituþiile de sub ordine ºi tendinþa fireascã de a primi în familia ortodoxã pe alþii de alte confesiuni. Aºa se face cã un patriarh ortodox este prin vocaþie apãrãtor al dreptei credinþe, slujitor prin arhieria Mântuitorului ºi pãstrãtor al Cincizecimii .
În acest context se înscrie activitatea ecumenicã a întâistãtãtorilor Bisericii Naþionale care este destul de bogatã.

I. Patriarhul Miron Cristea ( 1925-1939) este cel care a cãutat sã oficializeze ºi sã creeze un statut propriu misiunii ºi Ecumenismului local. El este considerat pionier al Miºcãrii ecumenice ºi Întâiul ierarh ortodox care a propus pregãtirea ºi întrunirea unui mare ºi Sfânt Sinod al Bisericii Ortodoxe .

Congresele bisericeºti din acel timp( Constantinopol ºi Vatoped 1923-1924) au fost susþinute de cãtre întreaga ortodoxie, iar succesul lor se datoreazã ºi delegaþilor Bisericii Ortodoxe Române. Permanent se fãcea apel la credincioºii diferitelor culte pentru închegarea sufletelor în simpatie pentru împãrtãºirea practicã, pentru apropiere ºi colaborare, pentru înþelegere ºi respect .

Conferinþa de la Sinaia ( 22-23 Septembrie 1924) a Ligii pentru înfrãþirea popoarelor prin Biserici, a fost un preludiu al întãririi Ecumenismului local în formare, cât ºi a lãrgirii orizontului pentru viitoarele organizaþii bisericeºti sau creºtine mondiale .

Odatã cu alegerea ºi instalarea primului patriarh al României în persoana lui Miron Cristea ( 4 februarie 1925), înþelegerea, colaborarea ºi dialogul între cultele din România primesc o nouã formã .

Vizita în Anglia ºi contactele cu personalitãþile ecleziastice din diferite Biserici au avut o influenþã deosebitã asupra dorinþei de a strânge românii de pretutindeni în jurul Vetrei strãmoºeºti: România ºi Focule ei sacru: Biserica Ortodoxã. În acest sens, a reorganizat misiunile româneºti în Europa Occidentalã ºi mai ales în Canada ºi S.U.A. ªi pentru pelerini români de pretutindeni a ridicat la Ierusalim ºi Iordan locaºuri ortodoxe româneºti, acestea numindu-se pânã astãzi Aºezãmintele româneºti de la Locurile sfinte .

Un punct important al înlãturãrii diferenþelor de sãrbãtori ºi aniversãri dintre creºtini, un act cultural, responsabil trainic ºi ºtiinþific, de apropiere ºi ecou cu adevãrat ecumenic a fost Trecerea la îndreptarea calendarului ( 14 Octombrie 1924). Acest fapt a constituit o bazã concretã a Ecumenismului practic local a perioadei de pãstorire ca patriarh a lui Miron Cristea: calendarul comun. O bazã realã a suporturilor dintre culte .

II. Patriarhul Nicodim Munteanu ( 1939-1948), cu studii la Chiºinãu ºi Kiev, este continuator al tradiþiilor de frãþietate între Bisericile ºi cultele din þara noastrã. Chemat la responsabilitatea de Întâistãtãtor al bisericii ortodoxe române în vremuri de restriºte, în timpuri de instabilitate politicã, teroare ºi ameninþãri, patriarhul Nicodim s-a orientat nu ca un diplomat ºi om al timpului, ci ca un slujitor înþelept al chiliei sale, cu sfaturi, cu scrisul .

Cu toatã amãrãciunea vremii, când fascismul ºi ideologia acestuia încerca sã striveascã umanul ºi sã distrugã ,, seminþiile" ºi mai ales naþiunea iudaicã, Patriarhul Nicodim tipãreºte lucrarea: Istoria biblicã.

Faþã de rãnirea demnitãþii naþionale a românilor, prin încheierea umilitorului concordat cu Vaticanul, din 1929, faþã de imixtiunea în viaþa poporului nostru , patriarhul ia atitudine ºi condamnã acest act. Conºtient de ceasul momentului, Patriarhul biblic-cum i se mai spunea lui Nicodim, cerea cu insistenþã preoþilor ºi cãlugãrilor intensificarea misiunii pentru stoparea prozelitismului sectant ºi întãrirea ecumenismului tradiþional al Bisericii Ortodoxe Române cu cultele, cu credincioºi aparþinând minoritãþilor conlocuitoare .

Cu toatã greutatea rãzboiului, Biserica Ortodoxã Românã ºi-a continuat misiunea sa de veacuri de a mângâia, de a încuraja, de a da nãdejde înspre mai bine celor în necazuri ºi în nevoi, s-a reorganizat învãþãmântul teologic, s-au intensificat legãturile cu parohiile ºi eparhiile Ortodoxe Române de peste hotare, s-au trimis delegaþi la congrese ecumeniste pentru prestigiul ortodoxiei româneºti.

Pentru consolidarea Ecumenismului local, la îndemnul Patriarhului Nicodim, se convoacã ºi are loc sub pãstorirea sa un congres al cultelor, care cerea oricãrei religii bunãtate, iubire pentru semenul sãu, indiferent de credinþa lui, adicã omenie ºi mare curaj. Ierarhii ºi clericii români au protejat de furia fascisto-arianã pe mozaici, congresul respectiv cerea faþã de aceºtia dragoste ºi intervenþii.

La înmormântarea sa, ca de altfel ºi la înmormântarea patriarhului Miron, au participat ºi reprezentaþi ai cultelor din România, ca o dovadã de netãgãduit a Ecumenismului local. « mai multe referate din Religie